Posted on august 7, 2007
Intrebari despre cuplu
Visits: 191
Ma intriga de cateva zile o problema privind statornicia cuplului. Am ales doua notiuni: prietenie si sex. Am ales sa nu discut despre altele ce tin un cuplu impreuna, cum ar fi respect, incredere, iubire, bla bla… Poate intr-un alt episod.
Asa ca, ma macina cele doua cuvinte. ce tine impreuna un cuplu? Sexul sau prietenia? Fiecare dintre relatii este dominata de unul dintre atribute. Resping total ideea ca le are pe amandoua. Le are, insa nu egal. Alea sunt povesti de Hollywood (si nici in filme nu vezi ca jumate din timp cei doi discuta si jumatete fac dragoste…) Ma intreb pe termen lung care se dovedeste a fi secretul. E mai bine sa fii prieten cu partenerul, sa poti sa discuti despre orice, sa despici firul in patru, sa te sfatuiesti, sa asculti si sa fii ascultat? Sau e mai bine sa te ciondanesti mai tot timpul dar o data ajunsi in pat sa se pogoare sfintii de placere? Care dintre variante duce la stabilitate si dependenta?
Am doua scenarii, evident. Cazul 1: prietenie. Relatia e formidabila, nu te certi niciodata de fata cu altii (poate chiar arar), te contrazici pe argumente, te bizui unul pe celelalt, totul se poate rezolva doar discutand, respectul e la el acasa in relatia asta. Totul e frumos si minunat. Dar… la partea sexuala ii lipseste ceva. E bine, nu zici nu, dar e normal sa fie bine ca doar totul e bine in acest cuplu. Nu e senzational, stii fiecare miscare ce va urma, ca doar partenerul e previzibil, stie ce-i place, stie ce-ti place. Senzationalul si imprevizibilul lipsesc. Atunci care e problema? Daca vei cunoaste pe altcineva cu care sa discuti cate in luna si in stele, un altul/alta, dar care sa nu ia locul partenerului? Nu implica sex, doar discutii, adica ai o noua relatie bazata pe prietenie, e noul tau mentor sa zicem, se numeste inselat??? Daca da, de ce? Daca nu, de ce e partenerul suparat si gelos tot timpul?
Cazul 2: sex. relatia e formidabila din punctul vostru de vedere. Toti in jur se intreaba de ce mai stati impreuna si nu prea inteleg de ce ati ales sa va chinuiti unul pe altul? In permanenta certuri, reprosuri. Nici nu te mai astepti sa cazi vreodata de acord asupra celor mai marunte chestiuni (cum ar fi de unde comandati asta seara pizza) ca doar nu sunteti prieteni. Dar cand sunteti in pat se lasa cu artificii. Senzationala si imprevizibila relatie va pare. Pana cand tre’ sa ajungi la dus si iar aveti un subiect de cearta. Atunci care e problema? Daca vei cunoaste pe cineva cu care sa te simti la fel de bine (sau macar pe aproape) la pat, se numeste inselat? Daca da, de ce? Ca asta inseamna sa inseli? Sa te culci cu altcineva? Cine a dat tiparul asta? Daca nu, de ce partenerul e suparat si gelos tot timpul?
Asadar ma macina povestea asta. A insela inseamna sa ai pe cineva cu care faci ce altadata faceai cu partenerul tau sau se leaga strict de actul sexual? Care sunt limitele la “a insela”? Si care dintre relatii e mai de dorit? Perfectiune nu exista! Compromisuri insa dupa caz, dupa persoana, dupa vise, planuri, asteptari…
Foarte interesanta problema ridicata,dar pentru a avea raspunsul la intrebare trebuie sa mentionezi al cui punct de vedere te intereseaza, al barbatului sau al femeii din cuplu, dupa care trebuie sa specifici sexul celuilalt partener cu care te intelegi.Limitele sunt foarte mici (ca de la geniu la nebunie ) si trebuie foarte mare grija cum pasesti………( drum cu denivelari, mai ca sosele romanesti)….. .Back to work….(eu)
Ambele imi sunt egale. Cand vine vorba de a fi gelos nu mai conteaza sexul, difera doar modul de exprimare. Cat despre sexul celuilalt partener am presupus ca e vorba de o relatie heterosexuala si ca celalalt e de sex opus. De exemplu daca as avea eu o prietena nu cred ca ar fi mare fas, dar daca mi-as prmite luxul unui prieten… pentru conditiile date. Atfel nu ar fi mare branza… Spor la lucru!
Draga mea,
nu asta imi era intentia, gelozia este adevarat nu cunoaste carte, respectiv nu face diferenta intre sexe,dar…….., nu cunosc inca un barbat care sa se supere ca prietana (sotia) lui are o prietena care se aseamana cu partenera lui, dimpotriva in mintea lui de barbat va face scenarii cu toti trei. De partea cealalta cate femei se vad impartindu-si partenerul cu un altul?????, sau cati barbati sunt capabili sa isi imparta partenera cu un tip pe acelasi calapod cu el??????.E nasoala rau de tot .
