Noi si noi reclamatii… (partea a doua)

Isterie

Ramasesem la povestea cu Domo. Vineri seara, ora 18.30 intram in Domo cu banii pregatiti sa achitam televizorul luat la Craciun. Mai cascam gura pe la alte chestii, in jur de 18.40 ne indreptam spre birouasul de la intrare intru achitarea produsului. TV-ul era luat la oferta, in sistemul „iei acu’ platesti la pulivara”. Daca nu platesti pana la o data scadenta, treci pe rate. Eram in data de 29.02 stiam din contract ca in data de 1.03 intram pe rate deci era vital sa achit.
– As dori sa achit si eu un produs, spun amabila si zambitoare.
– Nu se poate, veniti maine, raspunde la fel de amabila Mama Ranitilor, asa cum am poreclit-o pe domnisoara ochelarista, ca data trecuta consola pe toata lumea si isi ironiza colegii „mai, copii” desi ea insasi este un fat.
– Nu pot sa vin maine, azi e data scadenta, zambind sarcastic.
– Nu stiu, colega de la rate nu-i.
– Ma bucur, dar pana la ce ora era programul?
– Pana la ora 19 dar s-a simtit rau si a trebuit sa plece, zice ranjind.
– Zau??? E ora 18.40 si eu vreau sa platesc produsul.
– Nu se poate, zambind ironic.
– Ba trebuie sa se poata ca eu nu plec de aici pana nu platesc. Eu nu ma intorc maine sa achit si chiar daca as face-o, intru pe rate ca am termen scadent 1 martie.
– Pai daca ea nu e?!
– Luati dumneavoastra banii, de exemplu si faceti maine actele in absenta mea, va dau imputernicire sa semnati in locul meu sau vin eu si semnez in alta zi, ranjesc ironic cu toti dintii.
– Nu se poate, ea tre’ sa va faca actele.
– Naspa!!! Ca eu azi vreau sa platesc!
– Stati… stati… Se intoarce si da telefon „Alo, bla, bla, bla, poti sa o incasezi pe o doamna ca uite… bla, bla, bla… ca Irina a trebuit sa plece la o nunta… bla, bla, bla”. Se intoarce victorioasa spre noi:
– S-a rezolvat! Mergeti la Kaufland in Circumvalatiunii si achitati. Va incaseaza domnisoara… Mesterela sau cum naibii o chema. Dar sa ajungeti inainte de 8 ca pana la 8 jumate sa gate toate actele.
– ZAAAAAUUUUU???? Ca eu nu am alt program?! Eu ma deplasez asa dupa bunul plac al telefoanelor d-voastra… ce rapid ati rezolvat. Eu nu ma duc la niciun Kaufland. Cand anul trecut am vrut sa platesc la alta filiala Domo nu s-a putut, acum se poate??? Ca domnisoara Irina tre’ sa fie la nunta?! Vreau sa platesc aici si acum!
– Dar daca d-ra Irina nu e???
– Nu este problema mea, d-ra Irina trebuia sa stea la servici pana la ora 19.
– Dar fiti intelegatori, ca ea o suplineste pe o colega care este in medical si lucra 12 ore pe zi.
Mihai, enervandu-se:
– Cum lucra 12 ore cand ea nu-i la lucru?
– Dar fiti intelegatori…
– Tot eu sa fiu intelegatoare??? Nu vreau sa fiu inteegatoare, ca de asta nu merge nimic in tara asta ca nimeni nu-si vede de treaba lui. Daca ai program, stai la program. Nu faci ce vrei tu si tot eu sa fiu intelegatoare. Sa fi stat pana la ora 7 si gata! Sa se-ntoarca, nu stiu, nu e problema mea.
– Acum, hai, lasati, ca si d-voastra ati venit pe ultima suta de metri… zice ironica de-a dreptul si cu fata schimonosita.
– Asta-i buna!!! Eu vin pana la ora 7 oricand! Nu ea este victima aici… EU SUNT!!!
– Eu ce sa fac daca d-voastra nu vreti sa platiti la Kaufland?! nu inceteaza cu sarcasmul.
– Haide sa-ti spun programul meu de asta seara: ora18.45 platesc rata, cobor in Real sa fac niste cumparaturi ca vin prieteni la seara de film, la ora 8 prietenii vin sa ne ia cu masina… Sa zicem, nu mai fac cumparaturi, lasa dracu’ seara cu suc si popcorn, ma duc la Kaufland… dar nu am masina. Iau un taxi ca n-o sa ajung pe jos, sun prietenii sa nu mai vina la Real sa vina la Kaufland dar cu atentie! Ca trebuie sa ma incadrez in ora 8, daca nu, pleca si cealalta d-ra la alta nunta! EU SA FIU INTELEGATOARE??? Eu vreau sa platesc un produs… ma plimb cu milioane la mine ca stimata d-ra Iri nu-i sa-si faca treaba, ca-i la nunta!!! Ma rog, reclamatie unde pot face???
– Dar chiar nu se poate discuta cu d-voastra frumos…
– Nu, ca nimeni nu-si vede lungul nasului. Vreau sa fac reclamatie!!!
Intre timp un baiat rosu ca racu’ la fata ma invita sa scriu reclamatia la o masa alaturata. Incep si scriu, el ma ajuta, ma bombane si-mi dicteaza ce sa scriu. Stiu eu prea bine ce s-a intamplat! Daca imi tremura mana pe pix este de nervi, nu de nestiinta. Scriu… imi expun problema: ca de ce tanti Iri nu-i la lucru in timpul programului, ca eu cum explic compului ca e vina lu’ Iri ca eu nu am platit azi, ca de ce anu’ asta se poate plati si la alt magazin Domo decat la cel din care ti-ai luat produsul, apoteotic concluzionez ca „astept raspuns”. Cer numar de inregistrare… nu este… Nu aveti si voi un caiet, ceva?! Nu tinem! N-are rost… Vreau o stampila si o copie xerox. Copia xerox a durat mai mult,ca trebuiau si baietii din spate sa vada despre ce-i vorba doara. Plecam…

