Iubește-te pe tine însuți, Lawrence Crane

Iubeste-te pe tine insuti si lasa-i pe ceilalti sa faca ce vrei tu - Lawrence CraneConținutul aceastei cărți, dacă ar fi în fiecare din noi, am trăi într-o lume net superioară. E-o carte simplistă, enervant de simplistă ar putea cineva spune. Ușurică precum o carte de vacanță, însă de impact. Cei ce caută răspunsuri și se străduiesc să fie Prezenți posibil să nu rămână revoluționați de ceea ce vor găsi în ea. Cei care trăiesc într-o perpetuă nemulțumire și nefericire, posibil să primească boost-ul de care au nevoie pentru a începe să schimbe ceva în viața lor. Poate fi un început.

Ideea de bază după cum din titlul ai putea să realizezi este iubirea de Sine. Poate ai crede că te iubești, însă din maniera prezentării exemplelor de viață, mărturiile altora, vei realiza că ai doar falsa senzație că totul e ok. Ei bine, această carte motivațională s-ar putea să-ți ofere declick-ul de care ai nevoie să faci mai mult pentru tine, să îți dorești să trăiești altfel decât ai făcut-o până acum. Dacă ești un om care în orice punct al zilei închide ochii și simte fericirea, atunci clar că n-ai motive să parcurgi cartea. Dacă simți lipsuri în viața ta… cu toată sinceritatea îți recomand să o citești. În afară de niște timp și bani dacă decizi să o cumperi, ce ai de pierdut? 🙂

Iubirea de Sine nu are legătură cu Ego-ul ci e împotriva lui mai degrabă. E o iubire pură, divină. Este ceea ce ar fi normal să trăim, să simțim- e fericire, pace, liniște, înțelepciune. E ceea ce ne-au îndoctrinat că ar aparține de fapt vieții veșnice. Aia de după moarte. Dar nu-i deloc așa. Vei descoperi că viața asta e reală. E autentică și sunt mulți oameni ca mine, ca tine, care chiar o trăiesc. Se poate și e accesibilă oricui indiferent de statut, educație, gene, situație financiară, culoarea pielii, înălțime sau orice altceva. O poți trăi și tu și eu și oricine. Pe cât de simplist pare conținutul, pe atât de valoros l-am găsit.

Lester Levenson este motorul principal al acestei cărți. Este creatorul Tehnicii Eliminării. Tehnică spirituală ce presupune renunțarea la frustrări, frici, temeri, deziluzii. De profesie fizician și inginer, acumulând o serie de informații și cunoștințe de-a lungul vieții în încercarea de a ajunge la fericire. Ca fiecare dintre noi, aș zice. La 40 de ani este diagnosticat cu o boală incurabilă, are o serie de probleme de sănătate, între care două atacuri de cord. Trimis acasă de doctori și sfătuit să se bucure de puținele clipe pe care le mai are de trăit. Cam asta ar fi premisa. Aici intervine schimbarea în viața lui. Traversează un proces purificator, al sincerității față de sine și descoperă că de fapt, e simplu. Află că nu s-a iubit vreodată și că tot ceea ce a făcut de-a lungul timpului a fost să-și hrănească dependențele, fricile, spaimele și neputințele. Boala nu a fost decât o încununare a ceea ce el a ales să trăiască, de fapt. Spune stop joc. Are puterea. La limita prăpastiei ce mai are de pierdut? 🙂 Reset. Acceptare, iertare și iubire. Regresul bolii, vindecare, schimbare, fericire.

Ți se promite că dacă vei respecta cele spuse aici, în carte, și tu poți atinge fericirea. Sună desuet, dacă nu chiar doctrinar, însă pe mine nu m-a deranjat. Pentru că și eu cred în valorile prezentate aici, doar că eu momentan, îmi fac curat în propriile cotloane. Nu vreau să conving pe nimeni că ce zic eu e corect și te va duce în perfect echilibru. Eu asta trăiesc însă, am ales schimbarea în urmă cu ceva timp și nu mă mai întorc la balastru pe care îl duceam în spate. Învăț să mă eliberez de tot ceea ce mă ține în loc. Cei ce văd schimbarea în mine, pun întrebări și vor să afle mai mult. Nu mă poziționez în mentor sau model, să ne fim înțeleși. Pentru că nu știu cum, nu am rețetă. Uneori nici mesajul nu reușesc să-l transmit atât de coerent încât să ajungă real sau nealterat la destinatar. Dar cei pe care- tot noi oamenii- i-am plasat în categoria Maeștilor spirituali- o fac pentru că își asumă o responsabilitate. O fac așa cum simt ei, nu cred că este incorect sau corect până la urmă. Trăim într-o societate în care, inclusiv detergentul ne promite fericirea dacă îl alegem în defavoarea competitorului. Am învățat să culeg mesajele dincolo de marketing. Vă invit și pe voi să o faceți. Liber arbitru. Poate vă prinde, poate nu. Dar știți-vei asta dacă nu încercați? 🙂