Daca totul se rezuma la o legatura platonica de unde stie celalalt ca toata treaba asta nu a trecut intr-o alta etapa, probabil la inceput totul ar fii ok, dar la prima problema ivita ………!!!!!
Probabil nu am fost suficient de explicita. Asta sustin si eu, ca e in regula sa ai prieteni de acelasi sex cu tine si stai linistit ca daca barbatul viseaza la un menaj a trois, nici femeia nu se lasa mai prejos visand la prietenii partenerului sau (cu diferenta ca uita ca il includa in scenariu pe propriul partener :-)). Eu zic, si daca e legatura platonica (pentru cazul 1) tot la gelozie duce (ca doar poate duce oricand la mai mult, dupa cum zici si tu) si daca e legata stict de sex, finalul e din nou previzibil.
Eu nu ma impac cu asta: cine a zis ca a insela implica neaparat sex?
Nu a zis-o nimeni, aceasta nu este o vorba ci o constatare, inevitabilul este acelasi, mai devreme sau mai tarziu, nu degeaba omul este cel mai complex animal, poate fii evoluat,cultivat,educat,etc,radacinile sunt aceleasi.Totusi nu trebuie sa disperam, ci doar sa amanam finalul atat cat se poate.Din experienta iti spun ca se poate, totul consta in increderea castigata si in taria de CARACTER al celui implicat (probabil de aceea ne-a dat D-zeu coloana vertebrala).
Continuarea maine, pana atunci……iubiti-va si fiti fericiti,viata este complexa,grea dar atat de minunata.
Sa stiti ca am gasit niste semi-raspunsuri la intrebarile mele. Adica le-am regasit intr-o carte pe care am inceput-o aseara, Dincolo de bine, dincoace de rau de Alice Nastase si Aurora Liiceaunu. Astept sa termin cartea sa vad daca m-am mai lamurit sau daca m-am bagat intr-o ceatat mai mare.
@Slow69: ce ziceai ca se poate cu incredere si tarie de caracter? Sa nu fi gelos sau sa nu inseli? Nu am inteles prea bine. Dar pentru ambele variante, eu cred totusi ca e imposibil. Poti doar sa maschezi foarte bine gelozia si poti doar sa maschezi foarte bine o aventura. Traiesti cu ele in gand, si, la sfarsitul vietii, speri ca nu conteze la contorizarea pacatelor 🙂
Poate inainte de a incerca sa afli raspunsurile la intrebarile tale ar fi trebuit sa lansezi o alta intrebare : – Increderea, pana unde si de ce ? .
Sunt sigur ca in calatoriile tale ai sesizat diferentele dintre noi si cetateni adevaratei europe si mai ales americani, la ei functioneaza, la noi nici macar in justitie(cand ai dreptate si dovezi).Cred ca suntem atat de indoctrinati de turci(spaga) si de rusi(coruptia) incat ne va trebui secole sa ne debarasam de ele .Gandeste-te la asta !
Asta face subiectul unei cu totul si cu totul altei teme. Increderea se leaga sau nu de subiectul meu. Cat despre diferentele dintre romani si altii iar naste un subiect cu totul diferit. O sa le vina si lor timpul de discutie. Sa inteleg ca postul meu e depasit deja si tre’ sa fac altul nou? Incerc… 🙂
Am o rugaminte daca se poate. Sa dai pe comment cand vrei sa postezi, ca asa imi vin mie pe mail si eu tot le mut. Ca de fapt, nici nu ma prind daca vrei sa ramana pe mail sau pot sa le fac publice commenturile tale. Mersi!
Cazul 1: Da, in cazul descris de tine se numeste inselat (din punctul meu de vedere). Si mai mult decat atat, prin definirea prieteniei dintre parteneri ai inclus aici si monotonia relatiei sexuale (previzibilitatea). Insa nu e deloc asa. In orice prietenie, surprizele placute fac deliciul relatiei. Prietenia nu inseamna sinceritate pana acolo incat sa-i spui celuilalt ca ti-ar fi placut mai mult trandafiri roz, si nu albi. Gestul ca te-a surprins cumva cu un buchet de trandafiri sau orice zic eu ca zdrobeste orice indoiala referitoare la culoarea acestora. Deci prietenia aceasta in cuplu iti ofera si oportunitatile sa-l surprinzi pe celalat in mod placut de fiecare data. Si daca iti gasesti un alt “mentor” cred ca se duce totul draq. Asta cu un nou mentorpoate fi valabila din punctul meu de vedere in relatiile care nu sunt suficient cristalizate.
Cazul 2: Nu vreau sa intru aici in polemici, insa cred ca ar trebui sa lasam lucrurile simple si decente.
