Singurele părţi care mi-au suscitat interesul în opera cărtăresciană. Nu ştiu dacă sunt creaţii proprii sau populare, cert este că mi-au plăcut:

‘Sunt sărac, n-am nici căciulă
Am o namilă de…’

‘Ieri pe drum venea o brişcă
Şi sub brişcă văd că mişcă.
O fi osia de la brişcă?
Nuu, că aia nu se mişcă!
O fi vreun ham lăsat mai moale?
Nuu, că aia era foarte tare!
O fi vreun picior, bătu-l-ar sfântul?
Nu, că aia n-atingea pământul!
Frunză verde-a bobului
Era aia calului
Şi calul, băiat deştept,
Se bătea cu ea pe piept.’

‘Coborî din tren în gară,
Nu găsii o budă goală.
Hai nu şi nu şi da
Nu mă pot dezbrăcina.’

‘Opriţi dricul
Mortu-ar vrea să bea un Cico.
Un Cico dacă ar bea
Mortu’ poate-ar învia.’

‘Până şi-mpăratul Nero
Se spăla la fund cu Dero.’

‘Ia te uită, ce să fie?
Un om mort cu aia vie!
Să ferească sfânta soartă
De om viu cu aia moartă!’