L. Crane nu spune nimic nou de altfel. Nimic din ceea ce nu știai. Ne lovim de mesajele astea zi de zi. Le știm la nivel de teorie însă nu le aplicăm. Cartea posibil să te ajute să faci schimbările astea, real. E despre iubire. Noi nu putem funcționa fără ea. Atunci când o căutăm în afara noastră, ea va duce la disperare, dependență, frustrare. Atunci când o aplicăm în noi, pe noi, la noi, schimbarea devine reală. Concret: un exercițiu foarte interesant pe care l-am descoperit aici este proiectarea iubirii. Am închis ochii și am ales o persoană din cercul meu de prieteni asupra căruia am proiectat iubire. Nimic carnal. Nimic sexual. O iubire sinceră, pură, dezinteresată. Apoi, am proiectat iubirea asupra întregii sale familii pentru că am realizat că iubirea vine la pachet. A doua zi, raportarea lor la noi a fost fix la fel. Multă iubire și apreciere. Nu mai cred de mult în concidențe, cred în energii. Interiorul meu reflectă exteriorul. Am observat că dacă o folosesc pragmatic, pentru a obține foloase de orice fel, produc mai multă nefericire. E un bumerang. Ce dai, primești. Pe cât de ofertant este când mi se întâmplă lucruri bune și pe cât de apăsător este când mi se întâmplă lucruri mai pușin plăcute. E doar proiecția mea cu consecințele firești. Pe cât de simplu, pe atât de complex.

Proiectând la nivel energetic iubirea, ea va naște iubire. O să încerc să explic puțin- așa cum știu, așa cum pot. Când eu proiectez invidie, e firesc să fiu înconjurată de oameni invidioși. Apoi mă pot supăra că am prietenii nepotriviți însă ei nu sunt decât propria mea reflecție. Nu mă pot supăra pe ei, dacă e să fiu sinceră. Mă pot supăra pe mine. Da, e dureros să pricepi că nu ei sunt așa, ci eu. Sau mai adânc. Ei pot fi persoane de mare calitate însă în preajma mea acționează mânați de ceea ce eu dau, manifestarea invidiei. Să pot ieși din cercul acesta, am nevoie de Conștiență, de Prezență! Atunci când accept că invidia este apanajul meu, a fost parte din mine, încep schimbările. Mă iert pe mine că am dus-o în spate atâția ani și prin conștientizare, m-am eliberat. Invidia îmi este acum străină, nu (mai) face parte din Sinele meu. Ea nu mă mai atinge. Eu nu mai simt invidie față de nimeni în nicio situație. Brusc, nu mai primesc undele invidiei de la nimeni. Nu am prieteni invidioși, nu am oameni care să acționeze invidios, nu mă simt invidiată… pentru că nici eu nu invidiez pe nimeni. Iar asta e aplicabil pentru oricare atribut- laudă, fală, mândrie, egoism, obrăznicie etc. Învăț să mă bucur sincer pentru cineva când e fericit. Chiar dacă ego- falsul nostru sine- încă va încerca să îmi explice că ăla are așa de mulți bani că el a primit pe tavă, de la mă-sa și tac-su. Nu mai e treaba mea. Dacă a primit, sănătos fie. Cine sunt eu să spun dacă e drept sau nu ce trăiește cineva? Eu nu mai aștept (pentru mine) să primesc ceva de la cineva. Nu mai cred că ceva pe lumea asta mi se cuvine. Mă ridic dimineața din pat cu gândul mulțumitor că SUNT și azi și am ceva de făcut. Am atât de multe de rezolvat la mine, atât de multe frici, temeri, dependențe încât fizic nu am timp să mă ocup de ale altora. Inspir, expir, meditez, proiectez, mă opresc din goană. Seara îmi număr recunoștințele. Cu fiecare zi, am mai multe zile grozave. Din ce în ce mai grozave. Pentru că nu mai am așteptări. Trăiesc, accept, mă vindec, iubesc.

