Visits: 70
Astazi am avut doua conversatii la telefon. Conversatiile in sine nu stiu daca au durat 5 minute, insa ramas bun-ul sigur a durat cate 10 minute. Constat ca asta e cea mai tampita chestie cu care ne pierdem timpul. Nu are legatura neaparat cu a fi barbat sau femeie, desi am constatat ca barbatii au tendinta de a fi mai expeditivi la telefon. Atata stim sa ne luam la revedere, de uitam ca mai avem si altele de rezolvat. “Na, bine, te las atunci…”, “Bine, auzi, dar tot nu mi-ai zis…” inca 5 minute de discutii la discutii. Se edifica misterul si… suntem aproape cand “Ah, bine ca n-ai inchis ca uitam sa-ti zic…” Alte 5 minute cu ce a zis vecina lu’ neam cu tata lu’ pisica de la parter. Se mai analizeaza problema si iata momenul crucial “Bine, hai ca te las… Da’ cum a ramas pana la urma cu…” Iar 10 minute pentru a dezbate daca mai esti sau nu constipat. Se apropie finalul “Hai ca si asa deseara ne intalnim sa povestim, aaa, bine ca mi-am adus aminte. Apropo de diseara, sa nu cumva sa…”. Inca 10 minute, ca e vital sa-ti faci apele in caz ca peste 2 ore cand ne intalnim mai vine o terta persoana si tre’ sa ai programul pus la punct. “Naaaa, buuuuuuu, hai ca te las acum” “Bine, bine, ceauuuuu” “Ceaaauuuuu” “Saluta-l si pe…” “Bine, bine, si tu pe…” “Vrei sa-l pup sau sa-l salut?” Aici, alte 5 minute pentru a stabili exact in ce consta a-l saluta pe X-ulescu respectiv Y-ulescu. “Hai, ceau, te pup” “Si eu” “Ceau, ceau” “Sa nu uiti ce te-am rugat” “Nu, nu, a… cu ce? Cu prima sau a doua chestie?” “Esti culmea, deja ai uitat. Cu…” Alte 3 minute. “Da, da, bine” “Ceauuuu” la nesfarsit…
Ca sa nu mai vorbesc despre situatiile in care chiar esti foarte aglomerat si nu ai timp fizic sa vorbesti cu cate un prieten. E tragedie sa-i explici omului ca e total aiurea venit telefonul lui. Daca ai nervi, stai pe telefon jumatate de ora, asa, de relax, daca ii explici ca nu poti vorbi acum ca te deranjeaza, fereasca sfantul; urmatoarele 2000 de apeluri primite de la el incep cu “Da nu te deranjez? Zii, ca daca te deranjez, vorbim altadata. Nu, serios, stiu ca esti un om ocupat…” Asta e introducerea ce dureaza cel putin 5 minute, iti inchipui finalul cat de lung va fi.
Sa nu mai aduc in discutie situatile in care persoana care te suna nu ti-e nici macar simpatica. Si o lalai de aiurea la telefon, asa de dragul lelii. Finalul e cu siguranta alt pretext de controversa si ofuscare “Bine, hai te las, ca am putina treaba” “A, pai de ce n-ai zis ca te deranjez, ca daca stiam nu te sunam, eu n-am vrut decat…”
Slava Domnului ca sunt companii de telefonie care au prins smecheria. Si avem abonamente ieftine si suntem tentati sa le avem pe toate, doar vrem sa comunicam; si daca avem cate 5000 de minute pe 4 retele de telefonie, de ce sa nu le folosim pe toate. Conversatia in sine nici nu mai e importanta, ne intereseaza in principal ramas bun-ul. Cum s-o lalaim de-aiurea in loc sa comunicam si sa inchidem telefonul scurt, brusc si la moment. Ah, tre’ sa inchei postul ca imi suna telefonul…
Hihi, am si eu un amic din asta care cand ma suna, nu mai stiu cum sa termin mai repede discutia. Chiar daca il sun eu sa ii zic ceva scurt si cuprinzator, se lungeste al meu de zici ca are tot timpul din lume sa il petreaca la telefon. Pe vremea cand nu exista Cosmote si RDS cu mii de minute gratuite, vorbeam rapid rapid sa nu platim un sac de bani pe telefon. Acum iara nu e bine pentru ca avem prea mult. Of, oamenii astia. 🙂
Si inainte era centul in weekend, erau si alte retele ieftine se gaseau solutii sa vorbim, romanii sunt inventivi… asta cu pierdutul timpului la telefon o fac si eu, dar nu inteleg de ce ne ia atata sa zicem “ceau” la final… E simplu, zici “pa” si inchizi… De fapt, conversatia atunci incepe, la final 🙂 Cred ca de fapt confundam “ceau-ul” initial cu cel final. Asta tre’ sa fie secretul…
:))))) In calitate de personaj din zona Moldovei, ma bucur sa aud ca “ceau-ul” e de vina. Personal urasc “ceau-ul”, pentru ca, cum ai spus si tu, inca nu se stie daca ceau se spune la inceput sau la final. Merita oricum incercat un “la revedere” … poate poate … 🙂
Nu te lua de ceau-ul nostru ca ma iau si eu de “haidi pa”, :D. Cred ca merita incercat cu “la reventinde-o” ca la cati stiu eu ca uita sa inchida telefonul (inclusiv moi) chiar si acum, cand exersez prin casa pe “la revedere” imi vine sa mai zic “pe mai tarziu” si atunci iar incepe conversatia “Cand mai tarziu?”… 🙂
Ah, nu, de “ceau” sa nu se ia nimeni. Ca io ma supar, da’ nu-i fac nimic. Ceau zici si cand vii si cand pleci. Nu conteaza. Da’ “pa” imi suna atat de urat ca nu pot sa il zic decat ironic. Scuze, in fata celor trei sferturi din populatia Romaniei care il folositi, dar Ceau e mult mai fain. 😉
Hai ca asta e ultima data cand mai “dau” reply la acest topic, pentru a evita discutiile contradictorii. Deci, eu efectiv “ma legasi” de o expresie (sau ce o fi), respectiv “ceau, ciao etc”, pe care EU nu o gasesc in dictionarul explicativ al ….etc. Si ce sa vezi?! Deoadata, ma trezesc cu fraze suparatoare cu iz de discriminare regionala.
Inchei aici cu rugamintea de a-mi preciza si mie cineva provenienta, necesitatea si relevanta utilizarii formulei de salut “ciau”. Fara suparare, insa pentru mine “ceau” este egal cu notiunea de “cul (cool :), klumea, fain, ded-lain (dead-line) etc). Astept feed-back cu reconfirmarea precizarii ca nu vor mai adauga alte “reply-uri”. Multumesc, si sper ca ati inteles nedumerirea mea.
Nu te supara, toata lumea a glumit, nu e un motiv de discriminare sau afisare de superioritate. Haide ca si asa e urata vremea afara, nu mai fi si tu morocanos. Mai bine citeste ca ti-am raspuns la postul cu Tisa, cum am deslusit misterul, poate o sa te mai inveselesti; astept sa-ti treaca supararea si apoi mai vorbim 🙂