Comments on: Respect pentru toate mamele de peste tot!

By: chat

chat — Wed, 25 Apr 2012 20:09:41 +0000

chat…

[...]Respect pentru toate mamele de peste tot! | Rebe cu bebe[...]…

By: adriana2001

adriana2001 — Tue, 20 Jul 2010 08:53:45 +0000

draga Rebe…
Bebita mea are acum 1 an si 1 luna si tot asa am crescut-o ca si tine in marsupiu ea cu sacosile in maini, cu ea facturi, noi doua medici…etc.Acum…nu s-a schimbat nimic doar ca e mai grea si cere singura cand sus cand jos. Nu este delocmai usor si ai mare dreptate in privinta celor 30 min, ne-ar reda puterea de a fi robotei mai departe. Nici nu stii cat ma bucur ca te-am gasit,esti dupa sufletul meu! te pup! as vrea sa mai stiu de voi…

By: Julia

Julia — Tue, 13 Jul 2010 15:38:04 +0000

Buna Rebe
Sper ca esti bine, acum si mereu, pe cat se poate. Am scris mult in alt post si abia acum l-am descoperit pe acesta din 22 iunie, cand mi-ai raspuns tu pentru prima data, am comparat zilele si orele si asa am inteles de ce acele cuvinte nu au fost o coincidenta! Doaaaamne… Acum am o alta viziune asupra a ceea ce s-a “intamplat”, deci tu m-ai pus sa scriu Atunci si nu altcandva… De cand am descoperit cuvantul dar si intelesul lui “serendipity” am parte de astfel de experiente cumva de neinteles si cu cat le intelegem mai putin probabilitatea, cu atat sunt mai frumoase si mai “de dincolo” si cu atat explica ele legaturile subtile dintre noi, oamenii, cunoscuti sau nu.
Cat de uman acest post, se intampla tuturor dar la un nivel mai mult sau mai putin exteriorizat, tu ai luxul de a te exprima ceea ce e “insanatositor”, dar si Zen ala poate fi atat de apreciat, te exprimi si acolo dar in alt mod, merita incercat si sunt sigura ca Ayanna o sa simta efectele doar pozitive si fara sa te cheme pe fereastra, e dramatic atasamentul si nevoia copiilor de a avea parinti si iubire dar nu e la fel cu depresia, deci sa nu te lasi coplesita de filmulet, ca orice puisor mic sanatos doreste indrumare permanenta dar stie ca e iubita, deci data vrei sa ma crezi eu sunt convinsa ca citesti prea mult in ochisorii ei, dorea sa aiba parte de iubire constanta si nu era dramatic trista ca te-a pierdut, asta poate aprea in alte circumstante si se poate dezvolta pe parcurs si sa apara nevroze dar NU e cazul ei! Si apoi daca-i spui ca ai fost cu noi, cu prietenii tai dar mai tarziu poate si ai ei, o sa te certe ca n-ai facut-o mai demult, draga mea, cateva minute aici acum sunt convinsa ca sunt vindecatoare, iti mai raman 25 pentru tine si e totusi bine. Ai spus ca te-ai ingrasat, ce zice doctorul, poate niste exercitii? Si cornurile alea daca ar fi fost fructe sau macar niste biscuiti din cereale integrale, un fruct, sunt trista ca tu esti trista si ca nu te placi dar o sa-ti revii! Tot prin munca si nedormit ufff… Pe la multinationale a dat boala-n toate fetele sa faca copii si le cresc bonele, sunt odihnite ca sa mearga la serviciu si sa-i nevrozeze pe altii, nici o mama nu sta linistita sa aibe bebele cu febra sau sa stie ca altii i-l cresc si aia nu e maternitate, nici un astfel de copil nu se va simti in siguranta inside precum copilul tau, e justificata “fuga” ta, durerea de cap era doar inhibarea unei nevoi de a evada putin, altii o fac cu mai putin fast dar asta nu inseamna ca nu suntem toti la fel, nu? Exprimarea e diferita. Iar Zen e minunat, cateva minute pe zi chiar cand esti cu ea te pot