Ceea ce am scris mai sus e o combinație personală a multor lucruri auzite de la alții. Nu doar din cartea asta. Dar se legau toate bine și le-am pus în cuvinte. Cam despre asta e vorba. Despre declanșatoare. Iar cartea lui Crane este un declanșator. De viață bună. De viață autentică. De Trezire! Eu nu am nevoie de propriul meu atac de cord să pricep că viața asta nu vine cu garanții. Mă uit în jur și învăț, pricep, asimilez, încorporez. Am înțeles că tot ceea ce facem se reflectă în starea noastră de sănătate, în situația familială pe care o avem, în statuturi, în obiective, în finanțe. E atât de greu de acceptat de ce eu n-am și altul are, încât realizez că unghiul ăsta e greșit. Mă duce la frustrare. Eu am tot ceea ce merit. Când fiecare din noi va înțelege asta despre el, atunci Trezirea se va întâmpla. Până atunci, vor fi mânii și pumni îndreptați spre cer sau spre cei din jur, de parcă acolo ar putea fi vinovații. Dacă doare procesul ăsta? Aoleu! Te vei stinge de durere când vei afla că tu nu te iubești pe tine. Doare cumplit să fi sincer și să recunoști toate câte le-ai greșit. Doare într-atât de tare încât nu e pentru toată lumea acceptarea. Va fi cu lacrimi, cu schimbări de macaz, cu renunțări, cu suferințe. Dar și eu îți garantez asta. :)) Marketing, da. :))) Că o dată ce ai intrat pe drumul iubirii, cu greu o să mai ridici tonul la cineva. Cu greu o să-ți mai pierzi echilibrul, calmul și toate alea. Vei fi același om dar totuși altul. Noul tău EU. Sinele tău, adevăratul TU.

Dacă mi-ar fi spus cineva acum 7 ani că eu o să proiectez iubire asupra ‘dușmanilor’ mei, i-aș fi spart dinții probabil. Și lui că a îndrăznit să spună și la dujmani, că de aia îi aveam. :)) Acum, dacă mă întrebi dacă am dușmani, o să-ți zic că nu există așa ceva. Nu există oameni pe care să îi urăsc. Nu am și punct. De ce să beau otravă așteptând să moară alții, dupe cum zicea gânditorul? :)) Daaaar, revenind la carte ca am făcut praf recenzia până la urmă…. Hai să las aici niște sumare. Cam ce-am găsit eu important de reținut după ce am închis-o:
– Caută fericirea în tine, nu în exterior.
– Trecutul tău nu este decât trecut. Că te-ai născut în sărăcie lucie, nu înseamnă că vei trăi restul vieții acolo. Că te-ai născut într-o familie bogată, nu înseamnă că ți se cuvine ceva. Tu ești singurul care știi cum anume îți faci prezentul. Trecutul e parte din tine, e un reper însă e dus. Prezentul e acum.
– Ca să înțelegi care e treaba cu iubirea, va trebui să începi cu tine. Nu o poți cere altcuiva, nu o poți căuta altundeva decât în interiorul tău.
– Iubirea adevărată e divină.
– Nu poți trăi în semi-fericire. Iubirea e o atitudine permanentă. Nu există jumătăți de iubire.
– Iubirea adevărată nu este ego.
– Nu te mai condamna. Acceptă-te și iubește-te.
– Forța nu e a ta, e a universului. Tot ce se naște din iubire nu îți aparține.
– Ego-ul nu-i floare la ureche. O să dureze până să înțelegi care e treaba cu el și cât de mult rău face.
– Practică iubirea chiar acum. Nu mâine, nu poimâine.
– Renunță la ne-iubire. Legea atracției funcționează vrem nu vrem să recunoaștem. Păstrează-ți pozitivitatea în orice circumstanță.
– Iubește-te pe tine. Familia ta. Prietenii tăi. Cunoscuții tăi. Străinii. Dușmanii.
– Lipsa iubirii naște nefericire.
– Te iubesc!

Am căutat piesă să se potrivească. Am găsit-o doar pe asta. :)) Da, da, da. Știu, știu, știu. :))) După ce râdem, inspirăm, expirăm și știm că zău, e mișto conținutul. E fix despre asta. :)))) Dacă are cineva însă piese care să fie în grai cu tot mesajul de mai sus, cu mare drag, le-aș chiar adăuga la post. Enjoy it! 😉

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *