Perle ale copiilor

– acum 4 ani: tocmai terminasem o lucrare cu copiii. Varsta: 4 anisoli. Ies sa pun lucrarile la panou. Trag cu urechea, liniste, deci copii cuminti. Intra ingrijitoarea si tipa „zboara par prin clasa”. Grav! „Cine s-a tuns este rugat sa se ridice in picioare” Se ridica trei dintre baieti (cei mai buni de altfel) „Sunt dezamagita! Nu ma asteptam chiar de la voi!” Toti rosii in obraz, cu capul in jos. Unul cu glas sfarsit: „Da’ si Razvi s-a tuns…”(un al patrulea foarte inteligent). Razvi sta relaxat pe scaunel. „Razvi, si tu?” „Nu” raspunde foarte lejer. „Ba da, ba da” tipa cei trei impricinati. „Razvan, daca te-ai tuns trebuie sa recunosti. Nu este frumos sa nu-ti recunosti greseala, bla-bla-bla… (toata teoria lu’ peste). Asa ca, te-ai tuns sau nu te-ai tuns?” Raspuns la fel de linistit si relaxat „Eu nu m-am tuns, m-am retusat!”

-porecla data unei ingrijitoare antipatice „Doamna elementul x”

-ora de somn, toti sunt in patut, incercand sa adoarma. Intra o colega, Nico si incepem sa discutam. Patrik, ridicat pe coate: „Si Nicoleta, mai incet te rog ca deranjezi”

-discutie intre fetite (vara): „Eu asa ma imbrac dezbracata, ca Rebe”. Aud: „Cum? Pai ce, eu sunt dezbracata???” Raspuns (continuand insa discutia cu colega de discutie) „Adica, asa, lejera!”

-comunicat de la parintele tata prin copilul de 4 ani: „A zis tati ca sa vii sa dormi la noi, ca el poate sa te primeasca cu el in pat”. Imi revin in cateva secunde „Si mami ce a zis?” „A zis ca sa doarma pe jos asta seara”

Astea de mai jos se leaga intre ele:

-in clasa: eu cu aparatul „n-aveti chef de niste poze?” „Da’ nu mult” dragutii mei imi replica

-la lectie: „Stati ca mi-a venit o idee. Hai sa ne pozam cand lucram”

-dupa lectie: „Stati sa pozam lucrarile”

-in curte: eu cu aparatul „Hai ca va jucati mai tarziu, hai sa facem niste poze!” Toti se aduna… „Gata, Rebe????” „Mai una si gata”

-ori de cate ori prindeam pe cate unu ca nu face nimic: „Stai sa-ti faca Rebe niste poze” „Da’ ma joc” „E las’ ca te joci mai tarziu”

-in curte: eu cu aparatul „Hai ca va jucati mai tarziu, hai sa facem niste poze!” Toti de aduna… „Gata, Rebe????” „Mai una si gata”

-in vizita la muzeul banatului: eu cu aparatul foto pe vremea cand faceam ilegalitati, incercand sa fac poze la exponate, fara a plati in prealabil taxa de fotografiere. Blitz, pac, pac ce poze reusite! Doamna agera vine si ma atentioneaza „va rugam sa nu mai pozati domnisoara”. In regula…! Singura cu copiii. Blitz, pac, pac mai cateva si gata!Ii zic lui Lorand; „Acopera-ma sa mai fac cateva.” Lorand, dragutul, precautul „Dar nu ti-a zis frumos doamna sa termini cu pozele? Acu’ o sa ne dea afara pe toti din cauza ta!”

-la spectacol in Opera Romana din Timisoara, la etaj: inceputul spectacolui se anunta ca pozatul cu blitz este interzis. Lorand: „sper ca nu ai de gand sa faci poze!” Incepe spectacolul; liniste deplina; sala arhiplina; nimeni nu respira decat in soapta; suflete la gura; intra pe scena Gretel; canta vesela; se gata cantecelul; liniste hiperdeplina; suflete la gura; coboara lumina; se intuneca scena; liniste arhisuperdeplina; Secunda1: BLITZ!!!!!! se lumineaza sala. Secunda 2:(cel putin 6 glasuri cristaline de copii): REEEEEEEEEEEEEEBEEEEEEEEEEEEEEEEEE!

Cam asta a fost cu copilasii mei dragi… Mai are vreun sens sa precizez ca NU eu am facut poza??? (eu faceam fara blitz) 🙂

8 Comments on “Perle ale copiilor

  1. ITI UREZ SA POVESTESTI CU ACELASI ENTUZIASM SI PESTE TREI ANI DESPRE ACTUALII CA SI DESPRE SOLARII GROZAVI CARE SUNT ACUM COPII TAI…(GENERATIA LORAND)

  2. Stai ca or sa mai vina si astea noi din ce in ce mai bune, cred ca se antreneaza astia mici acasa… Deja nu le mai tin minte pana ajung acasa, sunt tone de perle zilnic.

  3. Pingback: Excursie cu copiii- partea a doua | Rebecca

  4. Mai, Rebe, iar ma regasesc printre ideile tale…sa fie blogul asta facut special pentru mine? Am fost si eu la Hansel si Gretel anul trecut, la opera din Cluj…la etaj grupuri, grupuri de copilasi! 🙂
    Ti-am mai zis…imi face mare placere sa citesc randurile tale…si cand o sa ma mai intrebe parintii de ce vreau eu sa ma bag in invatamant o sa le dau adresa ta:)si o sa le spun si ca vreau sa te ajut in lupta cu sistemul! Se poate!:*

  5. @Alexandra: Nu te baga in invatamant decat pe scurta perioada. Te plafoneaza, te limiteaza. Poate am sa scriu un post si despre aspectul asta, pentru ca si asta este o realitate despre nu stiu cat de informata esti. Intre singurele satisfactii pe care le ai sunt copiii, restul… se aduna multa dzamagire. Ma bucur insa ca am reusit sa adun un aliat, chiar si la nivel de teorie, deja ma simt mai puternica. 🙂

  6. Iti multumesc pentru sfat!…astept cu nerabdare articolul tau, pentru ca oricum niciodata nu esti destul de informat…poate doar cand o simti pe pielea ta!

  7. @Alexandra: O sa-l scriu cat de curand, am nevoie de o pasa proasta ca scriu un astfel de articol. In urma cu ceva timp m-am hotarat sa ignor cu desavarsire toate relele gradinitei, sa ignor platitudinea si nestiinta care ma inconjoara si sa ma hranesc cu energie pura de la copii. Adevarat ca in ultima vreme reusesc cu greu sa fac ce mi-am propus si asta pentru ca nu ma caracterizeaza indiferenta. Cat despre informare… nu stii cat m-am luptat sa ajung sa fac rost de acele informatii care conteaza, pentru ca balarii iti spune toata lumea, lucruri serioase si importante, mai greu. Gata… o sa scriu postul imediat ce-mi adun ideile! 🙂