incarca pentru mult timp si o sa doarma si ea linistita, timp in care tu poti sa-ti faci unghiile, daca as fi sora ta ti le-as face chiar eu dar nu unghiile sunt problema. Sa se mai mareasca ea putin si o sa ai timp sa redevii femeie, asta daca refuzi sa crezi ca tu nu sti la fel de femeie si na, e un risc cu corpul asta “deviat” dar se revine la normal chiar daca cu efort. N-ai face schimb cu o “fodomodea” si tu stii asta! Dar da, nici sa nu ai grija de tine nu se poate dar mai amana putin asta, un pic, acuma aia mica vrea liniste si poti sa te razvratesti tu peste cateva luni, sa o “ridici” mai mult putin
Inca un mic amanunt: cand esti atat de prins, chiar praful sters pe jumate de catre o vecina in casa ta si tot este mai bine decat sa il vezi pe tot uniform si tushitor in casa, mamele care-si lasa copiii sa dea un o bata-n balta si sa le curga mucii cateva minute mai tarziu decat cand au observat ele raurile gelatinoase care ameninta sa inece fata copilului, alea sunt si mai detasate si cred ca si copilul mai imunizat Super-Rebe o sa fie si mai super in timp, chiar daca zambeste cand vine o vecina si din chiuveta iese o tava in care a fost placinta si “fo” 3 cani de cafea cu lapte, un zambet care spune “de ce nu vrei sa le speli mata daca nu-ti plac, bre” si tanti aia NU o mai zica nimic iar tie… de ce ti-ar pasa??? De cate milioane de ori nu ai spalat tu vasele si te-ai bucurat ca sunt ele frumos puse la loc? Si?… Acum a cazut economia mondiala ca sotul tau nu le dezinfecteaza?… Nu! Nevoile din interior le manifestam in afara, asa ca vasele alea tre sa fie curate tot timpul in mintea ta - ptiu ca iar Zen ala! Asa ca am toata credinta ca aceasta fuga de acasa este doar un mic semn ca poti sa schimbi ceva si anume atitudinea. Chiar si oboseala e diferita cand zambesti. Sau poti sa tipi, sa plangi, sa fugi! Ce daca? Unii o fac, altii si-o imagineaza, altii nu au curaj pentru nici unele, tu ai curaj sa scoti la vanzare chiar si o martoaga si fara sa ii faci reclama mincinoasa, astepti poate o cumpara cineva, daca nu o aduci acasa si o ingrijesti si zici ca poate data viitoare… Asa ca cine e mai curajos? Da-i inainte cu orice sinmti nevoie dar poate putina meditatie, chiar cand o hranesti, ajuta pe toti si daca nu ajuta, mai bine sa fugi cateva minute/zi decat o data si bine, aia mica o sa stie ca “mama e cu ea, sa ne fie dor una de alta mai mult si sa radem cand ne revedem”. Kahlil Gibran avea el o poezie de dragoste cu spicele de grau, daca ar sta unite in manunchi atunci nu ar mai simti melodia vantului trecand printre ele, asa ca pastreaza o mica distanta intre ele ca sa se bucure de muzica. Deci Ayanna nu era disperata de depresie ci era o expresie a nevoii de continuitate in iubirie si ea stie ca nu era parasita, datile urmatoare o sa fie chiar sigura! Si tu la fel. Faci cum stii si poti mai bine dar esti o fata tanara, singura acolo, avand dorinta unui urias dar intr-un corp mic ca al tau - care s-a marit dar da el inapoi, o sa vezi!
Va imbratisez si te pup, Super-Robo ar fi un titlu de blog non-romantic si non-uman asa ca Rebe e mult mai potrivit si mamicile superbe cu bebei de 9 luni (tare!) sunt aici sa spuna ca la CV ar trebui adaugat “ianuarie 2008-februarie 2010 am practicat meseria de mamica unde nu am fost tot timpul sefa de proiect dar in final am rezistat pe timp de criza si am inregistrat profit”.

