Furie, Salman Rushdie

Furie, Salman Rushdie Cartea am luat-o la Schimb de carti-2 de la Ama. Am ezitat sa o iau si acum ma bucur din tot sufletul ca am facut-o pentru ca altfel cine stie cand l-as fi descoperit de Salman Rushdie. Si acum, daca l-am descoperit, nu ma las pana nu-l citesc pe tot. Furie este un roman deosebit de complex care atinge o serie de chestiuni socotite sensibile, in ciuda epocii tehnologice si futuriste in care ne aflam.
Malik Solanka este un profesor eminent care ezita sa devina pustnic pentru simplu motiv ca alege sa faca bani. Si-ar fi dorit sa fi fost atat de puternic incat sa aleaga fericirea solitara si dezinteresata material, insa nu o face. Ca urmare, se trezeste alergand pe traseul furiei. Cum altfel ar fi putut sa fie, din moment ce societatea alearga necontenit dupa bani, statut, familie, comercial. Pentru ca la capitolul intutie si inspiratie sta foarte bine creaza papusa „isteata” care-i poarta numele si se trezeste cu celebritatea in juru-i, celebritatea este a papusii insa si incepe sa il depaseasca. Lucrurile scapa de sub control. Pretul celebritatii trebuie platit. Papusa urma sa fie o copie a personalitatii si inteligentei lui, un surogat feminin care sa-i reprezinte interesele, care sa-i emita parerile. Probabil nu a fost el suficient de puternic sa aleaga banii si celebritatea si asa a gasit o alternativa originala si pertinenta.

Pentru ca succesul papusii filosof depaseste asteptarile si toata societatea „se da in vant” dupa ea, profesorul descopera cu stupoare ca intr-o zi papusa nu mai este nici pe departe ceea ce a intentionat el sa fie. Papusa este noul idol al tinerilor, este cea care tine pasul cu moda, este cea care uzeaza ironia doar pentru situatii desuete, este intr-un cuvant comeciala. Eu consider ca asta este pretul celebritatii, pentru a placea unei natiuni nu poti sa fi ceea ce ai fost la inceput, trebui sa fi ceea ce vor altii, trebuie sa le implinesti lor asteptarile; asteptarile creatorului nu mai importa; gravitatea vine exact de aici, profesorul constata ca nu-l mai reprezinta si a renunta la ea este cel mai firesc lucru de facut, insa asta presupune renuntarea la toate beneficiile materiale pe care Isteata le aduce. Conflict de interese?! Cu siguranta, alege sa o „dezmosteneasca” dar nu distruge tiparul, pentru ca luxul lui trebuie sa-l plateasca cineva. Renunta la ea dar nu la drepturile de autor. Nu poate renunta la ea total, nu pentru ca ar fi parte di el ci pentru ca 10% din incasarile facute de ea sunt arhisuficienti pentru a trai comod cu intrega lui familie. EA este tot a lui si EA este aproape de primul milion de dolari castigat. Dar renuntarea nefiind completa provoaca mult prea multa frustrare, furie pentru ca Solanka sa aiba un trai firesc, asa cum s-ar astepta majoritatea.

Iritat pe situatia controversata incepe sa-si piarda luciditatea si sa apuce calea nebuniei. O furie inexplicabila pentru cei din jur. O furie nemarturisita pentru ca nici macar el nu poate fi sincer in fata lui. O furie pe care sotia lui nu numai ca nu o pricepe dar o si saboteaza- ii intoarce propriul copil impotriva-i-. Urmarea: o mana cu un cutit ridicata in miez de noapte asupra propriei familii. O dovada clara a manifestarii furiei. O pierdere temporara a ratiunii pe care nu stie cum altfel poate s-o impiedice, daca nu fugind. Si fuge fara nicio explicatie, fara remuscare, o face pentru a se pedepsi pe el in primul rand si pentru a-i cruta pe cei doi, sotie si copil. Fuge acolo unde stie ca societatea o sa-i fie potrivnica pentru ca societatea respectiva reprezinta tot ceea ce el uraste: desuet, comercial, consum, ignoranta. Adica America, tara tuturor posibilitatilor. Se stie slab si nevolnic, stie ca America o sa-i vina de hac. Stie ca nu e celebru pe aici prin Isteata lui. Dar se inseala evident si asta nu poate fi decat o noua sursa de furie. Noi si noi furii nascute din frustrarea ca prietenii ii intorc spatele, furii nascute din iubiri aproape imposibil de consumat, furii nascute din creatie, furii ucise prin alte creatii. Furii in care eu m-am regasit, furii si frustrari ca nu pot sa-l ajut pe Solanka.

Mi-a fost ciuda ca femeile din viata lui nu sunt pe masura lui… Mi-a fost ciuda ca n-am putut sa-l ajut cu nimic… Mi-a fost ciuda pe genialitatea lui… Mi-a fost ciuda ca romanul are accente biografice si mie nu-mi va fi dat sa-l cunosc vreodata pe Rushdie… Mi-a fost ciuda ca finalul asa a fost sa fie… Mi-a fost ciuda ca furia lui a fost si furia mea… Mi-a fost ciuda… Furie…

4 Comments on “Furie, Salman Rushdie

  1. Nu-l citi ca oricum nu e terminat. Din greseala Mihai l-a publicat pe asta in loc de Sfantu’ Asteapta. My bad, sorry, ce bine ca nu l-ai citit, scuze celor care l-au citit si s-au prins ca e ceva neregula cu el 😀

  2. Sper ca nu te-ai amuzat copios de greseli si alte alea… Era o schita, Mihai s-a gandit ca „ce-are”?!… Si a stat ore bune asa pentru ca eu nu m-am sinchisit sa verific 🙁