Gravidele- specii aparte

Gravidele fac parte din alt film. Există categoria oamenilor- din care fac parte, evident, femei bărbaţi eventual bătrâni şi copii- şi categoria gravidelor. Ele nu sunt oameni- asta-i părerea mea. Nu pot defini cu certitudine categoria cu care se identifică sau pe care o definesc dar ştiu sigur că-s rupte de realitate, chiar definiţia mea de început se mulează cel mai bine- sunt din alt film.

De auzit am auzit tot felul de poveşti despre cum şi cât de ciudate pot deveni ele- gravidele dar să trăiesc pe propria piele… nu mă gândeam vreodată că într-atât de bezmetică pot deveni. Exemple: Că la începutul sarcinii devenisem tâmpiţică- ok, am înţeles, că mi-a crescut cantitatea de progesteron şi de aia. Intram în magazin şi întocmai ca în bancul ăla cu bătrâna (care acum nici nu mi se mai pare amuzant) nu ştim ‘eu urcam sau coboram’?. Stăteam ca toanta şi mă holbam la produse habar n-având după ce intrasem de fapt. Ieşeam- îmi imaginez ce faţă puteam aveam că doar m-am antrenat în timp să fiu expresivă- nu făceam câţiva paşi şi-mi aminteam subit, fuga în magazin, fuga mă aşezam la coadă şi când să comand ‘să-mi bag…’ delete all informations. Foarte amuzant în condiţiile în care ţi se întâmplă de câteva ori pe zi.

Exemplu 2- Că dormeam continuu- parcă reuşism la un moment dat să mă resemnez. Starea de frustrare resimţită- priceless. Tocmai ce deschisesem o afacere şi după două săptămâni maxim o lună de la inaugurare tot ce puteam face era să-mi car cu greu trupul dintr-un capăt al oraşului în celălalt şi când ajungeam la club, doborâtă, cădeam pradă somnului pe canapeau din camera de joacă a copiilor. Îi auzeam uneori cum deschideau uşa şi chiţăiau dar nu mai aveam putere să mă lupt cu nimeni şi nimic. 3 luni din viaţa mea atât mi-am dorit- să dorm în linişte, să dorm mult şi să aţipesc între partidele serioase de somn. Că s-a dus naibii afacerea… asta a dedus toată lumea sper…

Exemplu 3: Şi ăsta se trage strict de la bebelaş- cele mai pacifiste 6 luni din viaţa vieţii mele. Din calcule aproximative rezultă că venirea pe lume a copilului este 10 martie, de parcă n-ar fi suficient că exista riscul să fie băiat pe 8 martie (!), există acum certitudinea că avem un Peşte!!! Un Vărsător nu putea fi mai aspru pedepsit decât aşa… să primească un Peşte. Şanse aproape nule să fie Berbec pentru că nu pot depăşi cu 3 săptămâni perioada de gestaţie (!!!) şi şanse minime să fie ca mama sa, perfecţiunea zodiilor Vărsătorul, asta ar însemna cu aproape 3 săptămâni mai repede. Pentru cei care n-au înţeles nimic până acum nimic din partea de astrologie, căutaţi rapid pe google trăsăturile celor două zodii mai sus amintite şi veţi înţelege perfect. ‘Nu vă mai certaţi’– cam aşa aş defini eu Peştii… stindardul pacifismului! Damn! Deci… un Peşte fetiţă în burtă dă comanda sentimentelor bune şi calde din mine. Zâmbesc tuturor- ‘ce frumoşi sunt oamenii’!’ N-am mai bârfit de nu ştiu când, am o altă perspectivă acum- toţi au dreptatea lor ‘poate nu a fost chiar aşa, eu nu pot să judec’, nimic nu reuşeşte să mă mai supere şi atunci când cineva se încăpăţânează să o facă pot neputincioasă a plânge… Eu, care plângeam doar de nervi că nu ieşeau toate cum doream. Şi nu port ranchiună celor care m-au supărat de-a lungul sarcinii- poate că nu au vrut să o facă, poate nu ştiau cum să aibă grijă de mine, poate le pare şi lor rău… Eu, care juram răzbunare eternă. Nu mă pot uita la absolut nimic ce nu aduce veşti bune sau optimism, nu vreau să ştiu că în lume fiinţe suferă, vreau totul să aibă happy-end chiar şi cazurile medicului legist Dr. Gla sfârşit îl salvează, nu-i aşa?!’ (Jesus!!!). Am văzut odată un porumbel ce stătea lângă un pom pe jos în zăpadă ‘a obosit de atâta zburat şi se odihneşte, nu-i aşa?’. Ce frumoşi sunt oamenii şi ce frumos e să trăieşti frumos!

Am uitat ce exemplu urma… povestesc mai bine altceva. Iubesc iarna!!! Ador zăpada!!! Toată ziua mă plimb prin oraş (în ciuda faptului că mă mişc precum o ursoaică ce-şi cară soţul turmentat în spate) şi dacă n-ar fi magazine în care să cheltui bani şi dacă n-aş avea alte chestii administrative de rezolvat, tot aş sta afară în zăpadă, atât de tare îmi place. Şi Tisa stă la geam tot aşa ca mine- gură cască! Mă duc să mă mai uit puţin cum ninge… lângă Tisa! Gata, mi-am amintit!!! Acu’ vreo 4 zile mergeam spre mall, eram într-un firobus şi era cam mare înghesuială ceea ce nu-mi prinde bine la bebelaş, nu respir cum trebe, simt că mă sufoc, mă tem să nu mă lovească cineva etc deci nu eram în cea mai bună stare. Sigur că nimeni nu-mi ceda locul şi era şi firesc pentru că erau puţine scaune în fir şi oamenii de unde să vadă că eu nu sunt confortabil. Dar cum nu aveam încotro şi erau doar două staţii mi-am zis că rezist. Lângă mine, un ţigănaş îşi face loc cu coatele şi-şi face balans cât poate de tare şi în faţă şi în spate, ca semnal clar că nimeni să nu-l înghesuie pe el şi ca avertisment tacit de genul ‘e firu lu’ tata’. Intuiesc mişcarea şi mă feresc, nu mă loveşte; mă apropii de el şi cu toată forţa pe care o poate avea degetul arătător în mânuşă îl bat pe umăr, se întoarce cu gura deschisă pregătit să mă facă praf şi înainte să apucă să zice gura lui ceva se porneşte gravida din mine: ‘Aaaaaaaaaaaaascultă!!! Loveşte-l numa pe bebelaş să se nască mai repede decât trebe că, treaba ta, da’ vii cu mine direct la spital şi TU stai două luni la incubator până se face bine. Să nu zici că nu ţi-am zis!’ şi m-am întors plină de emfază cu profilul spre el că mai mult nu aveam loc. La secundă şmecheraşul- ‘Nu tanti, nu tanti!’ şi o doamnă sare arsă de pe scaun ‘Vă rog din suflet veniţi aici să staţi!’ Eu, plină de mine, către el, tare şi apăsat- ‘Ba da!’ apoi către tanti ‘Lăsaţi că nu merg mult, doar două staţii, sunteţi foarte drăguţă, mulţumesc!’ ‘La ce spital naşteţi tanti?’… Pe parcursul celor două staţii, stând pe scaun relaxată, vecină cu alt băiat care se lipise de geam aşa încât să am eu un scaun jumate liber- poate să nu-mi provoace o naştere prematură, am aflat jumate din viaţa ţigănaşului. Sărmanul! Sper din tot sufletul să i se rezolve problemele să aibă şi el Sărbători Liniştite!

