A inceput nebunia!

Ieri mi-am organizat atat de prost ziua incat chiar eu m-am scos din sarite. Am inceput de dimineata cu stress ca in loc sa ma trezesc la 8, dupa cum mi-am pus ceasul sa sune, abia pe la 10 am facut ochi. Intru pe bloggeri.ro sa verific cum stau cu punctajul si incep sa mi se deschida ferestrele de mess: „Cum te votez?”. Aaa, stai sa ma deslusesc si eu. Cam asta am facut mare parte din timp pana la ora 12, m-am chinuit sa edific misterul. Oricum nu mi-e in clar nici macar acum daca tre’ sa apesi pe o steluta, daca trebe pe 5 stelute. Pe prietenii mei care au insistat sa ma voteze, oricum i-am retinut ca au fost bineintentionati si le mutumesc pentru toata stradania depusa, de a afla „cum naiba se voteaza”. Intentia conteaza. Ma loveste inspiratia la ora 10 jumatate si scriu un articol pentru urmatoarea proba „Peisajul muzical romanesc.” Cred ca e articol de geniu, daca postul actual a placut la cei care in mod obisnuit ma citesc, asta pe care o sa-l public, o sa tina locul I ocupat. Am mare incredere in el! Daca nici asta nu place la public, desi nu as pricepe de ce, atunci… chiar ca ma las de participat la concursuri. Nu ma las, ca mai am unul la libera alegere… dar pe ala cred ca-l scriu in maniera mea proprie si iar e targetat, si iar nu-l pricepe toata lumea. Tre’ sa fie castigator ala cu muzica. Pentru mine oricum toate sunt castigatoare. Ora 11.15 fac un dus repede, constat ca nu ma facut nimic din ceea ce aveam de facut, ma imbrac, pun laptopul in geanta cu tone de hartii de care trebuia sa ma ocup, plec precum hamalul spre servici. Ajung la lucru, n-apuc sa-mi pun cafeaua ca era trcut de 12 si intru in priza. Discut cu colega ce si cum, dezbraca Rebecca copiii, pune-i in pat sa doarma, apuca-te de ordonat hartiile, pana ma invart mai mult fara sens ca intrasem deja in panica de criza de timp, se face ora 16. Stiu ca la 17 am sedinta la sindicat. Ma pun sa decupez si sa lipesc timbre cu niste produse cosmetice ca mi-am luat o revista in care castig si ceas si poseta si portofel si cutie surpriza daca voi comanda de 100 ron. Ca femeie si toanta, nu pot rata oferta. Noroc ca ma ajuta Simo, prietena mea, ca deja le rupeam isteric si aproape de distrugeam. Lipesc, calculez, naiba stie ce fac, ca-i ora 16.30 si trebuia sa fiu deja pe drum. Dau sa plec, imi pun hartiile inca nerezolvate in geanta si inca 100 de altele noi. La intrare, ma intalnesc cu taticul tamplar: „Ah, bine ca va vad. Vreau si eu inca un dulap…” Se face 16.45. Dau sa plec in viteza, nu pot accelera. Ce draci? Ah, la naiba, geanta cu laptopul o facusem de 10 kile. Drum de 7 min il fac in 15. Chinuie-te Rebe sa duci gentoiul. In stanga, in dreapta, in brate, in spate, pe umeri, pe cap… mai in gura n-am incercat. Sun pe Mihai sa vina sa mi-l ia, evident nu aude telefonul. Ce fac? CE DRACU FAC? Cum sa-l car atata drum? Il las la magazin, rog pe prietena mea ce vinde acolo sa mi-l tina, altfel il las in strada. Il tine saraca, ce sa faca, doar fata mea inspira mila. Iau tramvaiul, ajung la sedinta putin intarziat, oricum nu incepuse. Termin sedinta, fug inspre casa, ma clatin. Clar, pai daca am uitat sa mananc. Acasa, fericita ca-s in sfarsit acasa, dau sa intru pe bloggeri.ro, nu mere. Am fost bannata. Naspa. Sun o prietena sa intre, ea poate, intra Mihai de pe alt ip, se poate. Nu povestesc ce frustrare m-a luat. „Am dat refresh si a picat” insista Mihai. In final, se rezolva, cineva dragut dintre organizatori ma asigura ca nu e ban pe ip-ul meu, in regula. Suna mami: „E ora 8 jumate, tre’ sa punem comanda la Avon”. Ah, uitasem. Cauta repede comenzile, calculeaza, ora 9. Ce sa fac? Ce sa fac? Am pierdut timpul toata ziua. Mananc repede ceva, nici macar nu mai mi-e foame. N-are nimic, asa slabesc. Ma duc in baie sa ma spal pe ochi, bufnituri, pocnete din pod (am un gemulet ce da in pod). „Asta mai trebe sa vina Tisa cu un soarece si suntem aranjati” ma gandesc. „VINO REPEDE, PE TISA A MUSCAT-O CEVA DE OCHI!” racneste Mihai. Ma lasa picioarele, ies, Tisa se izbeste de pereti, are un ochi inchis, e disperata. Simt ca plesnesc de nervi. Nu insist, pentru proprietarii de pisici e de inteles, pentru restul e greu de explicat ce sentimente te incearca. Sun pe doctorita: „ma scuzati ca sun la ora asta”…(ora 10 si 10). Ma calmeaza, ca de obicei: „sterge cu apa calduta ochiul, pune 2 picaturi de colir, maine daca nu e bine, la cabinet.” Unde sa gasesc farmacie, de unde cer colir…mami are, am fost atenta cand a zis ca si-a cumparat”. „Pune pe taxi colirul.” „Ti-l aduce X ca si asa are drum incolo”. Macar atat… Sterg pe Tisa, intre timp se simte bine, probabil ca s-a lovit ea de ceva, exact cum a zis tanti doctorul. Epuizata, ma pun in pat, incep o carte noua; e vorba de o invatatoare ce pleaca sa predea intr-o zona uitata de lume; „vreau sa traiesc si eu undeva izolat, unde nu sunt telefoane, nu este internet, nu am nimic din ce am acum. Vreau liniste, vreau sa dorm…” Mai are rost sa mentionez ca in intervalele pauza dintre marile evenimente, am vorbit non-stop la telefon? Sau ca acasa in permanenta mi-au clipit ferestrele de mess? Sunt epuizata, a fost doar luni. Sa nu mai zica nimeni ca educatoarele au timp liber. Sa mai precizez ca Mihai a luat decizia ca eu sa nu mai fumez in casa? N-are rost… Astazi sunt hotarata sa-mi fac lista de prioritati, nu se poate, trebuie sa-mi gestionez mai bine timpul, sunt singurul vinovat pentru ca am pierdut o zi intreaga agitandu-ma ca „nu apuc sa termin”. Si imi amintesc ca alte dati eram chiar ocupata, acu’ a fost light de tot…