Concluzia? Inselatul tine in totalitate (repet, din punctul meu de vedere) de bun simt. In momentul cand esti o persoana verticala cu principii morale pe care ti le insusesti si nu doar pe care le respecti din obligatie, abia atunci poti beneficia din tot amestecul asta de prietenie, incredere, fericire, sex, intr-un cuvant dragoste. Si e foarte bine, crede-ma pe cuvant. Si apropo de eventuale tentatii precum un alt mentor, un alt partener de pat etc, cred ca pornirile astea animalice, instinctive ar trebui retinute caci sub aparenta implinirii momentane, strica tot dupa. Si avem de trait o groaza de ani. Va invit deci pe toti sa construti ceva durabil, palpitant, placut si implinitor care sa dureze pana la 100 de ani. Nu se poate sa culegi inca de la inceput, mai trebuie si ceva investitii 🙂 Sper sa am un feed-back … sa vad cum mai gandeste lumea, in special gazda. 🙂
Cazul 1 se numeste inselat oare pentru ca suntem ingusti la minte si nu putem accepta o alta persoana in viata partenerului nostru? Poate ca uneori ne mai surprindem unii pe altii cu cate un gest frumos, insa tot previzibil il vad si pe asta. In ciuda contradictiilor de termeni, stiu, ciudat, nu-i asa? S-a dovedit prin studii ca oamenii inseala. Mai devreme sau mai tarziu. Eu astept sa intalnesc un cuplu care e de 50 de ani impreuna si sa aflu ca nu s-au inselat. Nu are legatura cu iubirea. Daca inseli (si o data e suficient) nu inseamna ca nu iti iubesti partenerul. O sa ajung eu la 100 de ani si atunci pot fi precisa, acu’ doar speculez… Asta cred eu, probabil ca sunt un barbat captiv intr-un trup de femeie. Prea am opinii masculinizate. 🙂 Cat despre commenturi, nu prea astepta feed-back-uri. Pe la mine am observat ca lumea doar citeste, nu-si prea da cu parerea. De aici deduc eu ca am dreptate 🙂
Una e sa acceptam persoane in viata noastra, si alta e sa ii oferim mai mult decat ii oferim partenerului (vezi fraza cu “un alt mentor”). Iti dau oarecum dreptate cu previzibilitatea insa asta nu poate in nici un caz sa strice prietenia. De exemplu, crezi ca ar fi mai placut ca parintii sa nu mai fie asa previzibili si si nu ne mai astepte cu drag acasa la nici o sarbatoare? Vezi … cred eu ca in relatii sentimentale toate trasaturile se unesc intr-o simbioza menita sa se potenteze una pe cealalta.
Si chiar daca s-a dovedit prin studii ca oamenii inseala, nu este nevoie de studii sa ne dam seama ca am ramas putini “oameni” cu adevarat, deci e normal sa se manifeste fenomenul asta. Cred prin urmare ca, pentru gasirea echilibrului, trebuie sa reflectam la conditia noastra ca oameni, si nu la inselat … si se rezolva toate. 🙂
Nu am zis ca daca inseli, chiar daca pentru o singura data, inseamna ca nu iti iubesti partenerul, insa e pacat, cand poate fi asa totul asa frumos intre 2 persoane.
Si gandeste-te ca eu sunt barbat, si chiar unul indaratnic (zodia berbec) … deci opiniile mele sunt (sau ar trebui sa fie) cat de cat echilibrate.
Nu zic sa inlocuim pe nimeni cu nimeni. Este loc pentru toti sub soare. Inima poate iubi la nesfarsit. Nu am spus ca trebuie sa ne dam la o parte partenerul cand intalnim alt “mentor”, ba din contra am sustinut cazul in care nimic nu se modifica in relatia ta cu partenerul. Previzibilitatea nu schimba prietenia, asta e adevarat, ba chiar o ajuta. De ce ai vrea sa fii prieten cu cineva care intr-o zi intr-un exces de zel iti umple casa cu necunoscuti (dau un exemplu aiurea) doar pentru ate surprinde. Insa intr-o relatie de durata previzibilul atinge cote maxime de cele mai multe ori. Nu zic ca e bine sau e rau sa iubesti sau sa inseli. Erau doar opinii privind ceea ce am observat eu in juru-mi.
Ca tu crezi in fidelitate, asta imi place s-o aud. Si eu mai cred ca sunt unii demni de respectul celorlalti, insa prea putini… Ma bucur sa aud ca oamenii refuza a se modela dupa vrerea timpului si inca mai cred in iubirea aia pura de citim noi despre ea…
Abordarea ideii cu “mentorul” am abordat-o astfel deoarece initial ai folosit sintaxa “un alt mentor” si nu “un mentor”. Insa tot ce am de zis aici este ca ma bucura nespus a doua jumatate a ultimei fraze postate de tine in cadrul acestui topic.
Te asigur ca am sa-ti mai “bantui” blogul, caci nu strica niciodata sa-mi mai largesc orizonturile. Pe mai tarziu …
Ma bucur daca vei mai bantui pe aici, sper sa mai am suficienta inspiratie incat sa scriu lucruri din ce in ce mai interesante, astfel incat sa nu plictisesc, doar sa pun pe ganduri pe cei care citesc… 🙂