Dezvoltarea armonioasa a Printesei

Asadar, avem pisica de cateva zile… E groaznic. Ce era asa mare lucru sa ai o pisica? Au fost luni de cosmar. Daca asa e sa ai si copii mici, o sa spun pas. O sa-i las undeva pana la 2 ani si ii ridic dupa aia. De la 2 incolo e mai usor. Revenim la tortura pisicii. Tipa, urla, miauna, nu face pisi, nu mananca, nu face caca, nu stim ce vrea. Sunam doctorita. Ne da sfaturi, adica doua la numar. 1- puneti in litira nisip de pisici (nu ziare, cum ne-a zis tanti mincinoasa fosta proprietata) si 2-rabdare. Dupa 4 zile face pisica la litiera. Brava! Dar cu tipatul? In brate nu, pe jos nu, joaca nu, mancare nu, tipete ca din gura de sarpe… Mihai declara: „Dau inca un milion celui care vrea s-o ia.” Sunam prietenii: „nu vreti o pisica si inca un milion?” Nimeni nu doreste. Mihai pluseaza: „Ii asigur mancarea pentru restul vietii!” Sunam prietenii, doar refuzuri. Mihai s-a apucat de bere in perioada asta, ca doar trebuia isi tina mintea intreaga. Trec vreo 2 saptamani, incepe pisica sa fie mai calma. „Dar ce pute asa in camera?” Nu puteti sa va imaginati. Sau da. S-a apucat Tisa sa stampileze prin casa. Tot… cum prindea, cum pisa sau caca. „Sterge Rebecca, ca e pisica ta!” „Ba e a ta, ca tu ai ales-o Mihai” „Ba a ta”, „ba a ta”… Asta a tinut inca o luna. Cea mai mare placere a lui Piticu’ era sa se uite in ochii tai si sa-si dea drumul. „NUUUUUUUUUUUUUU…..” Intotdeauna era prea tarziu. Sunam doctorita. „Rabdare, rabdare…” La dracu’! Incercam cu spray din ala ce tine pisicile la distanta, aiurea, e bun sa-l arunci la gunoi. Bun. Nimeni nu vrea pisica! Nu putem nici s-o aruncam in strada. Rabdare… Ne explicase doctorita ca o lasam singura si de aia se manifesta asa. Cum singura? Ca Mihai lucreaza acasa si eu lucru 5 ore pe zi. Acum nu mai putem nici sa iesim la suc??? In regula, stam acasa si vin prietenii la noi. Toti care veneau in vizita se jucau cu ea. Ca doar ea e PRINTESA! Bun, e bine asa Tisa? Aiurea in tren! Tipete din nou la usa! Racnete! Ok, pe semne ca vrea pisica afara… Ne executam! Iesim cu pisica in fata blocului! Rade, nu rade lumea, ce mai conteaza? Liniste si pace o ora! Intram in casa, iar scandal. Alti prieteni, alte scandaluri… Gata! Asta a pus capac! „La doctor cu tine! Las’ ca vezi tu ce-ti face tanti doctoru’!” La doctor sedinta de terapie in toata regula. „Va jucati cu pisica?” se intoarce spre ea „Se joaca mama cu tine?” DA! Toata ziua ne jucam! „Va jucati jocuri agresive???” Aaa, pai agresiv e interpretabil. „O smuciti, trage de sfoara cu dintii?” Pai.da… nu asa se joaca cu o pisica?! „De ce va jucati agresiv cu ea?” Mihai cauta in subconstient „eu as fi vrut un caine”. „Dar aveti o pisica! Ea e sensibila, jucati-va frumos cu ea!” Ne insira jocuri linistitoare… „Dar de ce face scandal cand vin altii in vizita? Ca ea e in centrul atentiei?!” „Si musafirii o chinuie?” Pai, nu o chinuie, dar se joaca cu ea si o pupa. „LA FEL SE JOACA?” Daca sapam din nou in subconstient… „Spuneti prietenilor vostri ca asta e o pisicuta! Sa nu-si masoare puterile cu ea! S-o lase in pace! Ea trebuie sa ii accepte pe ei, nu indvers. Daca nu o lasa in pace, va rog sa le transmiteti ca ma gasesc la cabinet si voi avea eu o discutie cu ei! Pentru Tisa pericolele de afara sunt nesemnificative comparativ cu cele din casa!” Nasoala treaba!

Si de atunci le-am tot explicat musafirilor s-o lase in pace pe Printesa, sa nu intervina brutal in dezvoltarea ei armonioasa, sa-si masoare puterile cu alte animale, nu cu pisica noastra. In plus, ne-am jucat doar jocuri calme si frumoase cu ea. Si uite ca a functionat. Acum, daca ea vrea, ne musca pana la sange, ne zgarie doar cand vrea ea, miauna doar cu un motiv bine intemeiat, gaseste de fiecare data o modalitate sa faca musafirii sa se simta prost (o sa revin cu detalii), face doar la litiera (doar ca nu prea stie cum sa apese pe microspray dupa lipsa mare), aduce jucarii in gura, isi ascute ghiarele doar in covor, doarme pe cea mai mare parte din pat, pe biroul sau pe scaunul lui Mihai (doar cand lucreaza), pe laptopul meu (doar cand lucrez)… Doamne ajuta ca s-a dezvoltat armonios si fara traume!

11 Comments on “Dezvoltarea armonioasa a Printesei

  1. ce vorbesti nu sunt traume?
    n=or fi la ea dar la voi?
    v=ati analizat viata de cand o aveti…le ce doctor ati fost cu ea sa stiu sa nu merg si eu cu a mea…
    e o agrsiva desi eu nici nu-o bag in sema darmite sa ma joc jocuri agrsive… ma zgarie cand mi-e lumea mai draga , de pilda dimineata cand sunt si eu pregatita sa plec la lucru sare la ine da ajung cu papucii plini de sange la gradi…am martori….

  2. Cred ca nu am reusit in postul asta sa-mi manifest umorul si expresivitatea la adevarata valoare. La modul foarte serios, viata noastra e foarte implinita de cand Tisa ne deranjeaza existenta (gluma). De exemplu, ori de cate ori mergem in oras si ne intorcem acasa, acceleram pe scari si primele 2-3 min ne dragalim cu Printesa. Sunt prea multe clipele frumoase alaturi de ea sa le scriu aici. Noi facem asa pe nebunii de drag ce ne e de ea… 🙂
    Cat despre doctorita Tisei, e o femeie exceptionala. Asa se si explica de ce mergem din Balcescu pana in Steaua, unde are ea cabinetul. Ne e tare drag de ea si ea are foarte multa rabdara si cu noi si cu Tisoiu. E tacanita si simpatica!

  3. sa precizam si ca face la litiera, dar, nu in orice nisip ……. ca doar de aia e printesa casei… si sa nu o uitam nici pe biata pisicuta de pe punga de nisip… (rebe stie)

  4. Da,da,la nisip avem singura economie. Nu vrea Printesa sa faca la nisip cristale. Nu stiu de ce scrie pe punga ca nu se lipeste de labute, ca noi cand am folosit, toata casa era plina de cristale (am avut chiar in masina de spalat). Scump si prost! Iar nisipul pe care-l foloseste Tisa il gasim doar la un singur magazin (deloc aproape de casa, bineinteles) si are pe punga o pisica. Si iadul se dezlantuie cand o ataca Tisuta pe pisica respectiva. O uraste de moarte, o distruge in totalitate, biata pisica…

  5. Am avut si eu una in apartament. Eu din pacate nu am rezistat si am mutat-o la bunici. Nu imi place sa faca NIMENI ce vrea prin casa fie asta si un animal.
    Raman la ideea ca apartamentele nu sunt facute pentru animale ci acolo la casa unde ai o curte and such.

    Plus ca un rahat de pisica pe covor miroasa absolut extraordinar iar eu sunt crizat pe curatenie totala.

  6. Sa stii ca a avea o pisica in casa nu insemna sa o chinui. Noi in fiecare zi o scoatem la plimbare, in plus are si acoperis la dispozitie (stam la mansarda). Si eu sunt obsedata de curatenie iar deranjul pe care il face Tisa e nesemnificativ comparativ cu toate bucuriile pe care ni le aduce. Un animal te responsabilizeaza, te sensibilizeaza, efectele terapeutice sunt multiple. Orice doctor iti va spune asta! Eu nu-mi imaginez cat de goala ar fi casa fara ea! Am mai spus, e un membru al familiei…

  7. Rebecca , crede-ma ca stiu ce face o pisica in casa. Daca are boala pe mobila .. isi ascute, indiferent ce o sa faci, ghearele pe ea. O uzi cu apa? Sta bosumflata 2 zile apoi se apuca iara. Ungi locul cu lamaie? Merge in alt loc.

    Plus ca rupe varfurile florilor chiar daca ii cumperi iarba speciala pentru pisici.

    + alte chestii gen mainile tale arata de parca esti masochist si te tai mereu + etc.

    Stiu ce bucurie iti poate face o pisica insa in cazul meu nu prea a fost.

    Raman totusi la ideea mea ca locul pentru un caine/pisica nu e in apartament ci la casa + curte. Orice animal e mai fericit in spatiu verde decat pe covor.

  8. Tisa nu ar putea fi fericita afara pentru ca ea e „pisica domneasca”.
    Ceea ce tu nu ai inteles este ca eu nu fac lobby aici ca oamenii sa-si cumpere pisici. Eu povestesc ce fericiti suntem noi ca o avem pe ea! Ca tu nu vrei sa ai pisica, esti liber sa alegi.

  9. Pisica poate sa mai fie agresiva si din cauza k a fost maltratata de mika (pana sa o luati voi) , eu am luat saptamanile trecute o pisica dupa strada si cum i-am pus nisip in litiera , akolo s-a dus tinta :)) o singura data mi-a facut in casa pt k avea usa inchisa la balcon si eu nu am auzit-o cand mi-a cerut voie :?In rest nu ma zgarie nu imi face prostii e o scumpa

  10. @Eckos: Nu cred ca tanti de la care am luat-o pe Tisa a abuzat-o sau ceva. Era o femeie blanda si avea multe pisici, plus ca avea doar vreo doua luni. Cand Mihai, prietenul meu s-a dus sa o vada dormea, a doua oara, adica peste cateva ore cand s-a dus sa o ia, dormea din nou. Treaba cu pisu facut prin casa a fost doar razbunare. Tu ai o pisica linistita si blanda, noi una rasfatata si increzuta. Pisicile sunt diferite, la fel ca si oamenii. Noi ne-am resemnat ca ea este stapana casei si o tratam ca atare. Chiar ne place… 😀

  11. Pingback: Ultima incercare de a o imprieteni pe Tisa cu alte pisici | Rebecca