In sfarsit am reusit sa termin de citit cartea… Uff! Nu a fost usoara deloc. Este genul de carte pe care o citesti, inveti din ea o sumedenie de lucruri dar daca o mai citesti o data inveti inca o data pe atat. Salvador Dali este pictor, desenator, scriitor spaniol. Asta nu l-a impiedicat sa faca si o sumedenie de alte activitati paralele (intocmai altor genii-vezi Leonardo Da Vinci), activitati ce nu au reusit sa se impuna in vreme, insa pe care el nu le-a desconsiderat dupa cum au facut criticii. Geniul sau, inspiratia sa, muza sa a fost sotia lui Gala. Pe mine personal m-a surprins total relatia dintre ei pentru ca nu am mai citit pana acum ca un personaj plin de vicii si tabieturi, atat de increzator in puterea si forta sa, sa recunoasca aproape pe fiecare pagina a jurnalului sau ca n-ar fi fost nimic fara EA. Din ce citim ne indragostim usor si de Gala deoarece este un personaj foarte puternic, inteligent, rational, adica tot ceea ce Dali admite de fapt ca este.

Jurnalul debuteaza in anul 1952, pe cand Dali avea 48 de ani. Prima parte a jurnalului m-a fascinat total, insa finalul nu l-am mai gasit la fel de grandios. O curiozitate neinteleasa de mine a fost de ce fiecare an al marturisirilor pictorului incepe din lunile mai, iunie incolo. Nu stiu daca avea o problema cu primele luni ale anului, daca respectivele luni erau prolifice pentru el si doar crea… Nu stiu inca, dar de indata ce am sa aflu cu siguranta ca va voi comunica.

Problemele lui Dali nu sunt cele specifice pictorilor, asa cum am aflat din alte biografii. Spre deosebire de acestia, situatia sa financiara era foarte buna, chiar exceptionala. Pere Breton, un fel de coordonator al suprarealistilor (Dali se inscrie in curentul suprarealist) chiar l-a poreclit “Avida dollars” (anagramarea numelui sau) ceea ce i-a provocat pictorului o reala incantare… Intotdeauna era invitat la cele mai simandicoase si exclusiviste petreceri pe care el nu le aprecia (dupa cum era de asteptat) insa la care mergea doar pentru a le face altor suprarealisti neinvitati in ciuda. A cunoscut insa o serie de personalitati aici, asa ca sunt sigura ca existau si motive pragmatice datorita carora mergea la asemenea intalniri.

Dali si-a cautat mult timp locul intr-un anume curent artistic si l-a gasit in suprarealism. Cu siguranta colegii sai nu nutreau sentimente de simpatie fata de el. Ba mai mult, s-a incercat excluderea lui din grup dar asta nu se potrivea cu planul lui (acela de a fi el mentorul curentului) asa ca a incercat sa impuna stilul si ideile sale acestora (fiind scatolog avea deosebita placere de a picta funduri, fecale si altele inrudite cu acestea…). Suparat ca suprarealistii ii refuza genialele idei, ba mai mult incearca sa-l impiedice sa mai picteze si el pe respectivele teme, intr-un interviu dat unei reviste, la intrebarea reporterului “Ce este suprarealismul?” da senzationalul raspuns “SUPRAREALISMUL SUNT EU!”

Despre ciudateniile lui ce sa va spun? Are multe. Ii plac mustele. Vara se unge cu miere pe corp si sta intins la plaja bucurandu-s de atingerile si gadilelile mustelor. Dar nu ii plac decat mustele curate, educate… Ii place tot ce tine de fecale…am mai spus si nu vreau sa insist pe aceast subiect (in finalul junalului exista o anexa apartinand unui autor necunoscut cu polologia besinii; cea mai tare poezie mi s-a parut “Viata lunga, sanatoasa/ Partul daca-l lasi sa iasa”; sunt prezentate diferentele dintre besini, parturi, vanturi… era sa uit: mai era ceva interesant, un sfat pentru cel care trage un part in public, acesta trebuie sa fie primul care rade pentru a evita penibilul situatiei. Gata cu parturile!). Ii place castelui lui. Ii place marea. Ii plac ouale. Ii plac rinocerii. Ii plac coarnele de rinoceri. Ii place sa-i epateze pe cei din jur. Ii place celebritatea si stie foarte bine sa o tolereze, ba chiar o cauta cu dinadinsul (spre sfarsitul vietii suferea atat de tare ca lumea nu-l mai oprea pe strada sa-l felicite, incat mergea cu un clopotel pentru a atrage atentia asupra sa). Ii place de Gala, o adora de-a dreptul, si nu in ultimul rand se iubeste pe sine.

