Pro nu anti

Nu mai vreau să lupt. Cu nimeni. Nici cu supărați, nici cu temperamentali, nici cu colerici, nici cu prieteni, nici cu străini, nici cu competitivi, nici cu nimeni. Pentru că lupta e o prostie. Nu duce niciunde. Am purtat multe lupte în viață. Mi-am învățat lecțiile și nu pot spune că nu mi-au folosit. Însă… la ce bun?! Aș fi putut face diferit și aș fi fost altcineva și altundeva acum. E bine unde sunt și nu aș vrea nimic altceva decât ceea ce sunt sau am acum. Însă nu mai vreau lupte. De niciun fel. Încă nu le pot evita pe toate dar îmi repet de zeci de ori în situațiile ce mă scot din confort: Nu, nu, nu. Taci, taci, taci. Inspiră, expiră, inspiră, expiră. Toți avem păreri. Convingeri. Unii luptă pentru ele cu orice preț. Absolut orice preț. Chiar și eu am făcut asta. Nu mai doresc. Este absurd să mai conving pe cineva că poate să bea un pahar cu apă calduță și niște lămâie în loc de nurofen. Face fix același lucru… doar că, înainte de a mă strădui să-l conving, tac. Pentru mine funcționează dar eu cred în lămâie și-n helas. Și-n apa călduță. Chiar încălzită în microunde. Poate persoana de lângă mine vrea să ia un medicament. Treaba ei. Nu vin în viața nimănui să îi fac curat. Am prea multe de curațat la mine. :))))

Lupta îți consumă energie. Scoate răul din noi. Ne face dușmani. Ne pune în situația de fi altfel decât ne știm. Ne face agresivi, odioși. Ne vom uita în spate și nu vom fi mândri de noi. Nu cred că prin luptă am venit pe lume, nu cred că asta avem de făcut pe Pământul ăsta. Cred că putem mai mult decât agresivitate. O să zici că dacă nu ar fi existat lupte, nu ar fi existat evoluție. Posibil. Dar am încercat și fără, să vedem dacă funcționează?! Dacă asta e calea?! Imagine….

Știu despre lupte așa- Vei simți nevoia să-i pui la punct pe toți. Vei trăi într-o continuă frică. Nu vei dormi vreodată liniștit pentru că mereu o să ai în cap scenarii. Cu ce i-ai fi spus ăluia, cum nu ai avut cuvintele potrivite, cum te-a luat pe nepregătite. Lupta te pune mereu în gardă. Vei fugi mereu. Vei trăi înconjurat de oameni care luptă. Vei lupta pentru niște drepturi pe care te vei minți că le ai. Îți vei găsi mereu justificări. Vei ridica pumnii și vei căuta mereu vinovați. Vei pierde bătălii, mințindu-te că vei câștiga lupta finală. Ce-i aia luptă finală?! Ce înseamnă să câștigi?! Vei fi obosit și o să te amăgești că într-o zi, într-o zi o să stai liniștit. Toate astea se vor încheia. Dar nu va fi așa. Pentru că nu vei știi când să te oprești. Vei căuta o nouă luptă, o nouă bătălie și vei găsi mereu pe cineva dispus să își măsoare puterile cu tine. Dar corpul tău o să înceapă să cadă.

Știu pe propria mea piele că eram un om nefericit atunci când ascuțeam mereu bricege. Mereu ceva lipsea. Mereu mai erau lucruri de spus. Nu exista liniște sau tăcere. Nu. Exista întotdeauna un nou plan de a mă plasa deasupra altora mai slabi. Lupta m-a învățaț multe dar eu îmi voi învăța copila să meargă pe partea cealaltă a drumului. Lupta mea e pe cale să se sfârșească. Și știți ce am descoperit? :)) Că eu sunt cel mai mare dușman al meu. Cu mine mă luptam de fapt. Acceptare, iertare, vindecare. Enjoy it! 🙂
* prin lupte înțeleg tot ceea ce implică ură, manifestare agresivă, violențe de orice natură, încrâncenări. Avem prea puține cuvinte în limba română sau cel puțin eu nu-l găsesc pe vreunul să fie mai apropiat de ceea ce am vrut să exprim.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *