A fost odată un cititor…

Povestea chiar aşa începe, a fost odată un cititor al blogului meu. Se semna FlpMihai şi avea mai tot timpul observaţii pertinente. Citea întotdeauna cu atenţie ceea ce scriam eu şi mai tot timpul reuşea să-mi desconspire adevăratele intenţii. Ceea ce nu era puţin lucru pentru că deseori eu scriu alambicat şi cu subînţeles; nu mă aşteptam ca cineva să dea importanţă prea mare celor spuse de mine, în ciuda faptului că încă de la primul meu post insistam că sunt un blog targetat. Am gândit că oamenii intră, citesc şi cam atât. Eventual mai lasă câte un comentariu gen ‘ai dreptate şi eu păţesc asta de multe ori’ ca o posibilitate de a lăsa de fapt cale deschisă spre propriul blog. Dar s-a dovedit că nu este chiar aşa. Dovadă sunt în general comentariile de bun simţ pe care l-am adunat de-a lungul timpului. Proporţie ridicată din cititorii mei chiar au ceva de spus iar între ei nu putea să-mi scape FlpMihai. Prea erau gândite opiniile lui, prea erau argumentate, prea mă ‘citea de-adevăratelea’.

Revenind la Filip Mihai(pe care eu îl numesc în secret Flipăr, hihi)- pentru că ştia şi el că tot ceea ce gândeşte este bun de notat undeva şi-a făcut propriul blog ‘un blog interzis mediocrităţii şi reprezentanţilor acesteia’. Doar că, deşi începuse în forţă, şi-a găsit pretexte pentru a nu mai scrie, eventual foarte rar. Zilele trecute zicea ceva ce m-a pus pe gânduri, că blogul lui îi pare cam plictisitor. În plus, între primele sale comentarii lăsate aici era unul legat de politica zilelor nostre, categorie pe care eu am abandonat-o pe parcurs, şi zicea ceva de genul că am putea să formăm un ‘curenţel’. Poftim curenţel! Fără să mai fac vreo analiză SWOT şi bazându-mă pe intuiţie am plesnit întrebarea: ‘N-ai vrea să scrii la mine pe blog?’ S-a lăsat greu, a facut niscaiva talente ca fata la măritat, a făcut uz de sarcasm, bla, bla, bla… A acceptat, cam asta este ideea principală. Ce să scrie?!… Ce-o să-i vină! Am încredere în scriitura lui, indiferent dacă zice el că 65 la sută o să aibă păreri ‘în contră’ cu ale mele. Hehehe! 🙂 De parcă n-ai ştii cât de tare mă stimulează competeţia! 

În concluzie, Mihai Filip va scrie începând de astăzi de când are chef şi timp despre ce-i vine în gând şi cât îl ţin degetele pe tastatură. Categoria lui se va numi ‘interzis mediocrităţii’ asta aşa că m-a lăsat pe mine să-i aleg denumirea categoriei. Puteam să scornesc ceva mai original dar am presupus că o oarecare familiaritate va fi binevenită. Aşa că… aşteptăm să ne auzim/citim! Inspiraţie!

6 Comments on “A fost odată un cititor…

  1. Nasol! Mă bucuram, iniţial, că vor fi mai multe posturi, dar am aflat în final că posturile suplimentare îmi sunt interzise…

  2. @Vania: Replica tipic vaniană. 😀 Deşi ştim cu toţii că este o provocare pentru tine şi tu de mult ţi-ai asumat aura superioară, iar asta nu este ‘periuţă’ este sinceritatea dimineţii. 🙂

  3. Revenind la Filip Mihai(pe care eu îl numesc în secret Flipăr, hihi)
    nu mai e un secret acum, nu? 😉
    Si mie mi se zicea asa in clasa a 12-a 😛

  4. Mai, ce naiba nu mai inteleg nimic. Ce nu mai e secret si ce mai e secret? Mihai Filip, flpmihai, flipar sau ce? M-a ratacit prin atatea supozitii.
    Totusi recunosc ca-mi place cum suna „secret”, parca sunt la „gradi” 🙂
    Ne mai auzim.

  5. am citit primul articol ( ala cu irlanda si anglia , by the way , give me a break ! ), s-a facut si un film dupa ? i”m fuckin shocked ! termina cu prostiile astea , calmeaza-te ! si ca sa te calmezi rizind iti recomand graham green . orice de el !ma rog … nu chiar orice , da” esti fata desteapta , vezi tu .pe urma , vrind sa ajung la comentarii , am vazut articolul in care te plingeai de furtul banilor . asta chiar e nasol , imi pare rau , stiu cum e . cu toate ca mie nu mi i-a furat nimeni , pur si simplu s-au ” scurs” din buzunar ( de , plasticu” bata-l vina ! ). intr-un fel , nu-ti doresc sa gasesti hotul , poate e cineva pe care-l cunosti . asta ar insemna o dezamagire in plus . la naiba , poate gindesc eu altfel , nu stiu … sint un tip milos , iertator . poate n-am dreptate , poate sint patetic , dar a trebuit sa-ti spun parerea mea ! asta e . a ! in incheiere iti recomand woody allen anii 70 si 80 . stii ca sint un critic bun de film ! aspru , dau note mici …

  6. Andi Vate: Filmul este de câţiva ani deja, e pe lista mea, probabil că într-o zi mă sacrific să-l văd. Graham Green apare în biblioteca mea, nu îmi amintesc să fi citit ceva de el, ştiu sigur că am citit despre el într-o carte despre conspiraţie. Despre bani, ce să mai zic?! În toate relele există şi un bine, trebuie doar să-l vezi. Eu încă mai trag speranţă că banii mi se vor întoarce, one way or the other, pentru că erau banii mei munciţi. Povestea cu hoţul este întocmai cum spuneai şi tu şi da, este o mare dezamăgire. Poate chiar o nouă lecţie de viaţă. Domnul Woody mă fascina cu câţiva ani în urmă…