Indicativ 010 AutoGenn

Există o firmă de taxi care m-a cucerit iremediabil în urmă cu ceva vreme. Eram chiar disperată că sunt sătulă de mulţi dintre taximetriştii de la Tudo şi Radio, cărora li se pare că totul li se cuvine. Am trei ani deja de când nu urc, deloc, în Tudo (datorită unor specimene de joasă speţă) şi doi ani, în Radio (datorită altor specimene cu grad ridicat de nesimţire). Dar iată că apare pe piaţă Autogenn-ul, o firmă cu maşini puţine dar a căror recepţioniste sunt foarte politicoase şi prietenoase, nu te întreabă unde mergi, dacă sunt maşini în zonă şoferii preiau comanda fără a se preocupa de locaţia în care urmează a te deplasa. Aproape întotdeauna am nimerit şoferi amabili şi datorită faptului că circul destul de des cu ei, pot spune că cei mai mulţi şoferi sunt politicoşi, nu fumează în maşină, nu vorbesc la telefoane în timpul serviciului (cel puţin pe parcursul cursei), nu fac conversaţie de doi lei, nu emit teorii de viaţă sau plictisesc clientul cu frustrările lor, nu ascultă manele, ascută muzică cu un sonor decent, au staţia dată încet, nu ocolesc tot oraşul pentru a te duce la destinaţie, nu îşi pornesc taxametrul dacă cumva au ajuns ei înaintea ta la comandă, au maşinile curate şi ei sunt spălaţi nu împuţiţi a transpiraţie, nu te ţin în curent pe parcursul cursei pentru că lor le este cald şi ţie trebuie să-ţi fâlfâie urechile, nu claxonează ca disperaţii şi nu se opresc din mers ca să-şi salute vreun coleg sau să afle noutăţi despre viaţa acestuia, nu sunt nesimţiţi când vine vorba de rotunjirea preţului cursei şi îţi urează ceva plăcut la coborâre…

Dar iată că excepţia întăreşte regula. Mihai îmi povesteşte acum trei zile despre ‘ţăranul de la AutoGenn pe care el l-a întâlnit’. În timp ce Mihai îţi aşeza plasele în portbagaj, tânăra speranţă a şoferitului făcea curat în maşină. Un pumn de mărunţi, de 5 şi 10 bani nu-şi găsea locul în maşina acestuia aşa că, el, scârbit, a aruncat mărunţii în iarbă, implicit în rondourile de flori. De unde stupizenia gestului… Nu mai pontăm muzica dată la maxim şi rotunjirea sumei în favoarea lui cu nesimţire, excludem bombăneala continuă privind condiţiile mizerabile în care el trebuie să lucre pentru că AutoGennii sunt hoţi, că maşina e pe benzină şi nu se câştigă mare lucru. Cert este că aşa a devenit el ‘ţăranul de la AutoGenn.’

Acum două zile plecăm spre casă mai multe fete, ne grupăm două câte două să luăm taxi, eu, tipicară, refuz să urc într-una din maşinile zeci din staţia de la Mărăşti şi chem prietenii mei de la AutoGenn. Fătuţa care era cu mine uşor nelămurită de ce trebuie să aşteptăm 8 minute după un taxi când staţia geme de maşini. Îi povestesc de avantajele firmei cu care noi vom merge cu atât mai mult cu cât prietenele care, înainte de a urca într-un Tudo, primiseră fatala întrebare: ‘Unde mergeţi?’  Merg unde vreau eu, mă indispune total întrebarea asta. Dacă nu-ţi place faţa mea încă de la început spui că eşti ocupat, însă nu mă întrebi unde… ‘Vezi, de asta noi o să aşteptăm 8 minute dar vom merge civilizat şi fără nervi acasă’. Evident că cerusem maşină pentru circuit, pentru că erau două locaţii şi o asigurasem pe tanti că vom aştepta maşina chiar şi 8 minute, în ciuda faptului că era plin de taximetre la Mărăşti. Apare individul, îi aud muzica de la colţ. Deschid uşa, intrăm. Staţia răcenea ‘maşină la C…, maşină la C…’, muzica atenta periculos la timpanul meu.
– Na, că-s nouă minute, n-am reuşit să ajung chiar în 8.
– Bună seara, nicio problemă, unde stau opt minute stau şi nouă.
– Acum, să vedem dacă îmi merită circuitul…
– Poftim??? Ce ai spus???
– Să vedem dacă îmi merită circuitu’ că toţi colegii mei sunt la cafea numa eu fac curse…
– Ştii ce? Trage pe dreapta, lasă-ne pe noi în drum că ne descurcăm noi şi du-te la cafea cu colegii tăi.
– Păi nu, că eu vreau să fac bani de aia am zis, să văd dacă merită circuitul.
Muzica răceneşte, staţia şi mai şi.
– Ascultă, nu ţi se pare că staţia e cam tare?
– Ce???
– Staţia! E cam tare… Nu ţi se pare?
– Nu! Vrei s-o dau mai încet? -ironic
– Aş prefera, mersi.
– Vrei să dau şi muzica? -sarcastic de-a dreptul
– Te rog. Uite, hai să-ţi explic despre cele opt minute. Poate tu nu te-ai gândit de ce anume am stat eu să te aştept pe tine atâta. Pentru că 99 la sută din şoferii de la AutoGenn sunt politicoşi şi nu sunt nesimţiţi, prefer să aştept 8-9 minute şi să merg acasă civilizat, cu muzica şi staţia pornite lejer, decât să fi luat oricare dintre maşinile din staţie, în care şoferii sunt impertinenţi. Dacă am stat opt minute să aştept o maşină, am făcut-o din nişte raţiuni, nu pentru că nu aveam cu ce să merg. Nu ştiu cât îţi merită ţie circuitul dar mie simt că începe să nu-mi mai merite cursa, pentru că, deocamdată am aşteptat pe timpul meu şi acum cursa merge pe banii mei.
– Înseamnă că eu sunt ăla 0,1 la sută care nu-s politicos! Hăhăhă, râde ca un cretin.
– Nu eşti 0,1 la sută că eu am zis 99 la sută şi cu 1 la sută fac sută la sută dar da, se pare că eşti.
– Îmi cer scuze.
– Nicio problemă, poate până la sfârşitul cursei o să ne înţelegem, să ne merite la amândoi circuitul.
Ajungem la prima locaţie, coboară fata. Eu îi spun locaţia doi, el habar n-are unde e. Îi explic de gelateria Zanoni, el habar n-are unde e. Ok, nicio problemă, o fi începător. Oprim pe drum la un nonstop să-mi cumpăr ţigări. Ies din magazin, ia-l pe el de unde nu-i. Ieşise din maşină şi se hlizea cu nişte taximetrişti.
– Stai liniştit la poveşti, nu te grăbi, că te aştept.
– Nu, că vin.
– Serios, stai liniştit, să merite circuitul. Ia-ţi şi o cafea. Nu mă grăbesc…
Urcă în maşină, ajungem după multe alte discuţii de doi lei avute, la mine în faţă. Mă uit pe ceas, 11.30 lei de plată.
– Cât am? Curioasă dacă rotunjeşte în favoarea lui. El, nimic.
– Cât am??? pe un ton mai ridicat…
– Uită-te pe ceas… sec şi impersonal.
I-am dar 12 lei precizându-i că am vrut eu să fiu drăguţă şi că nu am chef să-mi stric chiar de tot seara cu el.