CalCumparaturi rapide in jumate de ora. Borcane sparte, cazute de pe banda pentru ca porcaria aia de banda pacii are usita cu opritor cazator… deci… mizerie… peste tot! Vine taxi „CALC-O”! Circulatie innebunitoare prin oras, comitere de ilegalitati pentru a ma incadra in ora 8, 10 lei cheltuiti cu folos pe taxi… bine ca Iri era bine mersi! Intru alergand in Kaufland Domo. Imi iau fata de draguta, doar tre’ sa platesc pana la urma:
– Buna seara, m-a trimis de la….
Toti angajatii stateau ciorchine in jurul unei mese. Guri cascate la „nebuna scandalagioaica”.
– Dar a zis ca nu mai veniti, raspunde ofuscata stimata ‘ncasatoare de bani.
– Nu a fost o concluzie definitiva. Nu stiam daca ajung sau nu, plus ca d-ra nu este „transmitatorul” meu. Era vital sa stie ea daca vin sau nu?!
– Sigur ca nu, doar ca…
– Doar ca am venit. Pot sau nu sa platesc?
– Da, sigur. In timp ce tanti emotionata completa porcariile alea, ma gandesc ca hai, sa fiu si eu intelegatoare si neagresiva.
– Imi cer scuze ca va tin peste program, am spus chiar foarte sincera.
– Dar nu ma tineti, ca eu pana la 9 lucrez.
– Zaaauuuuu???? Si tanti de ce ma grabeste pe mine sa ajung pana la 8 fix, sa gonesc ca nebuna taxiul prin oras??? Si Iri de ce a plecat la 7 daca programul e pana la 9?
– Pai, Irina suplinea o colega si ea acum are alt program dar stiu sigur ca lucra pana la 7, nu v-a pacalit.
– Nu lucra nici pana la 7 ca daca lucra macar pana la 6 jumate nu mai eram eu aici…
– Gata, astea-s actele! E si 10!!! DE CE TANTI AROGANTA A ZIS SA TERMINAM PANA LA OPT JUMATE??? E gata in zece minute treaba…
– Nu stiu… Doriti sa va fac o copie, sa fiti sigura ca este totul in regula???
– Bunnn, eu zic sa mai stam la taclale pana la jumate ca sa fie precisa presimtirea stimatei.
– Hah hah hah, rad aia de stateau ciorchine la masa….

A doua zi, astept. Astept! Nu sunt sunata, evident. Sun eu:
– Bla, bla, bla, de ce nu am fost sunata asa cum ar fi fost normal?
– Pentru ca eu v-am zis sa-mi lasati numarul de telefon si d-voastra ati uitat, zice baiatul butoias.
– Zauuu??? Si pe contractul meu nu puteati sa va uitati, nu? Ca nici nu sunt in baza de date…
– Na, bine, ii zic la seful sa va sune.

Intre timp evident suna telefonul meu in draci, ratez telefonul de la Sefu’. Sun inapoi:
– Bla, bla, bla, turui eu.
– Va rog frumos sa ma lasati sa vorbesc, ca doar eu v-am sunat, zice el arogant.
– Imi amintesc precis ca EU am sunat deci pe banii mei vorbim. Adevarat ca el parca a murmurat ceva cu sa ma sune inapoi dar cu bombanitul a ramas.
– Dar care e de fapt problema? Ce vreti de fapt? incearca el placa gresita cu mine, Tata Arogantilor!
– Ce vreau de fapt???
– Eu nu va inteleg, contractul d-voastra era pana in data de 10 martie oricum.
– Asta-i ultima si-i buna. Serios? eu fiind total confuzata si rusinata in cazul asta.
– Da, pana in 10 era, oricum aveati timp, de asta nu pricep care-i problema. Plus, ati platit am inteles deja, de asta nu pricep ce vreti.
Norocul meu ca sunt prea desteapta, brusc ma redresez:
– Daca ati putut vedea pe contract Data Scadenta curios ca n-ati obsrvat si Numarul meu de telefon. De platit, da, am platit si asta mi-e neclar Cum anume a fost posibil acest lucru daca anul trecut era de neconceput si astept niste Scuze… Eu sunt victima aici, nu Domo, nu Irina! Ma linisteste partial treaba asta cu data de 10 ca ma simt si eu vinovata, prea le-am accelerat dar asta nu scuza plecarea Irinei… bla, bla, bla.
– Acum, lasati, nu tre’ sa fiti d-voastra de vina, ca, na… Tanarul sef de magazin imi explica cum ca: Iri nu este angajata Domo ci Estima Finance si ca Area Managerul ei a invoit-o oricum, incepand cu ora 18. Acum incepe sa fie pe viata si pe moarte.
– Estima Finance zici? Si de ce tanarul AREA MANAGER care a invoit-o pe Iri nu ma suna sa rezolve cu mine asta? Ca si asa mai aveam o problema nerezolvata cu ei de cand… ii impui capul omului cu alta problema de-a mea cu Estima.
– Da, uitati, eu va cer scuze in numele managerului de la Estima. E bine asa?
– Nu, nu e bine. Nu accept scuzele d-voastra. Nu doresc sa-si ceara scuze un sef de magazin Domo pentru ca un Area manager de Estima nu se sinchiseste sa o faca. Si-a mai cerut si in alte ocazii tot seful scuze pentru incompetentii care mi-au zgariat masina de spalat si care au fost impertinenti, tot sefu’ a rezolvat sa primesc manual in limba romana la produsele cumparate ca alti angajati incompetenti nu s-au simtit sa o faca, la garantia pentru frigider tot asa… Nu vreau scuzele d-voastra!
Acum presupun si eu ca omul credea ca-s dusa rau de acasa si dorea sa-si ceara scuze cu de-a sila doar, doar ma linistesc. Cireasa de pe tort:
– Dar daca isi cere scuze d-ra Irina pentru incident o sa i le primiti? Uitati, chiar acum ma indrept spre ea…
– Buna ziua, bla bla. Iri imi explica: se simtea foarte rau, doar ea stie de cate ori a fost la baie sa vomite fara sa stie colegii, cat de greu este sa suplinesti o colega aflata in medical, ca era prima data cand pleca mai repede, ca de obicei sta peste program, ca… isi cere scuze din tot sufletul pentru neplacere. Scuze si-a cerut de doua ori minim… de patru ori maxim. Hmm… parca ma simteam mai bine. Finalul este grandios:
– Transmite-ti la stimata colega imbarligatoare ca n-ati fost la nunta ci ati vomitat, ca ea asa mi-a prezentat situatia. Foarte colegial din partea ei, chit ca era asa, chit ca nu era adevarat. Eu, ca si client nu trebuia sa stiu partea cu nunta.
– Va mai asteptam si alta data… Speram sa va putem ajuta in continuare cu produsele dorite, bla, bla.
– Ma rog, nu stiu daca se numeste ajutor neaparat, sa nu intram iar in polemici. Cert este ca ne vedem la Pasti, ca doar atunci aveti iar promotia asta?! Cel tarziu la Craciunul urmator!
– Sigur ca da!

Probabil mi-a urat sa mor in chinuri… Altceva ce sa-mi doreasca?!

Contracul chiar era pana in 10, m-am uitat si eu atent. Ce sa faci?! Nesansa… ceasul rau… pisica neagra… caz tipic de ghinion… Fiti tari pana la capat!

©Copyright imagini: goenz, skaisbon

14 Comments on “Noi si noi reclamatii… (partea a doua)

  1. Comportamentul celor de la Domo… tipic pentru noi. Eu am avut o problema cu Germanos, pana la urma s-a rezolvat pe cai mai pasnice, dar asta nu inseamna ca vanzatoarele alea din Germanos nu erau niste incompetente.

  2. @Onyx: Eu cumpar foarte multe produse electrocasnice de la Domo, am inteles sa salariile celor care lucreaza acolo sunt mici si ca interes este zero, ca li se baga minusuri la sfarsit de luna (informatia o am tot de la un angajat) dar asta nu este o scuza. Si eu in invatamant am salar mizerabil dar mai tot timpul sunt draguta, chiar daca nu am chef cateodata de lucru. Problemele fiecaruia raman la usa si punct! In plus, la banca salariile sunt foarte mari si unele din tantile alea tot acre sunt. Tine de fiecare sa constientizeze ca „amabilitatea” nu este un efort prea mare, toata lumea ar fi multumita.

  3. @Boyarul: Dintre toate persoanele chiar tu sa ma intrebi asta?! Ba mai mult, expresia imi pare retorica. Ai dreptate, ce sens avea sa fac ceva?! Trebuia sa tac si sa ridic din umeri, eventual sa zic: „Imi pare rau, pot trece maine in jurul pranzului ca-i aduc Irinucai niste supa, poate o sa se simta mai bine. Sau credeti ca la nunta s-a imbatat ca porcu’, sa-i aduc niste cafea cu lamaie?! Nu, lasati, ca vin luni, e inceput de saptamana. De fapt, nu vreau sa deranjez, sa ma sune ea cand poate ca eu las’ tot, iau un taxi si vin. De fapt, sa nu ma sune ea, sa nu-si consume, sa-mi dea bip ca o sun eu inapoi. Va urez multa, multa caldura in restul zilei ramase si ma scuzati din suflet ca am deranjat.”
    Ca sa-ti raspund totusi la intrebare… ma simt impacata si eliberata. Sa faca asa toata lumea, m-am saturat sa fiu umilita pe banii si pe dreptul meu.

  4. Am inteles ideea inca de la inceput. Insa nu cred ca asemenea personaje se vor schimba dupa toate intamplarile astea. In cel mai bun caz o sa isi zica: „uite, a venit o nebuna care a facut scandal”, o sa dea din umeri si o sa vada linistiti de treaba.
    Nu ma intelege gresit: nu e rau ca ai procedat asa, insa nu stiu cat de foositor e.
    PS: Hmm… Ti se intampla multe lucruri in ultima vreme.

  5. Eu sustin ideea. Daca n-am mai tot lasa de la noi, alta ar fi treaba. Dar apropos de Domo, eu am gasit la Sevilla Marketing, in Traian, preturi mai mici ca la Domo. Masina de spalat ce-am luat-o de la ei era cu 2 milioane mai scumpa la Domo…

  6. @Boyarul: Nu se vor schimba daca doar eu sunt nebuna pentru ei, daca ai fi si tu si inca 20 de clienti zilnic, fii sigur ca peste o saptamana fie ar pleca dracului, fie si-ar revizui atitudinea. Nu vreau sa fim prieteni cu totii dar vreau sa fim politicosi si amabili. Nu tine de neam treaba asta, tine de „merge si asa”… Iata ca eu incep un manifest: „Nu te lasa umilit pe banii si dreptul tau!”
    Da, sa stii ca de la o vreme imi merg multe andoaselea. Nu le bag in seama ca nu am chef sa ajung la resemnarea aia „Numai mie mi se putea intampla.” Incerc sa le privesc zambind si sa… imi spun oful atunci, nu sa lovesc colateral, dau in cine merita.

