Posted on august 29, 2007
Catren
Visits: 53
“Cunosti totul dintr-un gest Omul harnic dupa mers Lenesul dupa vorbire Pe cel prost dupa privire.”
Imi place atat de tare poezioara asta. Exprima atat de multe in doar patru versuri. In feng shui am descoperit ca persoanele care sunt “foc” (adica eu) vad lucruri care altora le scapa. Intotdeauna am avut o intuitie iesita din comun si un spirit de observatie enervant chiar. Cand eram mica, mi-am luat atatea scatoalce ca stateam gura casca si studiam diverse chestii in casa oamenilor, sau chiar pe ei. Abia mai tarziu am invatat cum anume s-o fac, delicat, sa nu atrag atentia. Dar cel mai important, am invatat sa-mi ascult intuitia. Niciodata nu dau gres, decat in cazurile in care ignor cu desavarsire semnalele ei si evident o dau in bara. E atat de simplu sa te uiti cu atentie la o persoana si sa iti faci o parere. Prima impresie oricum conteaza. Dar este o parte a corpului pe care daca o studiezi cu atentie niciodata nu poti da gres: OCHII! Poti vedea atatea lucruri in ei. Chiar si actorii de exceptie sunt tradati de ochi. Evident ca exista o tehnica in actorie privind “educarea privirii”, insa iar vad ca m-am departat de la subiect.
Ca sa si exemplific cel spuse in poezioara (versul 2), am la lucru o colega ce pare ca alearga mai tot timpul. De aici, deductia logica cum ca ar fi cea mai harnica. Si am trait 3 ani cu falsa impresie ca e cea mai harnica. Intr-o zi, cineva mi-a atras atentia ca ea e cea mai puturoasa si am investigat cazul. Adevarat, ea ajunge intotdeauna acolo unde treaba e gata deja, se tine de sale, are o mina obosita, transpiratia prezenta de la permanentul alergat, declara cu jumatate de gura: “Au, ca nu mai pot!” De aici presupui ca ea, saraca, a facut treaba. Vedeti ce inseamna putina scoala vietii? Ea stie ca harnicii sunt mai tot timpul pe fuga si… castiga trofeul harniciei!
Versul 3 ni-l prezinta pe cel care nu se sinchiseste sa deschida gura, doar stie ca se numeste consum de energie inutila. In cazul asta, in jurul meu nu prea sunt lenesi, ca eu cunosc o multitudine de personaje care si daca n-au nimic de spus, tot spun.
Ultimul vers imi place la maxim. Tot din scola vietii e, doar Moromete ne-a lasat expresia “te uiti ca vitelul la poarta noua”. Este ceva in privirea prostilor ce ma fascineaza. Privirea lor e tampa, pierduta, interesata in a numara bobitele de susan de pe un stics, fixata, holbata, dilatata. Si intotdeauna asociata cu vaca, boul, vita, vitelul. Dar vaca e blanda de obicei iar prostii pe departe. Daca ei n-ar fi cei mai agresivi, cum ar putea trece la nivelul urmator, de idioti? Oare prostii sunt constienti ca daca ar incerca sa treaca drept lenesi (adica sa nu deschida gura) tot prosti ar fi, ca ii tradeaza privirea?
Interesantă poezioara şi apropo de proşti, aud cateodată un banc bun, în timp ce-s plasat într-un colectiv, se termină bancu’, aş râde dar nu râde nimeni şi mă abţin dar dupa câteva momente, audienţa prezentă izbucneşte în râs, semn că abia atunci s-a prins. Râd şi eu dar mai mult de ei. Sau îi vezi pe unii cum în timp ce discuţi cu ei te studiază, aşteaptă următoarea replică, se luminează la faţă când aud ceva ce confirmă ideea lor, repetă aceeaşi idee de cel puţin trei ori, ca să se asigure că interlocutorul a înţeles că e a lor. La un brainstorming, acelaşi personaj repetă o indicaţie venită din grup, la o secundă după ce o aude, deşi nu poate avea habar vreodată de subiectul ăla (despre ultimu’ club de fiţe deschis de două zile, se trezeşte vorbind şi repetând identic ideea, ăla care dacă are cinci zile libere de 1 mai, nu iese din bloc nici până la mall “că e aglomeraţie, căldură, …”). Mai sunt şi ăia care la o discuţie, mai ales contradictorie, poţi spune cu precizie mare care va fi următoarea lor replică, doar dupa mimica feţei.
@Darius: Eu care credeam ca doar in jurul meu se aduna astia cu nemiluita. Ma bucur ca si altora li se intampla din astea “dragute”. 😀