Ultima dintre toate- petrecută azi dimineaţă şi pe care de fapt am vrut să o povestesc dar m-a luat valul şi-am scris o adevărată poveste despre gravide… Ce-mi mai place vorbăriaaaaaaaa! Deci, în drum spre ginecolog văd un afiş că la Casa Tineretului este expoziţie cu vânzare de Crăciun, cum eram chiar lângă zic hai să intru. Casc gura ce casc, un băiat mă întreabă dacă vreau să-mi facă masaj la cap cu dispozitivul super special de masat scalpul, zic ‘nu, mulţumesc frumos’ zâmbind… când deodată simt că pic din picioare. O doamnă introdusese aparatul deja în capul meu iar eu nu alta, să leşin de plăcere. Dacă ceva iubesc pe lumea asta este să-mi facă cineva în păr, cică asta datează de când eram mică- mărturiseşte mami.Ce dacă sunt mare acum, tot suflet de copil sunt! Scot zgomotele aferente plăcerii, doamna continuă să-mi facă şi să-mi zică chestii în maghiară, traduce băiatul- că e un dispozitiv de relaxare, că 10 minute pe zi garantează antistresul şi un somn liniştit, eu gândeam deja cum o să-l conving pe Mihai să-mi facă ‘nu e doar pentru mine e mai ales pentru fetiţa ta, o să iasă relaxată’ (că nu prea poţi să-ţi faci singur cu aparatul), tanti se opreşte din masaj iar eu aproape ţip ‘vreau şi eu două!’. Mă rog, mai cheltui nişte bani pe la expoziţie şi când văd că se subţiase portofelul decid să ies, erau cheltuieli neplanificate totuşi. La ieşire, o tanti vindea nişte chestii din blană, din lemn… chestii cu caracter popular. Zic hai să arunc şi aici o privire rapidă; într-un coş văd o chestie extrapufoasă- albă, bag mâna să văd ce e- o căciulă, o sucesc, o învârtesc, întreb ‘e de copii?’– nu că mi-ar fi păsat prea tare. ‘Nu, e pentru oameni mari.’ Mă uit încă o dată la ea şi constat că dragostea la prima vedere chiar există . O pun pe cap, s-a mulat perfect, e CĂCIULA!!! ‘Cât costă?’ ’35 de lei’ ‘Nu cred că mai am atâţia bani la mine, aveţi o oglindă?’ Se duce doamna nu ştiu unde să-mi aducă o oglindă, deja ştiu că am luat-o razna. Scot portofelul, număr rapid la prima vedere şi-mi dau lacrimi instantaneu ‘Nu cred că mai am atâţia bani la mine’; scot banii şi încep să număr ‘20, 25, 26, 27, 28, 29… parcă am sărit una de 1 leu. Ia număraţi vă rog d-voastră, poate că totuşi am!’ Ştiu sigur că nu am toţi banii şi ştiu sigur că am ochii plini de lacrimi, nu pot pleca fără căciulă, ce mă fac?! Deschid poşeta şi scormonesc prin ea disperată, îmi amintesc că ieri aveam 10 lei în ea, nu sunt, probabil i-am pus în portofel până la urmă. Cu o faţă disperată, probabil umilă, ridic privirea şi aştept verdictul criminal al doamnei ‘N-am de ajuns, nu-i aşa?’; căciula e încă pe cap şi lacrimi mi-au umplut ochii. ‘Hai, luaţi-o, e bine aşa!’ Nu mai ştiu dacă i-am mulţumit îndeajuns doamnei, îmi venea să o îmbrăţişez dar mi s-a părut că e prea mult, îmi venea să plâng de fericire… ceea ce am şi făcut doi metri mai încolo. Am căciula lângă mine, e căciula mea!!! Am umblat toată ziua prin oraş azi (că m-am întors să mă alimentez financiar) şi zeci de persoane m-au întrebat de unde am luat-o, sper că am putut măcar să-i trimit doamnei câţiva clienţi. Toată lumea iubeşte căciula… doar nişte băieţi de la un magazin au râs în hohote când am intrat; mi-am dat-o jos că-mi era cald şi pentru că erau cu ochii pe mine şi se înghionteau m-am prins că eu eram cauza hlizelii aşa că le-am copt-o, m-am pus la coadă să-mi plătesc produsele şi mi-am pus căciula pe cap; înaintea mea erau vreo patru persoane ca atare erau sufocaţi de râs, că trebuiau să se abţină acum, mai ales că eu îmi luasem mutra serioasă şi mă uitam la ei; eu râdeam interior dar mă abţineam mai bine decât ei; când am ajuns la juma de metru de ieşire au explodat… Toţi sunt veseli de Crăciun!!!

Cu cel mai mare drag v-aş fi pus o poză cu căciula dar asta doar mâine sau poimâine când vine MIhai că e plecat la ski iar eu chiar nu ştiu să operez cu chestii tehnice. Pot să vă descriu celebra căciulă apelată până acum ca ‘ursuleţul bară pisicuţa bară vulpea argintie’ – e albă, e pufoasă, are o codiţă la spate, are două urechi rotunde deasupra capului, are urechi lungi care atârnă şi pe o parte are o fundiţă roz! Că e pentru fetiţe! Vă îmbrăţişez şi vă iubesc pe toţi!

Update: a aparut si poza cu caciula.

2 Comments on “Gravidele- specii aparte

  1. @Vania: Ei, mai bine fără, nu mai am atâta bătaie de cap. Cine mă bagă pe mine, bine băgată sunt! Deocamdată la mine n-o să fie… şi aşa am scos moderarea la comentarii, prea multe compromisuri! Că-i pisicuţă ori altcevietate… am pus poză, fiecare-i zice cum vrea. Îţi urez un an plin de inspiraţie şi timp să le faci pe toate! 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *