@Bogdan: Acum par toate aşa de îndepărtate… Asta e acceptăm ceea ce ni se dă şi încercăm să aducem schimbarea prin noi, pentru noi. Exact asta am concluzionat şi eu- că dacă era să iasă detaşat atunci era un semn că am vrut altceva, voia mulţimii să se facă. Cu toată frauda, cu toată susţinerea politică şi mediatică, cu multe altele şi totuşi s-a aflat în impotenţa de a câştiga. Până la urmă toţi sunt oameni politici de România şi asta spune totul- interesul poporului nu va fi prioritar niciodată pentru ei, setea de putere copleşeşte.
Ei, să nu ne întristăm acum, în pragul sărbătorilor! Nu înţeleg mustrările absenţei dar metaforic exprimându-mă, revenirea fiului rătăcitor nu poate aduce decât sărbătoare în casa părintelui său aşa că… Bine ai revenit!

@Camelia: Da, mai am trei luni. Aş vrea să dau timpul înainte să se întâmple cât mai repede deşi mă tem că aş arde prea repede etape. Dar am învăţat să fiu răbdătoare şi să le iau pe toate aşa cum vin pentru că nimic nu e la întâmplare, absolut nimic.
Aşa cum i-am răspuns şi lui Bogdan… facă-se voia lor! Tot ce s-a întâmplat pe scena politică în ultima vreme mi-a amintit cât de îndreptăţită mi-a fost decizia de a nu intra în ea şi a rămâne între copii. Aşa cum e între copii, cu bune şi rele dar fără preacurvie, umilinţe şi compromisuri. Toţi sunt o apă şi-un pământ şi nimic din ceea ce am învăţat eu la şcoală nu se aplică în politica românească, poate doar machiavelicul ’scopul scuză mijloacele’ dar într-o manieră cu mult mai denigratoare decât o are adevăratul ei sens politic.

Cel mai usor e sa stingi televizorul, sa te relaxezi, si cum spunea foarte bine cineva:

“Ne trezim devreme, facem exerciţii fizice, mâncăm sănătos, ne pupăm mai des părinţii, soţul/soţia, prietenul/prietena, căţelul sau wallpaperul. Mergem la şcoală sau la work unde muncim din greu, realizăm chestii remarcabile şi obţinem satisfacţii. Ieşim seara la o bere cu prietenii să sărbătorim. Mergem acasă şi ne culcăm. A doua zi, vor fi trecut 5 ani.”