By: Rebecca

Rebecca — Wed, 07 Jul 2010 20:51:43 +0000

@Klari: Între ‘a merita’ şi ‘a obţine’ este o foarte mare prăpastie atunci când ai un copil. Ai să vezi tu. Te sfătuiesc să te bucuri acum de libertatea pe care o ai, atunci când vine un bebe în viaţa voastră o să aveţi un alt soi de libertate de care să vă bucuraţi. E un soi de ‘libertate prin constrângere’… adică tre’ să-ţi constrângi soţul să-ţi acorde nişte 30 de minute. Glumeam… dar nu la partea cu bucură-te acum de libertate!

@Anca: Ştiu… văd… simt… Într-adevăr cu cât creşte cu atât e mai frumos. Suntem oameni deci supuşi greşelii; încerc să greşesc cât mai puţin, şi cred că multe dintre noi mamele, pentru că la final vreau să spun ‘am făcut tot ce mi-a stat în putinţă ca şi copilul meu să fie OM’. Pentru asta lupt cu fiecare frustrare ce încearcă a mă domina. Nu trebuie să ne lăsăm învinse pentru că nici mamele noastre nu au făcut-o, cel puţin a mea sigur nu. Vom învăţa alături de copiii noştri şi de soţii noştri să fim ‘mame’ aşa cum probabil că ne-am imaginat. Hai să-ţi mărturisesc ceva- ştii ce a făcut fiica mea în perioada în care eu am fost plecată? A stat 140 de minute şi s-a uitat pe geam. Ceea ce ea nu a făcut în viaţa ei. Stătea în pat şi se uita pe geam, în gol, sec. Am plâns de m-am stins când am văzut filmuleţul… l-aş posta dar e mult prea dramatic de vizionat… Să nu mai îmi spună mie nimeni că între copil şi mamă nu este o legătură de neexplicat. Există!!! Trebuie doar să clădeşti mai departe ceea ce ai primit ca bază atunci când ai rămas însărcinată. E simplu ca bună ziua… trebuie să simţi şi atât, restul vine de la sine.
Te îmbrăţişez şi pe tine şi pe Rareş! Hai să ne promitem că vom încerca să depăşim toate frustrările ca mai apoi să le povestim copiilor noştri doar cele bune! Cu drag…

@Alina: Îţi mulţumesc pentru cele (cel puţin) 10 minute de ‘liber’ pe care le-ai consumat citind cele scrise de mine. Sper să-ţi mai fi rămas măcar 20 pentru a prinde puterea suflului pozitiv de care avem nevoie cu disperare atunci când răbdarea se cam consumă. Înţeleg perfect treaba cu ‘nimeni nu le face ca mine’ pentru că şi eu am aceeaşi meteahnă. Deseori mă urăsc pentru incapacitatea de a putea accepta că un praf poate fi şters cu aceeaşi precizie cu care o fac eu… Se numeşte tipicăreală şi din păcate, cu cât înaintăm în vârstă, cu atât e mai rău. Asta e… ai dreptate, dacă încerci să atingi perfecţiunea personală suporţi consecinţele. Mă bucur nespus să pot dialoga cu mame care nu se văicăresc la modul ‘nu mai pot, să ai un copil e o corvoadă’ ci care învaţă să fie ‘cele mai bune pentru copiii lor’. Eu nu m-am văicărit în postul meu- dar asta tu ştiu sigur că ai înţeles, fac precizarea pentru neavizaţi- ci am expus o stare de fapt. Care într-adevăr era mai puţin zen, să o numesc elegant. Sunt convinsă că Robert e în culmea fericirii ştiind că visele lui sunt vegheate şi orice ridicare pe propriile picioare smulge valuri de admiraţie de la cel mai sincer fan al lui- tu, mama sa. Vă pupăm cu drag şi… am zâmbit!

@Olga: Mă bucur că ai avut răbdare, e un post cam lung, hihihihi! Iată că eşti deja a treia mămică ce are copilaş de 9 luni, ce tare mi se pare că v-aţi întâlnit taman la acelaşi post. Asta am şi intenţionat cu postul ăsta, să dau şi eu măcar nişte cuvinte de încurajare mamelor care sunt mame de-adevărat… Poate că-l citesc şi taţii şi bunicile şi multe mame din lumea asta se vor trezi mâine spunându-li-se zâmbind cald ‘ai 2 ore liber, fă ce vrei’. Pentru că eu personal am declarat război frazei ‘vin eu să stau mâine cu fetiţa să-ţi mai faci tu una alta prin casă’. NOT!!! Dacă vii mâine, vii să o vezi că-ţi face plăcere, nu să mă hălădui pe mine la alte munci. Dacă vreau ajutor sun eu după el şi am să te rog să vii mâine să stai cu ea ca eu să fac altele. Cam asta cred eu prin a primi liber. Să poţi să faci ce vrei. Ades alegem să facem tot chestii prin casă dar uneori chiar ne trebuiesc cu disperare cele 30. Mă bucur că postul meu a venit la fix şi sper ca şi acum să mai prinzi nişte minuţele libere în care să şi citeşti ce ţi-am răspuns. Şi poate chiar şi altădată pentru că eu mai am muuuuulte de zis. Îmbrăţişare dublă… şi pentru puiuţ, e clar!

By: Olga

Olga — Tue, 29 Jun 2010 09:20:37 +0000

buna:)am citit pana la sfarsit postul tau, si te-am inteles pe deplin.am un baiat de 9 luni, e frumos sa fii mama, dar cateoadata ne-ar veni bine o vacanta de cateva minute..sau ore…:)ma bucur ca nu numai eu sunt asa cu aceste ganduri, si apreciez faptul ca ai avut puterea sa “il publici”noua, altor mame:D sa cresteti mari si sa fiti sanatosi…iti doresc multa putere, fericire si RESPECT!din partea celor care te cunosc
Klari mi-a trimis acest link…..cam atunci cand aveam si eu nevoie de minutele mele si nu leam primit:D:D:Dpa.o zi frumoasa

By: alina

alina — Fri, 25 Jun 2010 12:14:31 +0000

Bestial post!

Am trecut si eu prin ceea ce ai descris tu aici, dar nu am avut cele 30 de minute si a trebuit sa gandesc “zen” si sa ma calmez pentru ca baiatul meu avea nevoie de mine. Toata lumea te intelege, dar nimeni nu face nimic sa te ajute sau daca face, nu respecta indicatiile tale, deci mai bine ma lipsesc de ajutor.

Robert mai are cateva zile si face 9 luni, rade, se rostogoleste, incearca sa se ridice de pe spate in fundulet, gangureste, ieri chiar striga la mine in stilul lui propriu sa imi arate ca se tinea de marginea patutului si statea in picioare (chiar daca doar cateva secunde). Si toate astea ma bucura atat de tare si imi dau putere sa trec peste toate frustrarile si problemele.

Gandeste pozitiv, chiar si atunci cand ti se pare imposibil si ai sa vezi ca devii din ce in ce mai puternica! (Ma uimesc uneori cum reusesc sa trec peste toate probelemele si zambesc cand imi dau seama ca unele de fapt nu erau probleme, dar in graba de a rezolva orice, asa pareau.)

Multa sanatate si un mare zambet pe fata!

By: anca

anca — Thu, 24 Jun 2010 19:12:22 +0000

Mare dreptate ai in tot ce ai scris Rebecca. Si eu ma simt cam la fel numai ca Rares al meu are aproape 9 luni… si eu speram ca odata cu trecerea timpului si cu cat va creste va fi mai simplu… din pacate cel putin la noi nu a fost asa…

Din fericire pe cat creste pe atat e mai frumos… rade gangureste, vrea sa se ridice si reusesc sa mai adun forte din progresele lui…. oricum frustrarea de partea mea e mare… insa sper sa treaca…..

iti doresc putere pentru mai departe si sunt sigura ca atat Mihai cat si Ay (cand va putea) vor intelege gestul tau.

By: Klari B

Klari B — Wed, 23 Jun 2010 09:13:12 +0000

sunt sigura ca meritai macar 30 de minute de liniste, si pace, bucuri pentru tine insuti. Iti doresc multa putere si rabdare . E bine cand ai speranta. Speranta pentru ceva te mai tine in picioare mai mult decat credeai vreodata ca poti sa induri. Pusi voua.