Pierde doar dacă eşti sigur că vrei să pierzi


Îmi merge pe repeat piesa asta. On and on and on and on. Nu contorizez de câte ori. Nu mă interesează, parcă e scrisă de mine pentru acum. Îi dau doar iară şi iară şi iară play. Câteodată lucrez sau mă fac că lucrez, alteori mă opresc cu capul în mâini şi mă uit pierdută pe fereastră, dar cel mai des îmi fac favoarea să plâng. Să o plâng, să mă plâng, să te plâng. Ce-i rău în a plânge?! Mereu râdeai de mine că plâng. Acum am dreptul să plâng în linişte pentru că ştiu că s-a terminat. Plâng cu lacrimi multe, mi s-a întins rimelul. Acum sunt liberă să plâng. Să fiu slabă şi să plâng, nu-mi pasă. Nu văd care e problema. Sunt o fiinţă emoţională, emoţionantă, emoţionată. Plâng pentru că mă răscoleşte. Am plecat pentru că TU-ul de azi, anonimul de mâine, nu ai zis nimic. Iar eu sunt un om al vorbelor. Nu pot sta fără ele. Le am mereu în buzunare. Nu-mi place tăcerea decât atunci când sunt singură în ea. Îmi place tăcerea atunci când am nevoie de ea. Dar când suntem doi, nu mi-o place. Poate doar dacă o decidem împreună. Altfel, nu e dreaptă. E doar dureroasă.

Când suntem ca acum pe marginea prăpastiei, când nu ştim cine suntem şi pe unde vrem să o apucăm, când nu mai ştim dacă putem în doi să mergem mai departe… nu-mi place tăcere. Nu mi-o servi că o să plec. Nu ştiu altfel cum să fac. O să îţi dau drumul pentru că tăcerea ta pentru mine înseamnă că nu-s mai vorbe de spus. Iar dacă vorbe nu sunt… ce sens mai are?! Nu-mi servi linişte, n-o vreau, nu-i pentru mine. Accept ura, e autentică. Accept atingerea, e palpabilă. Accept strigătul, accept o cană spartă pe podea, accept lacrimile chiar dacă-s de furie. Sunt umane. Toate astea sunt umane. Tu zici că nu sunt pentru tine. Dar sunt semnele pe care le dai ca eu să înţeleg că încă îţi pasă. Liniştea doare şi nu se mai repară. După linişte rămâne nimic. Aşa e şi când mori. E linişte şi pleci. De asta mă tem de moarte. Pentru că e linişte şi mie nu-mi place liniştea. O să o accept atunci când o aleg eu, până atunci… mă-ncred în ‘mie nu o să mi se întâmple!’. E naiv, ştiu, dar ajută. Într-o zi o să fiu…

Dar am vorbit atâtea şi tu n-ai zis încă nimic. La tine e doar linişte. Aş fi vrut să ai puterea să spui ceva, orice… dar poate nu vrei. Poate vrei să pierzi pentru că eu, azi, acum, sunt de pierdut. Eu te iubesc prea mult să-ncerc să schimb ceva, orice. Nu m-am uitat niciodată în spate. Decât să văd cât de departe am ajuns. Dar asta e doar când eu aleg să fie aşa. Altfel, am plecat şi atât. În liniştea mea, e diferit. Eu am ales-o.

E pe repeat. O să doară tot mai puţin, sunt tot mai puţine lacrimi. Am mai trecut prin asta, şi-încă de câte ori… Ce mai contează cine a greşit? Tu ai ales să taci şi eu am înţeles. Ai vrut să pierzi pentru că îţi doreai să rămână pierdut. Păcat că eram eu.

4 Comments on “Pierde doar dacă eşti sigur că vrei să pierzi

  1. Zic şi eu, doar ca să spargă cineva tăcerea…
    Sonetul LXI. (tăcere oarbă …)

    tăcere oarbă și privire mută
    sinistre amalgamuri pentru suflet
    râu fără pod, fără cărare umblet
    fac ziua iad, iar noaptea pare slută

    jelanie de buhă, sumbru bocet
    ce-i scrijelește frunții nouă cută
    coșmar născut în somn sau calpă brută
    oftare de rărunchi schimbată-n răget

    au asurzit și umbrele-n tenebre
    lumina potopindu-le schilavă
    rafale vântul urlă ca funebre

    mărșăluiri de liotă grav bolnavă
    ce se alină sub nestinse febre
    cerșind răceala nopții ca otravă

    ***
    © ovidiu oana-pârâu

  2. sensibil…emoţionant pe alocuri… dar vorbeşti de o persoană cam egoistă…doar ” eu” este important, „eu” este cel care hotarăşte… ” eu ” contează, celălat este cel care a ales greşit, adică altfel decât doreşte importantul „eu”…

  3. Da, asa e. E sistemul de aparare in momente apasatoare, de cumpana. EU-ul devine mult prea egoist… Din dorinta de a se apara pe el, loveste cumva in celalalt. De asta nu se mai regasesc, nu se mai intalnesc pentru ca fiecare a devenit un EU unde TU e inamic. Ei nu-s mai EI sau NOI. 🙁

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *