Posted on iulie 27, 2007
Initiere
Visits: 235
Ideal ar fi fost sa fi avut aici doua categorii, una de barfe ale cadrelor didactice si una cu si despre copii. Dar daca intram in categoria incidente intre cadrele didactice se deprima toata lumea… Asa ca in mare parte sper sa ma rezum doar la ce mai fac copiii mei de la gradinita sa mentin astfel ridicat barometrul optimismului.
Slujba mea e minunata, am multe satisfactii, am rasete, am voiosie, am inocenta, am de toate cu exceptia banilor, cu conditia ca trebuie sa stiu de unde sa le iau. Dupa 5 ani, cred ca am invatat foarte multe si bune si rele. Pana in septembrie cand incepe gradinita n-ar fi prea multe de povestit dar pentru asta avem planul doi: din trecut! Prichindeii mei vor fi mari deja, or sa aiba 4 anisoli… Abia astept sa-i vad!!! Cand sunt cu ei realizez cate lucruri frumoase mi se intampla si cat de fericita sunt ca in viata mea nu primeaza banul. Altfel cu siguranta nu as fi putut rezista 5 ani in invatamant.
Foarte multi oameni au inteles ca asta nu este o meserie usoara si ca daca nu e remunerata macar stimata sa fie. Nu fac aici lobby pentru acele cadre didactica care nu au ce cauta printre copiii si care nu sunt constiente ca in mana si in gandirea lor limitata sta cursul vietii unui copil. Am invitat la gradi foarte multi prieteni si nu imi amintesc ca vreunul dintre ei sa fii plecat cu mintea intreaga 🙂 Copiii mei sunt cei mai destepti, asta e afirmatia uzitata de mine. Dar sunt! Cum ar putea fi altfel daca Rebe a lor este cea mai tare! Sa nu indrazneasca cineva sa zica ceva de rau de mine, cum ar fi de exemplu ca as fi urata, ca se dezlantuie tornada. Asa ca avertisment: pazea, ca vin trupetii mei!
Aici trebuie sa-ti dau dreptate. Andrei era la fel. Orice pana la REBE!!!!!! Copiii simt cand cineva tine la ei si chestia asta nu se poate cumpara!!!!! Imi pacalesti o data, de doua ori dar………Nu cred ca exista multumire sufleteasca mai mare decat zambetul fericit al unui copil. Felicitari pentru ca ai ales aceasta meserie! Si pentru modul cum o practici! Andrei e la scoala acum, dar tot isi aminteste cu drag de Rebe a lui!
Nu scriu nimic pana nu-mi motivezi serios de ce ti-ai facut blogul…..astept….grabeste-te
Explicatia e relativ simpla. Blogul l-am primit de ziua mea de la Mihai ca a simtit el in mine ca trebuie sa ma exprim mai amplu. De fapt il suspectez ca a vrut sa am si eu o ocupatie sa nu-l mai stresez pe el. 🙂 Principalul motiv este ca simteam ca am ceva de spus. Poate uneori e mai usor sa-ti scrii aici o nemultumire decat sa ti-o interiorizezi. Alt motiv era ca am vrut sa-mi testez niste limite. Altul este ca ma enerveaza ca majoritatea blogurilor sunt scrise de oameni care se pupa cu tehnologia si eu nu inteleg nimic de acolo. Sunt termeni total staini pentru mine; consider ca blogul meu este pentru oameni simpli dar inteligenti. Altul, ca eu tot timpul trebuie sa ies in evidenta si asta era inca un pretext de lauda 🙂 Mai am? Cam astea ar fi pe scurt dar daca m-as stradui as mai gasi. Dar cel mai important este CA ERA TIMPUL LUI!
astept totusi sectorul de barfa a cadrelor didactice…am aflat atatea in concediul asta CA ABIA APUC SA INCEAPA SCOALA SA BARFESC CU COLEGELE…HA,HA,HA,
Rebecca, acesta este primul meu commnent pe blog-ul tau 🙂
Te felicit pentru idee (sau pentru ca ai acceptat cadoul in cauza si te dedici si muncii de “bloguit”). Si pentru ca ai avut totusi curajul sa treci in invatamant.
Sunt mai “mare” decat tine cu vreo cativa ani, invatator-educator in mod normal sau prof. de romana-engleza, depinde unde ne oprim. Uite ca eu nu am avut curajul sa intru in invatamant, am refuzat sa imi dau def-ul acum 100 de ani, cand am terminat liceul.
Am vazut numai partea goala a paharului: salariul foarte mic, multa munca, stres .. Sunt convinsa ca este pana la urma o munca fascinanta dar, desi imi plac copiii, am preferat alt drum. nu ma plang aici, castigurile sunt mult mai mari decat in invatamant, dupa 20 de ani, ma bucur insa ca mai intalnesc oameni care au mers si pe acest drum si sunt fericiti.
Bafta cu blog-ul si in viata. Este nevoie de oameni buni in invatamant 😉
Multumesc pentru laude. Sa stii ca e mai bine sa nu lucrezi in invatamant daca stai cu gandul ca altundeva ai putea sa castigi mai multi bani, atunci nu ai mai veni cu drag la lucru. Eu am alte prioritati, de aici probabil multumirea si si satisfactia ce ma incearca din ce in ce mai des. In fiecare zi merg cu atata drag la lucru… Chiar azi le-am zis: “Daca faceti ca ieri, iar nu apucati sa iesiti afara, treaba voastra, atat o lalaiti, pana nu stie toata lumea cantecul nimeni nu iese” si raspunsul: “Na hai Rebe mai repede, zii cantecul…” Te-ai prins, piscotii mei sunt grozavi… 🙂