Mustatile sale grandioase au si ele o explicatie nu foarte complicata. Cand l-a descoperit si citit din scoarta-n scoarta pe Nietzsche, a ajuns la concluzia ca toti oamenii inteligenti au mustata iar mustata lui va fi mai grandioasa ca a filosofului. L-a incantat atat de tare ideea incat a vrut ca ele sa simbolizeze perfectiunea si cu ele sa atinga cerul.

Inca o chestiune intriganta este ca Dali din ateu a devenit o persoana cu mare credinta in Dumnezeu. Nici aceasta schimbare de perspectiva nu am elucidat-o din cartea sa, dar cu siguranta voi afla cauza.

In concluzie, va recomand tuturor sa cititi cartea. Chiar daca e greoaie, la final veti simti ca tonusul vostru se va imbunatati simtitor. Cel putin pentu mine a functionat. Si neaparat profitati de expozitia lucrarilor sale din Timisoara. Eu inca nu am apucat sa merg dar marti voi merge suta la suta. Pentru cei interesati atentie ca luni e inchis iar marti, 7 august, e ultima zi. E deschis pana la oara 17. Distactie si cu siguranta veti mai citi pe aici despre geniul Salvador Dali!

Pentru unii pare foarte ciudat si unii chiar nu vor sa creada dar Tisa are un job. E part-time din cate am observat insa tinand cont ca are in anii omenesti 16 ani, nici nu s-ar pune problema de un full time. De unde a plecat povestea? De la nenumaratele reprosuri pe care i le-am facut “Tisa, tu toata ziua numai mizerie faci? Bobite de mancare in toata casa, nisip de pisici niciodata in litiera, labutele tale peste tot”. Prima data s-a revansat prinzandu-ne un soricel ce intrase pe o gaura din baie. Nu va pot descrie satisfactia cu care si-l pazea in mijlocul camerei si mieunatul ala de increzuta ce e… Dar de atunci au trecut cateva luni si facand bilantul cheltuielilor pe o luna nu ne-a venit sa credem cat cheltuie Paiti. Mancare (nu servim decat conserve Whiskas-si nu pasta-, plicuri de la aceeasi firma, bobite doar Purina-18ron/kg-daca sunt colorate ii repugna de-a dreptul-), doctor (noroc aici ca nu serveste printesa masina-face ca toti dracii in ea- si economisim mergand cu tramvaiul-o sa revin si asupra acestui subiet ca e mult mai amplu decat va puteti imagina) si alte mofturi si figuri (perie de nu stiu care, agatatoare de perete, agatatoare de dulap, soarece piunitor, soarece cu pene in fund, soarece de ascutit unghii, soarece de dracii sa-i tune soarecii ca oricum nu se joaca cu ei, casuta de zi, casuta de dormit, patura pufoasa de nu stiu care, ca si asa doarme cu noi in pat, s.a.(mult) m. d.

Concluzie. Adunare de familie. Adus pisica la raport. Mustrare verbala (cu mentiunea ca a cam durut-o undeva). Si dupa o vreme, surpriza. Ora 4 (a se citi patru) dimineata, pisica MIAU! Trezit, eliberat pisica pe acoperis (stam la mansarda). A doua zi, scenariu se repeta. A treia zi, asisderea. Concluzie semifinala: pisica lucreaza bodyguard pe acoperis. A doua saptamana, aceeasi plecare punctuala, dar la 12 noaptea. A doua concluzie semifinala: pisica lucreaza in ture. A treia saptamana a cam tras chiulul cu caldurile alea dar am presupus ca i-a facut cineva tura. Intre timp s-a imbolnavit de la aerul conditionat cu urechiusa (e sensibila saracuta si a tras curent) si presupunem ca e in medical. Dar noi am facut un nou consiliu (fara stirea ei) si am convenit ca nu mai vrem sa lucreze, si in ture si uite cate se pot intampla la varsta ei… O sa-i comunicam cumva (sa nu parem si noi parinti ce am recunoaste in fata copilului ca am gresit-nu se face asa ceva) ca nu mai e nevoie sa lucreze, ca ne sacrificam cumva-cumva financiar, tot noi. Nu de alta, dar nici nu cheltuie Tisuta chiar asa de mult…

Concluzie finala: happy-end (sper) :-)

“Cel mai trist lucru in dragoste este ca, uneori sufletul ti-l ia cine n-are nevoie de el” (Portretul dragostei, Al. Mitru)

Ma gandeam de cate ori am suferit eu pentru o inima franta si cate inimi am frant eu. Dar de fiecare data cand eu am suferit din iubire un singur gand imi venea in minte “de ce nu-ti spune nimeni ca doare atat de tare?”. Cand suferi parca nimic din ce iti spuneau altii ca o sa fie sau din ceea ce iti imaginai tu ca este, nu e. Ma intreb de atatea ori cum ar fi fost daca nu am fi avut sentimente. Sa cunoastem doar durerea fizica… Interesante ganduri mai am si eu. Cand incetam sa mai suferim? Ce deosebire este intre suferinta mea si a ta? Care doare mai tare?

Cand ai inima franta si ii povestesti unei prietene bune ea zice “stiu ce simti”. Oare? Cand ii povestesti mamei tale ca un baiat ti-a rupt sufletul, ea se roaga “da-mi Doamne suferinta fiicei mele ca eu o pot duce mai usor”. Oare? Cand ii marturisesti partenerului tau ca l-ai inselat el zice “cum ai putut? Eu nu ti-as fi facut asta niciodata”. Oare? As vrea macar pentru o zi sa putem simti unul in locul celuilalt sa vedem cu adevarat cum e. Si as vrea ca toti cei care au luat sufletul cuiva (revenind la citat) sa il dea inapoi. Dar cu mai multa iubire in el!

Definitia feng shui o veti gasi in multe si variate forme insa nu mi s-a parut niciodata foarte important. Sa ramanem la una care spune ca e arta chinezeasca a decoratiunilor. Insa FS e mult mai mult. Pe mine ma fascineaza si impartasesc cu toata lumea pasiunea mea deoarece cred cu tarie in forta energiilor si consider ca daca pentru mine ceva functioneaza de ce nu as impartasi cu altii. Asa, ca sa adaugam si darnicia la lista calitatilor mele :-)

FS a aparut in China antica si prin traducere ar semnifica VANT si APA.

Chi-ul (sau Qi sau ki) reprezinta energia vitala, energia ce ne inconjoara si pe care noi trebuie sa o lasam sa circule libera, sa nu o ingradim. Poate ati observat ca in anumite locatii va simtiti bine, in altele stingherit, in altele pur si simplu n-ati mai vrea sa va intoarceti. Asta datorita chi-ului (acu’ excludem cazul ca sunteti la cineva in vizita si gazdele sunt acre).

Fortele primordiale care guverneaza universul sunt binecunoscutele YIN si YANG. De astea sunt sigura ca ati auzit.

Yin-ul reprezinta feminitate, rece, static, pasiv, relaxant, descendent, clar, moale, slab, intunecat, usor. Culorile sale reprezentative sunt violet/indigo, albastru, verde.

Yang-ul este cald, dinamic, activ, energizant, zgomotos, complex, tare, greu, puternic, luminos. Culorile yang sunt galben, portocaliu si rosu.

Toti cei care se studiaza taina FS insista ca acesta nu face minuni. Acesta doar inlesneste ca energiile poztive sa se abata asupra celui care le foloseste ca instumente. Nu va imaginati ca daca amplasati in casa o serie de elemente FS acestea va vor aduce a doua zi prin curier o mostenire de la o ruda necunoscuta. Asta e greseala pe care nespecialistii o fac (eu intre ei evident). Aranjarea obiectelor FS nu trebuie sa se faca la intamplare ci conform sistemului ba-gua (acesta e foarte complex si il voi prezenta cu alta ocazie). Cam atat pentru azi, maine va voi povesti despre semnificatia celor 5 elemente vitale ale universului.

Pentru ca am si eu blog acum evident ca m-am apucat sa stresez pe toata lumea sa intre pe el. Si cum abia abia am convins-o si pe mami sa intre, evident ca am sunat-o sa o intreb daca ii place sau nu. Evident ca la partea cu cititul nu s-a omorat insa a remarcat ca poza mea nu e faina. Asta e poza cu care fac eu furori pe internet??? Dar ai riduri, zice mami draguta. Asa ca trebuia sa vin cu amendamentul ca NU SUNT RIDURI DE BATRANA(cum tot mami m-a incurajat) sunt RIDURI DE EXPRESIE!!! Le am de cand ma stiu, cred ca de la atata ras :-) Thanks ma!