Care-i treaba cu copiii- partea 1

Lucram împreună cu Ay la un proiect. Colorăm împreună cărți de colorat. E-o treabă de rutină, un bun prilej de a petrece timp împreună, de a ne povesti chestii, de a ne relaxa, de a coopera, de a ne îmbunătăți tehnica, de a ne verifica starea interioară. Povestea e petrecută cu o lună în urmă. În timp ce coloram:
– Îmi mai spui o dată cum am venit eu pe lume?
Iubește povestea asta. Și noi la fel. O povestim de câte ori avem ocazia.
– Sigur. Noi doi, eu cu tata, într-o zi parcă nu mai aveam liniște.
– Vă plictiseați doar voi doi cu Tisa.
– Și asta, da. Parcă nimic nu ne mai mulțumea, parcă ceva lipsea.
– Și-atunci ați decis să mă aveți pe mine.
– Și pentru că ne plictiseam, ne-am gândit că poate ne lipsește un copil.
– Adică eu.
– Adică tu. Dar sigur că nu știam că ești tu, până când nu te-am primit. Tata știa că era o fetiță dar eu nu, eu credeam că o să fie un băiat. Așa credeam, nu știu de ce.
– Cum am venit eu pe lume?
– Păi, tata prin multă iubire, a plantat o sămânță în burtica mea. Sămânța a prins rădăcini și din sămânța aia ai crescut tu mare. Și după 9 luni când ai fost pregătită, atunci te-am născut și am putut să te strângem în brațe.
– Aha. Printr-o sămânță.
– Da, o sămânță de iubire. De fapt, știi ce?! Hai să îți zic așa. Adevărul adevărat e următorul. Doi oameni se iubesc, doi oameni nu mai sunt liniștiți unul cu altul, vor mai mult. Se trec pe o listă de așteptare. E-o listă a celor ce doresc un copil. Acolo sus, în cer, voi vă jucați. Vine un înger și vă strigă: ‘Heeeei, copii! Familia Mări-Mohl s-a trecut pe listă că vor un copil. Vrea cineva să meargă la ei?’
– Ooo dar fix așa este, să știi! Noi, acolo sus, ne jucam liniștiți și ne cheamă îngerul. Eu când v-am văzut, am vrut să vin la voi însă B.M. (fetița unor prieteni) s-a anunțat înaintea mea. A zis că ea vrea la voi dar, nu știu de ce, în ultima secundă s-a răzgândit și a renunțat. Atunci, eu foarte bucuroasă, am zis că vin.
Eu… interzisă.
– Ăăă, ok. A vrut ea să vină la noi? N-am știut asta.
– Daaa, doar că a renunțat în ultima secundă și așa am venit eu.
– Păiiiii…..
– Ooo dar stai liniștită. Mă citește probabil că sunt interzisă. Eu nu am venit că a renunțat ea. Eu doream să vin la voi oricum, însă nu puteam să mă bag înaintea ei, dacă ea a zis prima.
DSC_9456– Ai dreptate. Da, așa e. Inspir expir. Grea conversația. 🙂 Mă bucur mult că ne-ai ales și-ți mulțumesc. Suntem foarte recunoscători că ai venit la noi în familie.
– Acum, am o întrebare pentru tine, mami.
– Sigur, orice.
– De ce nu mai primim noi un bebeluș? Ca dacă ne dorim toți unul, el de ce nu ne alege pe noi?
– Pentru că nu e așa de simplu. Tre’ să se prindă sămânța și îți amintești ce zicea tanti doctorul. Că e nevoie să fie primăvară să rodească, să fie udată, să fie cald în burtică…
– Bun, bun, bun. Aia am înțeles. Ce doream eu să întreb este asta- Tu cu tata sunteți siguri că ați respectat corect rețeta?

(va urma)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *