La teatru- Straini in noapte

Straini in nopate afis Astazi este maine si pentru ca am promis cuiva ca maine o sa povestesc despre ce mai vad la teatru, uite ca azi, adica mainele promis a sosit, asa ca ar fi bine sa ma tin de promisiune, nu de alta, dar altfel risc sa par neserioasa…

In luna lui noiembrie am vazut doua piese de teatru, deja incep sa ma sperii si eu de cat de culturalizata devin. Lectura, spectacole, impresii, figuri! Prima piesa- Straini in noapte cu Florin Piersic si Emilia Popescu. Aici am facut niste poze (sa nu uitam ce utile sunt ele, amintiri) in ciuda avertismentului… Nu faceam cu blitz, teoretic nu deranjam. Moral incalcam toate legile, insa… Dar despre piesa vorbeam: chestiuni teoretice- piesa Les Montagnes Russe”, o comedie romantica de Eric Assous pusa in scena de Radu Beligan, pe muzica lui Ionut Stefanescu, costume realizate de Irina Schrotter.

Ca si continut, va pot spune ca e un soi de telenovela: Pierre, un barbat aflat in floarea varstei agata o tanara blonda, Juliette, intr-un bar, si o invita la el acasa. Actiunea se desfasoara in apartamentul lui Pierre, cei doi isi deschid sufletul unul altuia, mai mult sau mai putin sincer. Pierre este insurat iar ea este blonda. Cam despre asta e vorba in deschiderea actiunii. Suna telefonul, e sotia lui Pierre… detalii, incurcaturi in propriile-i minciuni. Ea, potentiala amanta, este indignata, se face ca pleaca si totusi mai sta, el se da ceea ce nu este, ea marturiseste ca este altceva decat a fost pana acum. El e sincer si marturiseste adevarul, ca nu-i chiar asa de director cum a sustinut dar sinceritatea ei este dureroasa. Ea este de fapt o prostituata. Ii cere bani, il joaca pe degete, el e zgarcit si nu vrea sa se usureze de 300 de euro si totusi… la negociere, ea castiga. Ia banii dar nu-i mai ia. Ea este o prostituata ce-i face lui un favor in noapte. Dar… rasturnare de situatie, nu e nici prostituata, e reporter la ziar. Ce crezi?! Face un studiu de caz pe barbatii adulterini, mai mult, l-a si inregistrat pe reportofon. E timpul ca el sa-si manifeste indignarea dar stai… nu e nici macar ziarista, e coafeza sotiei care a fost platita de aceasta (cu un ceas) pentru a-i incerca sotul. Adica e „test de fidelitate”. Si totusi, petrece noaptea la el in apartament si a doua zi dimineata… se face un plan, ea vrea sa-l ajute ca de fapt, n-ar fi fericita sa-i predea caseta sotiei lui. Ce-i de facut?! Se reface inregistrarea cu replici „masluite” de cei doi. Asta a fost partea cea mai tare, am ras de m-am prapadit. Bine scrise, genial jucate! Pe undeva pe aici, pe Piersic l-a pufnit rasul iar Popeasca era demult intoarsa cu spatele la public, razand de se strica. Iaca distractia live-ului, imprevizibil si reusit! In timp ce refaceau dupa cum spuneam dialogurile… ea il intreaba de copilaria lui, aminteste vag de mama ei cand deodata ma luminez, ma trazneste intuitia: „Asta era tac-su, mah!!!” Si pe final ghici, chiar asa era; el plange, regreta ca a parasit-o, ea il iarta… plang, se strang in brate, iar plang, ea are o replica din Elodia- ep. 25: „Du-ma la carusel!” El zice: „Azi iti cumpara tata tot ce-ti doresti!” Iaca Freud ar fi zambit satisfacut de confirmarea teoriei sale.

Atat despre piesa. Impresii personale: Emilia a jucat mai mult de jumatate de spectacol prost, fals, fara chef. Piersic a fost grozav si il suspectez ca a mai pus pe ici colo (mai mult decat putin) de la el. Oricum i-a iesit, nimic de zis. Batranele si maturele din sala plangeau la final cu lacrimi de crocodil (fara exagerare sau partinire), Piersic inca isi foloseste sarmul pe batrane ca nu mai contenea cu bezelele, Popeasca a dat si ea apa la soareci pe final- n-am priceput de ce. Oricum, una peste alta, daca imediat ce am iesit de la spectacol am concluzionat ca nu e de categoria „excelent”, dupa ce, o saptamana mai tarziu am fost la Tango final cu Maia Morgenstern am ajuns la concluzia ca se poate mult mai rau. Despre asta in partea doua.

Poze in Galerie! A, cred ca m-am prins de ce plangea Popeasca la final; Piersic a schimbat finalul piesei improvizand; a facut o medie a varstei celor cu gura cascata in sala si a dat-o pe dramatism, ea a ramas profund marcata deci… telenovela prinde la popor ceva de exceptie!

12 Comments on “La teatru- Straini in noapte

  1. Da, e spatioasa, imagineaza-ti ca in ea au stat copii de patru ani. Ce impozant! Si la spectacolul cu Maia o sa vezi ca o sa-ti placa doar sala!

  2. Nu stiu, domnilor, mie mi s-a parut tocmai invers: Emilia Popescu a jucat genial, Florin Piersic – cam fals… In fine, destul de proasta aceasta cronica.

  3. Draga Anton, ia in calcul faptul ca Straini in noapte este o piesa de teatru care se joaca live, nu un film. Eu am vorbit despre piesa pe care am vazut-o in Timisoara, tu probabil la Botosani. Nu sunt comparabile spectacolele jucate in zile diferite, orase diferite. Ceea ce tu ai omis din peroratia ta este tocmai acest fapt: NU A FOST UN FILM!!! In plus, de subiectivism ai auzit? Fiecare trece prin filtru propriu o carte citita, o vizita la prieteni, un Straini in noapte. Cronica nu este profesionista si chiar daca ar fi, argumentul tau fatal pentru a-ti demonstra afirmatia conform careia eu am facut ceva de proasta calitate este „mi s-a parut”. Bravo! Inca un roman!

  4. Iti multumesc. Roman sunt, Dumnezeule, si mai sunt si banatean! Eh, pai si eu am fost subiectiv, draga Rebecca. M-am lasat dus de val, recunosc, si asta pentru ca mi-a placut foarte tare ce am vazut (adevarat, scenariul a fost cel mai vinovat pentru asta; nu e de ajuns sa fii un actor „genial”, ai nevoie si de un scrip bun> am vazut-o si pe Maia, de cateva ori si, in ciuda faptului ca juca f. bine, am vomitat cand am ajuns acasa…) In fine… Ca sa vezi ca nu-mi esti antipatica, iti pot spune ca te-am adaugat la „FAVORITE”. Toate cele bune!
    P.S.: Mda, acum sunt prin Botosani. Degeaba spun unii ce spun, e frumos pe-aici. Avem teatru, filarmonica… teatru de papusi… Pacat de oameni….

  5. @Anton: Nu asta era supararea mea. Tu ai vazut un spectacol, eu altul. Mie nu mi s-a parut ca Emilia a fost exceptionala, mai ales ca asteptarile erau foarte mari, doar ea este preferata maestrului. Nu mai conteaza, important este ca ne-am lamurit. Apropo de Maia am vazut si eu un spectacol de-al ei, parca am si scris despre el pe blog, dar prestatia ei m-a dezamagit. Tot spectacolul a jucat spunandu-si replicile in soapta. Frumos… doar ca nu am auzit nimic, cei de la balcon. Radeau doar cei din primele randuri, nu a fost prea placut sa stai o ora jumate si sa vezi doar mima. Probabil si cei de la sonorizare isi au vina lor insa, pe mine ca si platitor de bilet ma intereseaza sa vad ceva fara probleme tehnice si mai ales seriozitate.
    Multumesc pentru compliment, este performanta sa ajung de la „nu-mi esti antipatica” la „favourite”. Mai erau etape intermediare intre ele. Hehe, mersi!
    Am un prieten care a venit din Moldova in Timisoara acum de curand, curios este ca si el asta reproseaza „pacat de oameni”. Imi imaginez ca este mare diferenta de mentalitate intre cele doua zone. Dar daca reprosul este acelasi inseamna ca ar trebui sa ne puna pe ganduri, moldovenii se amesteca cu banatenii si banatenii cu moldovenii. That’s a fact! Cred ca problema noastra tine si de toleranta la urma urmei. Dar tot oameni suntem si tot de noi tine sa ne adaptam, succes in continuare!

  6. Tocmai am vazut piesa si este ceva de exceptie…fenomenal!!! Avem adevarati monstrii sacri asadar sa ne bucuram de ei!

  7. foarte bun comentariu
    aceeasi impresia mi-a lasat si mie piesa
    de ce sa nu fiu sincera: nu mi-a placut