Comments on: Caderea în fântână

By: Rebecca

Rebecca — Thu, 21 Aug 2008 08:36:28 +0000

Mia: Hahaha! Foarte bine!

By: mia

mia — Thu, 21 Aug 2008 07:54:13 +0000

stii ce, rebecca? Mi-au promis ca se apuca de scris si nemultumitii, asa ca e un castig, nu? Oricum, eu abia astept…

By: Rebecca

Rebecca — Wed, 20 Aug 2008 08:09:59 +0000

Mia: Mă aşteptam oarecum la răspunsul ăsta. Mă gândeam, oare şi Creangă a primit reproşuri de la fraţii săi că a povestit mai mult de Smărăndiţa decât de ei în Amintiri?! Sper că ai fost destul de matură să nu o iei decât ca pe un compliment din partea lor.

By: mia

mia — Tue, 19 Aug 2008 07:00:27 +0000

mai mult, cumnatele si cumnatii,au avut de facut observatii, care nu si-au regasit consortii/consoartele, in cartea mea, pe primul loc, intentia mea fiind de-a scoate in relief ce m-a impresiont pe mine mai mult din copilaria fiecaruia.

By: Rebecca

Rebecca — Mon, 18 Aug 2008 15:00:16 +0000

@Mia: Foarte frumos gestul! Imi inchipui cata energie avea copilaria ta, frumos! N-am inteles, cine a provocat discutiile, ‘razgaiatii frati’ care doreau sa fie fiecare in centrul atentiei tale sau la editura? Cinste tie, oricum!

By: mia

mia — Fri, 15 Aug 2008 08:56:59 +0000

Mi-am dorit si eu sa ofer alor mei cateva pagini despre copilaria noastra, a celor 7 frati, care suntem la parinti. Cand am publicat carticica, au fost dispute in legatura cu spatiul alocat fiecaruia in scriere.

By: Rebecca

Rebecca — Fri, 02 May 2008 17:07:49 +0000

Mia: Hmmm! La mine duce la limbuţie!

By: mia

mia — Fri, 02 May 2008 11:43:20 +0000

Rebecca, apropo de “vorbareala”:
pentru unii, vinul duce la betie,
pentru altii, a lor vorbarie!
Stai linistita, ca ma stiu pe mine! O mostenesc pe bunica mea…

By: Rebecca

Rebecca — Thu, 27 Mar 2008 07:45:36 +0000

@Simona: Cred că m-a iubit. O chestie foarte ciudată, niciodată până acum nu am realizat gravitatea situaţiei, ori de câte ori povesteam întâmplarea mi se părea că e o poveste cu final fericit, o poveste pe care eu am trăit-o. Abia alaltăieri, când am scris-o, am realizat cât de grav ar putut fi…
Întâmplări de genul ăsta ne marchează mult mai tare decât am crede. Nu vreau să ştiu ce era în sufletul părinţilor noştri. Bine că finalul a fost fericit, de ambele părţi.

@Vania: Nici nu mă aşteptam la altceva. Abia aştept! Treci peste blocajul ăsta că oamenii au nevoie de poveştile tale.

By: Vania

Vania — Wed, 26 Mar 2008 17:56:46 +0000

Cred că, săptămâna viitoare, scot ceva din istoria cu fântâna. De la sine înţeles că vei pătrunde în alte lumi, unde vor urma felurite peripeţii.
În minte, scriu toată ziua, dar nu ştiu ce blocaju’ naibii am de nu-mi vine să finalizez!