Un nou an

Scris de bobo in data de 5 Ianuarie 2010129 vizualizari

A mai trecut un an… si cine stie cati au sa mai treaca! Multi, putini…

Zilele trecute stateam de vorba cu un prieten care-mi spunea ca, daca i s-ar da posibilitatea alegerii intre a mai fi o data indragostit, chinuitor, sfasietor pentru sufletul lui, si a-si petrece restul zilelor intr-o existenta terna, lineara si fara bucurii paroxistice, dar si fara suferinte everestice, ar prefera ultima varianta. Ma situez, dimpotriva, exact in prima categorie. Si tocmai de aceea, urarea mea pentru anul care vine este aceea de-a va indragosti… de o idee, de un vis, de un om, de un rau, de o stea, de o profesie, de un peisaj. Toata morala crestina este fundamentata pe iubire si nu pe lipsa ei pentru a ne proteja de eventualele dureri. Stam sub semnul crucii si-al rastignirii. Eu unul, asa am fost toata viata mea… am ales drumul complicat, renuntand la cel simplu, am ales sa merg pe spini pentru a ma odihni apoi pe un pat din petale, am ales tot ceea ce aparent nu putea fi al meu pentru a avea satisfactia victoriei la sfarsitul unei lupte.

Nu va duceti existenta in limitele pe care vi le traseaza altii ci in cele pe care le decideti voi insiva! Amintiti-va mereu ca cel mai mare pacat este deznadejdea si ca Dumnezeu nu i-a dezamagit vreodata pe cei care cred in El.

Va doresc ceea ce-mi doresc si pentru mine insumi: un an pe care sa il tineti minte!

This entry was posted on Marti, Ianuarie 5th, 2010 at 11:57 pm and is filed under Bobo Traieste Simte Scrie. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

10 Responses to “Un nou an”

  1. Andra Says:

    Uuuuu. Putem comenta.

    Păi, Rebe, dragă, îţi doresc un an cum nu se poate mai bun. Big hug!

    P.S. Şi mie îmi place prima variantă mai mult, că aşa simţi că trăieşti.

  2. Colecţionara de coşmaruri – 17 « Ioan Usca Says:

    [...] pentru boieri!… - Asta să i-o zici lu’ mă-ta! Eu sunt prinţesă! Cu această replică, îşi făcu intrarea Rebecca, invitată şi ea telefonic de către colonelul Pencev, decis să o facă lată. Cum nu avu ce [...]

  3. Colecţionara de coşmaruri – 18 « Ioan Usca Says:

    [...] se retraseră aproape toţi, astfel că Rebecca decise să iasă în staţiune să se azvârle cu coarda elastică, Chinezu urmând s-o [...]

  4. Colecţionara de coşmaruri – 20 « Ioan Usca Says:

    [...] Rebecca n-a venit cu noi? – îşi aminti [...]

  5. CELLA Says:

    îmbrăţişări şi drag
    o să fie un an măcar interesant că i s-a cam tocit de-atîta zis bun(ul)
    al vostru o să fie de neuitat, noi… o să ne propunem şi străduim să ni-l facem

  6. Rebecca Says:

    @Andra: Da, am scos şi moderarea deşi sinceră am ceva emoţii, sper să nu fie cazul. De câte ori îmi scrii am un sentiment de vinovăţie că ţin cărţi blocate şi că de atâtea luni n-am mai ajuns, sper din tot sufletul să pot veni în februarie că din martie apare şi Ayanna şi sigur fac pauză de câteva luni. Te pup!
    P.S.: Postul ăsta nu-i scris de mine, e a lui Bobo, ocazional mai scrie şi el pe aici. E uşor de depistat, are şi eticheta cu Bobo scrie, simte, trăieşte. :-)

  7. Rebecca Says:

    @Cella: Să sperăm! La mulţi ani şi ţie! Cu siguranţă va fi de neuitat… ;-)

  8. Andra Says:

    Ahmm…Chill. Nu trebuie să te simţi vinovată referitor la cărţi. Eventual, dacă nu poţi veni, scrie-mi un mail că trec să le iau eu de unde ţi-e şi ţie convenabil.

  9. flpmihai Says:

    Nu sunt aici sa-ti urez La Multi Ani, ca sunt sigur ca o sa-i ai, si o sa fie si frumosi. Sunt aici sa beneficiez dupa milenii de interdictie, de placerea de a lasa un comentariu pe primul blog pe care am intrat.
    Nu am spus nimic relevant, si nici nu-mi propun, intrucat trebuie sa-mi adaptez stilul de scris: la urma urmei, sunteti doi acum care cititi comentariile (si nu, nu vb de Mihai).
    Felicitari pentru tot. Ne mai auzim ….

  10. Rebecca Says:

    @Andra: Sper că pot veni în februarie, mi-e tare dor de Schimb şi de voi. Nu întotdeauna depinde de mine, acum stau de o oră să-mi fac putere să pot pleca de acasă că aş avea nişte treabă şi uite că nu mă pot urni. Îmbrăcată, machiată, simt că mă sufoc atunci când mă ridic. La mine planurile nu mai sunt planuri de mult. Câteodată zbor, altădată… ca acum…

    @FlpMihai: Ei, n-or fi chiar milenii şi n-or fi chiar interdicţii. :) Mă bucur că plăcerea a rămas. Despre scris… nu ştiu dacă trebuie sau nu adaptat că nu m-am prins exact la ce te referi. De înjurat da, ar fi o idee să nu! :D Sper că nu e cazul! Mulţumim de felicitări şi urăm la rându-ne ‘Gânduri curate pentru 2010!’

Leave a Reply