@FlpMihai: Am fost întotdeauna transparentă cu mine şi pe mine niciodată nu m-am păcălit. Faptul că acţionez în limita propriei mele libertăţi şi a propriilor valori, faptul că decid care-mi sunt priorităţile şi aşteptările de la cei din jur îmi conferă coloană vertebrală. Am dreptul să fiu aşa cum vreau şi atunci când cei din jur nu mai îmi fac bine şi mă simt agasată sau ameninţată în preajma lor, renunţ. Am învăţat că oamenii dezamăgesc prin prisma faptului că nu sunt aşa cum ne-am aştepta sau că nu sunt ceea ce am crezut noi că sunt. E inutil să mă agăţ de ei doar pentru a fi înconjurată de oameni. Dragii din jurul meu care mă preţuiesc cu adevărat exact aşa cum sunt şi pe care am şi eu grijă să-i fac fericiţi nu mi-ar face rău niciodată, nici măcar cu vorbe. E exact ca vorba aia populară, apără-mă Doamne de găini că de câini mă apăr singur.

@Cornelcornenko: Nu am priceput similitudinea între mine şi fotbaliştii mai sus numiţi dar părea că e de bine. Răzbunările nu mi le propun, se-ntâmplă pur şi simplu. Ştiu şi eu cum e cu fericirea că o trăiesc zi de zi, câteodată însă trebuie să mai trec şi momente grele ca să nu uit că sunt om, să mă călesc, să mă întăresc, să devin mai puternică, să îmi văd limitele, să restructurez priorităţi!