Incercari de socializare a Printesei

TisaPentru toti cei care au stat ca pe ghimpi, ba mai mult ati avut si somnul tulburat ca e Tisa in depresie, puteti sa va reluati cursul obisnuit al vietii ca Printesa e in regula. Nu am mai scris nimic despre ea, ca nu a mai facut nimic deosebit. Viata noastra decurge lin cu un ridicat grad de monotonie, aproape de plictis, da’ Slava Domnului ca nu ne plictisim… Doar noi ne-am ales unii pe altii… Iar o iau pe aratura…

Revin la Tisa. Tisa este o pisica asociala. De fapt, termenul nu include tot ce tine de starea ei de a fi, as putea sa inventez altul mai indraznet cum ar fi „mama pisicilor asocialo-salbatico-narcisisto-egoisto-rasfatato-individualiste”. Gata! I-am zis-o! Pai cum adica?! In primul rand ca i-am gasit un prieten de viitor (ca despre o altfel de relatie nu intra in discutie ca e sterilizata). E perfect! Umbla in lesa, are o aroganta nativa, are blana mare si nas turtit, e de vita nobila ca e persan 100%, cara dupa el o batrana semi-vie (deci includem posibilitatea mostenirii), e foarte selectiv in alegeri (desi el ar cam fi placut-o pe Tisa) si il cheama SULTAN AHBAR! La naiba! Cum a putut sa-l scuipe Tisa nici nu va trece prin minte. Adio sange albastru, adio mostenire!

Alt potential este pisoiul Tomy. Exclus! Nu era de rasa, e un obisnuit! Dar nu trebuia sa-l ia pe vecie! Macar asa, de discutii, de o abordare frugala privind bobilele versus mancarea la plic. Imposibil! Mii de draci s-au pogorat cand Tisa i-a vazut mutrita simpatica…

Ajungem la concluzia ca vrea fetite prietene. In regula! Langa casa noastra locuieste „pisoiul lu’ tata bunu'”. Prima intalnire cu el a fost foarte distractiva. Nu ma lasa sufletul sa nu va povestesc. Iesim in plimbarea zilnica de la orele 23.00, in lesa. Tisa remarca un pisoi gras, frumos, ce pazeste blocul vecin. O las sa-l salute, poate cine stie… Si ditamai pisoiocul incepe sa scelalaie ca din gura de sarpe, terminat nervos, cu o privire disperata, un „Miiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa” de radeai singur ca prostu’. Ma linistesc din ras si ma gandesc ca poate nu e agresiv de firea lui si in fond, barbatii voinici plang la filme siropoase… Peste ceva timp, iaca pe tata bunu’ in capot de casa, cu slapi cu puf, cu picioarele de la genunchi in jos dezgolite, chemandu-si adorul: „Haide, Pisi, hai cu tata. E tarziu!” Dar ti-ai gasit, Tisa flancheaza poteca si matza din copac tipa din toti rarunchii. Pisu e prea speriat sa coboare si Tisa n-are nicio intentie sa-i faca seara linistita. Mosu’ nu intelege de ce draci sta Pisu in copac si urla, „Haide, Pisu, treci acasa…” Si Mihai a tradus ce vrea Pisu sa zica (am uitat sa va zic, dar cred ca v-ati dat seama ca noi intelegem limba animalelor), miau-ul ala prelung era: „Hai Tata-Bunu si ma ia din copac! Tata-Bunuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu!!!!!!!!!!!!! Si de atunci aia e pisica lu’ Tata-Bunu. Am aflat ulterior ca e pisica, nu motan, si ca e o alintata si o sensibila, dar degeaba, prima impresie a ramas, e pisoiu’ lu’ Tata-Bunu! In plus, nici noi nu prea agreeam ideea de a avea in preajma o pisica cacacioasa rau de tot, asa ca si ea iese din schema!

Mai ramane pisica de aseara. Am numit-o Pisica nebuna, ca e nebuna! E aterizata iar de pe la un bloc, ca pare ingrijita. E o combinaie intre matza si sobolan si hiena si drac. E ciudata rau si nu sunt in clar cu intentiile ei. Vine atat de aproape de Tisa ca mi-e frica sa nu se ia la scandal cu ea si sa mi-o raneasca. Imi iau Printesa in brate si Nebuna sta sa sara si ea pe mine. Un nene interzis de sotie sa fumeze in casa ne-a explicat ca e fetita si ca de un an nu a mai manifestat nici un fel de afectiune pentru el, dar azi i-a sarit in spate. Cum draci? Asa din senin? Cica da, i-a revenit dragostea! Mai, las-o! Cum sa sara asa o matza la tine in brate? Si de asta nu sunt in clar… ce vrea de fapt… sa o atace pe Tisa… sa o adoptam… sa-mi fure tigarile sa i le dea la nenea… sa ma ucida prin taietura cu gheara la jugulara… cert e ca nu-mi place fata ei si nici Tisa nu cred ca ar vrea sa se inconjoare cu pisici delicvente. E nebuna, v-am zis ca e!

De celelalte pisici europene de pe strada nu va mai povestesc ca nu e nimic interesant. Sunt doua alternative: fie Tisa le alearga pe ele, fie ele imi sperie pisica si atunci intervin eu in forta! Ca doar cate „mama tzuc-o pe pisica ei” am si eu?

One Comment on “Incercari de socializare a Printesei

  1. Pingback: Ultima incercare de a o imprieteni pe Tisa cu alte pisici | Rebecca