A doua piatra filosofala

In timp ce eu imi storceam creierii cu comentariul cartii Marea nu e singura, in creierii noptii, iaca cine ma deranjeaza. Tisa, evident, ca Mihai ma lasa in pace sa creez. „Iar ne-a adus Tisa o ganganie”. „E mare”, tipa Mihai. Ma deranjez de la lucru sa vad ce tampenii de gongi mananca iar Printesa. Ghici, surpriza… O a doua piatra filosofala! Dubla, comparativ cu prima! Din pacate, acumulatorii de la aparat erau goi (ca intotdeauna cand ai nevoie de ei) asa ca nu am putut imortaliza fata plina de satisfactie a Tisutei privindu-si piatra. „Bravo, bravo mama. Cine-i cea mai desteapta pisica? Mama-o tuca pe pisica ei! Ce bucurie ne-a facut dragostea de pisica!” (aici urmeaza toate alintarile prezentate in postul Poreclele Tisei)… Timp de 10 minute nu am facut altceva decat sa ne matzaim (ca de aia ii si zice matza)… Concluziile sunt in numar de 10:
1. ca Tisa e o inteligenta care stie ce cadouri tre’ sa ne aduca sa ne faca fericiti
2. ca pe mine m-a lovit si mai tare inspiratia
3. ca pe Mihai l-a emotionat atat de tare momentul ca l-a luat somnul in sufragerie (unde a avut loc actiunea)
4. ca suntem fericitii posesori a doua pietre filosofale
5. ca ce tare e Matza noastra
6. ca Tisa nu mai lucreaza bodyguard ci vanator (de mai multe, o sa insist cu asta pe un alt post in curand)
7. ca ce desteapta e Tisa
8. ca ce destepti suntem noi ca am luat-o pe Tisa
9. ca ce bine ca ne-am prins ca sunt pietre filosofale si nu le-am tratat cu indiferenta
10.ca ce dusi cu pluta suntem toti amintitii (a se citi smintitii) de mai sus

Piatra filosofala #2