    @Radu S: Da, o sa merg si eu acolo. Dar la Domo stiam sigur ca sunt o tona de produse din care sa-mi aleg. Avantaje si dezavantaje…

  7. Pe tine te iau data viitoare cand merg sa fac fotografii !!!
    🙂 Am avut si eu probleme cu o baba nebuna si tot pe blog m-am descarcat
    Chiar ma intrebam cati dintre noi patim tot felul de faze aiurea, cu oameni lipsiti de bun simtit pe care nu ii intereseaza de nimic.

  8. :))) Tare faza. Imi doresc si eu sa am co**e sa ma cert cu toata lumea cand mi se incalca drepturile. O sa iau exemplu 😀

  9. @Daciana: Eu invat intotdeauna pe cei din jurul meu sa nu se lase calcati in picioare de netrebnici, pentru ca altfel fiecare dintre noi are o limita si cand ajunge la capatul ei fie isi va varsa nervii pe cine nu trebuie, fie va trage o portie grozava de injuraturi intr-un moment care nu cere neaparat iesiri de asemenea proportii fie va intra in propria carapace si va accepta orice de la oricine. Si atunci pe buna dreptate va fi catalogat drept „nebun”. Trebuie sa fi calm, sa nu injuri, sa dai argumente si sa-ti folosesti inteligenta, interloculorul o sa fie intotdeauna surprins de o astfel de abordare. Eu nu m-am descarcat neaparat pe blog, m-am descarcat reactionand asa, cum am povestit mai sus. Pe blog am facut publica situatia pentru a-i impulsiona si pe altii Ca Se Poate!

    @Alina: Te rog, asta era si ideea. 🙂

  10. pff….de ce nu scri o carte mai? cati distrusi crezi ca vin sa plateasca ratele la ora 17 18? eu zik mai bine sa consulti un medik ,sau mai bine faci un blog cu viatza ta de shit.

  11. Dragă DOMO, pe blogul meu tocmai ţi-ai lăsat tu inepţiile. De scris, eu scriu o carte dar este offtopic subiectul. Ce-ar fi să răsfoieşti tu cartea de gramatică, clasa a 5-a, să înveţi care-i treaba cu verbul ‘a scrie’, când anume se scrie cu majusculă şi multe alte reguli care ţi-ar fi cu siguranţă utile?! Mai are rost să-ţi explic patetismul scriiturii tale cu ‘k’?! Apropo, când rostim alfabetul pe litera ‘k’ o pronunţăm ‘ca’ deci remarcă singur cât de idiot sună ‘zik’ în sărăcăciosul tău comentariu.
    Eu dacă intru în magazin la 18.55, acesta urmând a se închide la 19.00, să achiziţionez orice soi de produs (sau doar să stau gură cască) mă aştept ca respectivul ‘sunt aici să te ajut’ să mă servească, ba mai mult, vreau şi zâmbet pe buze şi amabilitate. Încearcă să-ţi vezi de ale tale şi să zâmbeşti politicos data viitoare când un ‘distrus’ vine să facă orice în magazinul în care tu lucrezi. Remarcă-mi amabilitatea, suntem totuşi în Săptămână Sfântă. Sărbători fericite!

  12. @DOMO: Constat ca a scazut dramatic nivelul IQ-ului dupa comentariul tau. Poti sa te joci Solitaire in continuare ca dupa cum se vede nu e indicat sa ne plictisesti cu parerile tale de frustrat.

  13. DOMO si magariile de acolo:

    pe scurt: comand la magazinul online de la DOMO un produs pe care il aveau la promotie. primesc mail de confirmare. a doua zi ma suna sa le confirm comanda. o confirm. dupa care imi spun sa iau legatura cu magazinul cel mai apropiat pentru detaliile legate de livrare. ma suna cei de la magazin (ce dragutz) ! cica stiti, ” este o mica problema, a fost o greseala, trebuie sa platiti in plus 400 RON” !!!!. POFTIM ?? zice ca luati legatura cu Bucurestiu`, ca noi nu putem face nimic. iau legatura cu Bucurestiu`, care zice ca cica pretu initial nu era just si ca a fost o greseala. Si eu ce vina am ???

    Concluzia !! Nu mai cumparati de la excrocii astia si cautati in alta parte. Le doresc Faliment Fericit !!!