Cum trece vremea…

Ma uitam socata azi la blogul meu pustiu… cat timp a trecut de cand nu am mai scris nimic. Parte a motivului este ca nu am avut nimic de spus… pare ciudat, tinand cont ca eu intotdeauna am ceva de spus. Probabil exceptia intareste regula. Alta parte a motivului este ca mi-am facut niste planuri privitoare la restul anului, e prea devreme sa le spun aici, de obicei nu amagesc pe nimeni cu incertitudini. Cand o sa-mi fie clar succesul indeplinirii lor, o sa le fac publice, cat de curand sper. Alta parte a motivului este ca am citit multe alte bloguri, eram frustrata la un moment dat ca eu nu prea am bloguri care-mi plac, bloguri ce-mi stranesc interesul si m-ar pune pe ganduri. Am citit atatea balarii si ineptii incat am ramas uimita. Unii oameni chiar nu au capacitatea de a sintetiza informatia, unii se hranesc din scandaluri, unii sunt inculti, unii sunt intr-o permanenta victimizare… cea mai proasta chestie ar fi insa „generalizarea” si „vorbirea neargumentata”. Si cand dai comment sa le spui ar-gu-men-tat ca sunt penibili… iasa scandal… adica exact ce le place.

Am renascut o prietenie pe care nu credeam ca o mai pot suscita. Mi-am lamurit mie si altora care au avut nevoie de cuvintele mele ca in viata daca nu lupti pentru orice nimic esti un om terminat. Ca niciunul dintre noi nu a fost intotdeauna asa cum este acum, ca oamenii cu rautatea lor intrinseca te fac sa fii puternic. Ca instinctul de conservare trebuie sa fie atat de bine insamantat in noi incat nimeni si nimic nu merita sa te doboare. Nu putem fi toti puternici, asta-i clar, dar cei slabi trebuie sa invete sa puna stavila la tot ce incalca propria lor libertate. Mi-am reamintit ca viata frumoasa nu e un dar… e o lupta pe care merita s-o castigi.

Am meditat teribil la oamenii care ma inconjoara… am facut alegeri bune si rele. Am gasit in fiecare o sursa de ceva, orice. Nu poti pune TOT intr-o singura persoana pentru ca evident persoana va dezamagi. Stiu precis ce asteptari am de la fiecare si atunci cand cineva imi va incalca teritoriul va fi mult mai usor sa renunt la persoana respectiva… plus ca nu va fi greu de inlocuit.

Mi-am construit o noua relatie cu copiii, m-am maturizat inca o data, am inteles ca in pofida faptului ca oricum toti ma iubeau neconditionat, pot face mult mai multe pentru ei. Urmarea este… ca am puterea sa revolutionez ceva, chiar daca doar clasa mea de pitici. Pot face un fenomen din tot ceea ce am inceput sa pun in practica… daca doar pentru mine, in regula, daca si pentru altii, cu atat mai bine.

Am creat inca un nivel al relatiei mele… nu tind sa ating neaparat perfectiunea dar pot imi ofer mie si partenerului meu o relatie care sa ne dea echilibru, intelepciune, dragoste, pasiune, situatie financiara buna… in final, orice consideram ca am avea nevoie sa fim fericiti. Impreuna…

Am descoperit ca am mult mai multe calitati de care nu sunt constienta si pe care nu le exploatez indeajuns. Pot face mult mai multe cu mine… Pot face mult mai multe cu mine…

Am gandit o gramada… cam asta este sinteza unei saptamani de absenta. Am invatat sa fiu mai calma, mai rationala, mai echilibrata. Am inteles ca eu ma incarc cu energie atat de usor si altii, nu. Si cat imi sta in putinta voi misca muntii din loc… Pentru ca sunt un om puternic si hotarat!

8 Comments on “Cum trece vremea…

  1. Nu uita te rog ca un om puternic misca muntii din loc, insa unul destept nu are nici un interes. 🙂 Imi place articolul asta, chiar vroiam sa-ti scriu anterior sa-ti spun ca vedeam o ratacire printre articole, cel putin pentru mine nu se mai lega nimic. Asa se justifica si absenta mea de pe blogul tau (nu ca ar fi lipsit cuiva).
    Imi place ca ai revenit la esenta,la ceea ce trebuie cu adevarat sa pretuim si sa potentam in acelasi timp. Ma bucur mult mai mult insa ca ai folosit persoana I singular, dandu-ti seama astfel ca doar tu esti responsabila de fericirea ta. Ma bucur ca intr-o oarecare masura ai constientizat ca fericirea nu vine din exterior, ci din interior, rolul exteriorului fiind doar de a se armoniza sub influenta ta, cu aspiratiile tale.
    Ma bucura deasemenea faptul ca ai constientizat (si mi-as permite aici sa adaug „inca o data”) cat esti de puternica in unicitatea ta. Si cum spunea un anume scriitor Liiceanu :), fericirea sta in libertate, iar libertatea ne-o obtinem prin depasirea limitelor actuale.
    Daca imi permiti un sfat, preluat din acelasi Liiceanu (nu prea am inclinatie de a scrie recenzii la mine pe blog), singura fericire devarata o obtii cand renunti la toata libertatea ta in favoarea partenerului, si esti dispusa sa-ti asumi la randul tau de fi gestionara libertatii pe care el ti-a inmanat-o in totalitate.
    Nu suntem persoane neaarat persoane fizice, sau materie aruncata aleatoriu, suntem mai mult stari si momente, acestea din urma ne creeaz pe noi ca persoane. Iti urez tot binele din lume. Astept cu nerabdare sa mai citesc postari de acest gen.

  2. „Am renascut”
    „Am meditat”
    „Mi-am construit”
    „Am creat”
    „Am descoperit”
    „Am gandit”…………..cam tarziu!
    Alta era ordinea

    „nu tind sa ating neaparat perfectiunea dar pot”…UTOPIE si S.F.

    „imi ofer mie si partenerului meu o relatie”….Egoismul e ste la putere

    „Unii oameni chiar nu au capacitatea de a sintetiza informatia, unii se hranesc din scandaluri, unii sunt inculti, unii sunt intr-o permanenta victimizare”……… Insumand in etapa incipienta toate caracterisicile citate mai sus, tinzand catre PERFECTIUNE. Rabdare. Orice inceput este greu.

  3. @emcepatrat: (Scuze Rebecca…) Fuck man. Mi se pare atat de tampit modul in care vrei sa-ti exprimi credintele. Nici macar nu ai introdus asa, de bun simt, exprimari de genul „parerea mea este …” sau „personal, consider ca …” … sau orice alta forma care sa includa „eu”.
    Cum adica „alta er ordinea”? Trimite-mi si mie pe private „work-flow-ul”, sa stim si noi care este ordinea corecta. Hai sa fim seriosi, fiecare are viata lui, si mi se pare aiurea sa-l contrazici pe un altul referitor la gandurile si sentimentele lui. Cu atat mai mult cu cat nu ai spus nimic oncret, ceva la care sa reactionam si noi cu „ahaaaa ….”.
    Referitor la „atingerea perfectiunii”, ai speculat jalnic o scapare de-a Rebeccai, si anume lipsa lui „sa” dupa „dar pot”, si uite-asa ai mai generat un comentariu derizoriu, finalizat apocaliptic cu „Utopie si SF”.
    La partea cu egoismul, cred … (sau mai bine ma abtin aici de la pareri personale), insa egoismul inceteaza a mai fi egoism in momentul in care daruiesti altcuiva la fel de mult in masura in care primesti. As vrea ca toti sa fim atat de „egoisti” si sa avem grija de ceilalti, de propiati, de prieteni etc.A, si sa nu uit afirmatia cu „rabdare, orice inceput e greu …” Come on !!! Cui spui tu „rabdare”? Despre ce inceput vorbesti? Mie mi se pare mai mult o „revolutionare” cum spunea Rebecca, si nu un inceput, o reformare, o schimbare, o identificare. Sper ca nu am deranjat pe nimeni, insa din punctul meu de vedere, am vazut de la „emcepatrat” doar afirmatii nefondate, deci exact o risipire a ceea ce rezulta din m * c (la patrat) …
    @Vania: Presupun ca inca nu sunt indeajuns de „profund” pentru a intelege ce scrii tu aici. Pana atunci, „N-ai o treaba … !” 🙂 (parerea mea).

  4. Catre Em Ce E Patrat: Draga cititorule, doresc sa ma opresc putin asupra comentariului tau si sa-ti prezint desuetele mele ganduri. Nu te scuza ca-mi rapesti din timp, imi face o reala placere sa interlocutez cu cineva a carui valoare este net superioara alei mele; imi cunosc limitele si pot spune cu mana pe inima ca atunci cand intalnesc oameni valorosi ca tine ma opresc si „fur” din tot ceea ce au ei de zis, pentru ca doar asa pot tinde si eu spre perfectiune. Iarta-mi exprimarea utopica si eventualele interpretari sf-istice, precum si flagrantele greseli gramaticale. A gresi e omeneste… tu poti ierta si scuza imperfectiunile mele pentru ca poti… stiu eu asta, n-am nevoie de argumentare! Pierd din esenta mesajului pentru ca, la emotii, am tendinta „formei fara fond”. Spun in repetate randuri ca scriu pentru o anumita categorie de oameni, imi salta inima cand regasesc o echitate intre ceea ce doresc si ceea ce primesc. Nu pot decat sa-ti spun ca un comentariu de-al tau e la fel de valoros pentru mine precum e sarea in bucate. Ma incanta argumentatia pe care ai dat-o afirmatiilor, asta ma determina sa stau o clipa si sa meditez: „Cititorul asta al meu nu doar ma onoreaza cu cititul dar incearca sa-mi dea si sfaturi, gratuit, fara sa-mi ceara nimic in schimb, nici macar sa-i raspund”. E lucru mare… Nu-ti pun rabdarea la-ncercare, nu pot decat sa fiu sincera cu tine si sa-ti multumesc pentru TOT; astept pareri la fel de pertinente si sustinute intelectual… incoerenta mea se datoreaza incapacitatii mele de a ma ridica la niste cote mult prea inalte pe care, in inconstienta mea, mi le-am fixat.