Comments on: Primul regret al vieţii mele

By: Rebecca

Rebecca — Wed, 16 Jun 2010 20:20:31 +0000

@Tuturor mamicilor si nonmamicilor care ne-au urat de bine si dorim ca Dumnezeu sa aiba in paza lui pe toti copiii din lume!

By: Mirela

Mirela — Mon, 03 May 2010 16:42:32 +0000

Bună seara!
Parcă îmi aud gândurile care mă ”terminau” acum aproape 12 ani, când comoara mea, Enya, era un bebe mic, frumos și plângăcios…Acum e cât mine de înaltă și încă nu are chiar 12 ani, împlinește în iunie: să crească mare și frumoasă și sănătoasă! Ei da, și norocoasă!!! Și Ayanna la fel, să aveți împreună parte de tot binele din lume, să nu fie niciun motiv de îngrijorare, să fiți călăuziți doar de iubirea aceasta care nu se poate compara cu nimic și care abia acum se poate descrie, așa cum atât de emoționant ați făcut-o aici. Somn ușor!
Dacă îmi permiteți, vă tec în Blogroll. Îmi place cum scrieți. Vă doresc multă fericire!

By: Sensul vieţii « Ioan Usca

Sensul vieţii « Ioan Usca — Mon, 03 May 2010 15:40:30 +0000

[...] După Rebecca – interveni Caius -, viaţa-i un [...]

By: anca

anca — Sun, 02 May 2010 19:27:19 +0000

Felicitari, pentru fetita!

Te stiu din liceu am fost in clasa paralela mai exact in A. Acum am si eu un baietel care are 7 luni, si desi a trecut deja ceva timp nu pot sa nu ma recunosc aproape 100% in ceea ce ai scris tu…

Inca odata felicitari pentru fetita… faza cu hormonii va trece, la mine insa si dupa 7 luni impresiile sunt exact aceleasi pe care le-ai scris tu…

By: Tania

Tania — Mon, 19 Apr 2010 19:11:51 +0000

Draga mea…. plansul tau, fie el si de fericire, iti nelinisteste copila. Incepe cu un zambet timid, apoi continua cu unul mai larg…care se va transforma, incet, in ras. Crede-ma pe cuvant ca rasul mamei (daca e din toata inima) este cel mai mare cadou pe care il poti face unui copil. Abia apoi, pe loc “absolut” secundar, ar fi caruciorul, masina etc……..

By: Goia Andreea

Goia Andreea — Sat, 17 Apr 2010 07:49:25 +0000

Doar stau si plang… N-am cuvinte…Ce frumoase trairi… Asta e viatza…

By: MooNy

MooNy — Thu, 15 Apr 2010 13:44:19 +0000

Poate va suna dur la inceput dar…

Nu esti nici prima si nici ultima mamica care se loupta cu asa ceva. De ce nu am facut asta dinainte? De ce nu m-am gandit la X? De ce nu am organizat Y? Si totusi tot atatea mamici care se gasesc fata in fata cu asa o schimbare ajung sa fie mame bune. Necontenit ni se spun lucruri care nu le luam considerare serios decat cand suntem pusi fata in fata cu ele. Va fi greu la admitere la facultate. O sa fie obositor la serviciu. Nu o sa mai ai chef de plimbari cand vii de la munca. O sa fie greu cand te muti imprena cu prietenul/prietena. O sa iti scoti peri albi cand va fi nunta. Va fi greu cu un copil…

Esti cea mai buna mama pentru fiica ta pentru ca ai avut grija de ea 9 luni de zile, luni in care ea sigur nu te-a tinut in puf. Esti cea mai buna mama pentru ca ai avut grija sa nasti un bebe sanatos, “cu toate degetelele’, care gangureste la pieptul tau si cere mancarica o data la 4 ore si te obliga sa faci totul in casa “in rate”. O ora somn, o ora rufe, o ora tv, o ora rebe cu bebe… Pentru aceste greutati nu te-a pregatit nimeni si nici nu are cum sa te pregateasca niciodata ca noua mamica.
E greu. E al naibii de greu sa iti dai seama ca ai 12 ore pe zi sa faci un infinit de lucruri si la sfarsitul zilei sa mai ai timp si pentru tine si sotul tau. Insa usor iti vei reveni, te vei organiza, iti vei face liste si tabelase, somnul isi va scurta necesarul deajuns cat sa iti mai faca timp si deajuns cat sa te odihnesti. Cearcanele se vor duce cu linguri reci dimineata pe ochi.
Iar dupa ce toate vor intra intr-un fagas normal, vor veni colicii, apoi iar normalitate, apoi, apoi, apoi… Si va fi o viata frumoasa.

Esti REBE CU BEBE. Esti mamica intre mamicile care au aceleasi griji ca si tine si nu trebuie sa iti fie frica. Fii nervoasa, fii calma, fii iubitoare, zambareata, sau lasa sa ti se scurga o lacrima pe fata. Pentru ca asta te face om si asta te va face CEA MAI BUNA MAMA.

By: O fata

O fata — Sun, 11 Apr 2010 06:49:02 +0000

Stii ca cei mici isi aleg parintii?Ayanna simtea ea ce simtea.
Bucurati-va de voi si scrieti-ne mai des.
De acum ai doua creati,Ayanna si blogul.
>:D<

By: Ruxi

Ruxi — Sun, 04 Apr 2010 22:13:21 +0000

Înţeleg prin ce treci. Nu cred că e depresie, cel puţin eu nu am avut-o după ce am născut dar am avut zile în care simţeam aceleaşi lucruri ca şi tine. E firesc să îţi doreşti să fi cea mai bună pentru tine, copilul tău şi familia ta. Dar, gândeşte-te că eşti OM, nu robot. Ai sentimente, nevoi, nu poţi face totul ca la carte pentru ca mai apoi să te simţi prea obosită pentru a petrece timpul alături de minunea ta mică. Copilul e cea mai frumoasă părticică din tine, din voi, din dragostea voastră. Bucură-te de fiecare clipă, acum, pentru că timpul nu stă în loc. Îţi va fi dor de ceea ce trăieşti acum.
Bucură-te de viaţă, de bebe, de tot ce ţi se întîmplă în fiecare zi. Nu lăsa regretele să-ţi umbrească viaţa. Numai bine.

By: Dana

Dana — Sun, 04 Apr 2010 22:10:31 +0000

Rebe.. tu esti cea mai buna mamica pe care Ayanna putea s-o aiba.. Si cea mai buna sotie pentru Mihai. Si cea mai buna fiica, nora, sora.. si doamna de la gradi.. si toate celelalte ce te fac superrebe.
Acum e momentul sa fii mamica ei si sa o ingrijesti cum stii tu mai bine, nu sa te gandesti la ce ar fi trebuit sa faci. E un copil asa frumos, sanatos.. asta conteaza. Restul sunt lucruri materiale, pe care vei avea ocazia sa le folosesti 100 de ani inainte.
Asa cum te vede bebelusa pe tine, asa sa te vezi si tu.. Te vede frumoasa, puternica, iubitoare, sensibila, curajoasa!

Un pas pe care il face orice superom e sa accepte ca nu are cum sa le faca pe toate. Tu ii poti organiza pe toti sa te ajute si sa faca micile treburi din casa.. e natural.. Fa-le program bunicilor, fratilor, prietenilor sa va ajute cu cumparaturi, curatenie, gatit, spalat si calcat.. si incet-incet o sa revii tu la carma casei tale.. dar, pana atunci e putina furtuna
Poate de la hormoni.

Si razi cat mai des.. asta ajuta!