Aseară, am plecat de la nuntă să-mi schimb îmbrăcămintea dar mai ales încălţările pentru că era insuportabil să mai stau în săndăluţele cu toc. Chemăm maşina în faţă la Hotel Aurora (adică e hotel, la naiba, ar trebui toată lumea să ştie de el), primim timp 3 minute. În tocuri, plesnind de durere, trec 10 minute şi imbecilul nu mai apare. Sunăm înapoi la firmă, doamna ne zice că e începător. Să moară în chinuri cum mor eu acuma, atunci să nu zică 3 minute dacă habar nu are unde e, îi urez doar de nefericire sexuală să aibă parte. Apare şi când ajunge în dreptul nostru, stupoare, eu cu Mihai deodată: ‘Ăsta e ţăranu…’ Urcâm în maşină, nu scuze că a apărut după 15 minute, nu nimic. Îi spunem adresa.
– Să mă ghidaţi puţin că nu ştiu unde e! Mai întâi zona…
– Zona e Bălcescu, Mihai foarte calm.
Ne gândim amândoi dar refuzăm să mai intrăm în polemici cu idiotul. Ai fost două zile consecutive la aceeaşi locaţie, care erau şansele să nu mai ţii minte tâmpitule, unde e strada???? În condiţiile în care eu, când ajunsesem în faţa casei îi zisesem să facă un efort de memorie să reţină strada asta că vor mai fi comenzi de aici. În fine, ajungem acasă, pierd 20 de minute cu probeme existenţiale, ne întoarcem la nuntă. Total de plată: 17 lei.
– Te rog să-mi dai şi bonul.
Rupe bonul, nu doar pe al meu, ci ultimele trei, îl intinde tacticos pe volan, scoate ştampila şi trage cu ură şi în scârbă trei ştampile şi mi-l întinde cu apogeul sictirului, fără a se întoarce să-mi vadă mutra. Mihai îi intinde banii şi cu aceeaşi scârbă îi întinde lui restul. Coborâm din maşină fără să salutăm şi trag o pleiadă de înjurături la adresa imbecilului. Mihai a hotărât să gata cu AutoGenn-ul cu sau fără reclamaţia mea.

Acum tocmai am făcut reclamaţia. După cum îi spuneam şi doamnei, dacă aş fi mers cu Radio sau cu Tudo mi s-ar fi părut ceva normal să fie şoferul nesimţit, dar dacă m-am obişnuit cu oameni civilizaţi, aştptam mai mult. Este păcat ca pentru un şofer de doi ei o firmă ce încearcă să se impună pe piaţă prin normalitate să piardă clienţi. Maşini oricum sunt puţine, aşa că nu mai contează un şofer în plus sau în minus, în condiţiile în care acesta face paradă prin obrăznicie.

Later edit: Cine trecea pe roşu cu viteză mare şi a ratat la mustaţă doi pietoni chiar pe trecere?! Bineînţeles, indicativ 010 AutoGenn!

One Comment on “Indicativ 010 AutoGenn

  1. Pingback: Tamponarea la români | Rebecca