S-au smecherit smecherii mei

A lovit viroza rau de tot. Din 22 de copii prezenti am mai ramas cu zece. Adevarat ca lectiile merg mult mai bine, am timp sa-l bibilesc pe fiecare in parte, e mult mai liniste in clasa si am timp sa le savurez perlele. Azi spun destul de clar: „Strangeti jucariile, facem repede un martisor si iesim afara”. Ies putin din clasa, revin, pruncii mei se imbracau de zor, schimbau pantofii de interior… „Alo, ce faceti??? Pai am zis eu sa iesiti afara???” „Daaaa…” voci stinse. „Am zis DUPA ce facem martisoare…” Mutre triste… „Hai, treaca-mearga de la mine, douazeci de minute si nimic in plus”. Evident ca s-au invartit de vreo patruzeci de minute… ­čÖé

Ieri, lucrau intr-o liniste deplina. Profit de ocazie sa mai rezolv chestii (asta ca sa nu va faceti impresia ca eu n-as prea petrece timp prin clasa). Intra logopeda si ramane cu gura cascata: „Da’ ce copii cuminti ai! Sa stea ei singuri in liniste sa lucreze?! Si, hai, ca-s mici totusi…” Deschid usa larg, pun mainile in sold si spun raspicat: „Pentru asta, o sa fiti toti notati pe caiet!” Mutre disperate, maini oprite in aer, guri deschise, consternare. Continui… „La categoria… fapte bune!” ­čÖé Cateva secunde le ia┬ádesmeticirea si imi replica: „Si pentru asta… ne dai masinile de curse la baieti si la fete doctoristele” (explicatie: le-am promis ca la fiecare fapta buna se primeste drept bonus cate o jucarie dintre cele proaspat achizitionate). Santajisti… nu stiu de unde le-nvata!

Toata ziua de ieri fusese un succes, un relax, iubire la cote maxime, concluzia Ameliei: „Lebe, Lebe, mi-e asa de dor de tine, ca esti asa buna cu noi si ne dai tot timpul jucarii cand facem fapte bune”. Hmmm, v-ati dori si voi sa lucrati cu copiii in conditiile astea… Mentionez ca am clarificat cu ea ca „dor” era „drag” si sa va fac in ciuda, asta a fost prima data cand le-am rasplatit faptele bune cu jucarii; spre rusinea mea nici astazi nu am apucat sa le dau jucariile promise. Dar e din cauza lor, ca m-au aburit cu iesitul afara si e vina lui Martisor ca se apropie.

Raul S. este copia mea fidela, de cele mai multe ori este sanctionat cu replica: „Da’ termina cu organizarea, ce esti tu educatoare?”┬á Ieri dimineata, dupa ce a analizat vreo jumatate de ora lucrarea cu anotimpurile facuta de colega mea si a bombanit „De ce nu-i gata vara? Ce vara-i doar soare? Sa o gate, ca arata urat” apoi a trecut la ce-i place lui mai tare, mustrarea colegilor „Te rog frumos, nu fi rautacios! Nu este deloc frumos sa nu ii dai colegului tau jucaria. Pai ce, e a ta de acasa? Daca e de la gradinita inseamna ca toti copiii se joaca cu ea. Hai, dai-o, nu fi rautacios ca nu ti-o mananca, te rog”. Evident cu mainile sfatos la spate si cu o mutra plina de satisfactie.

Am mult prea multe din astea de povestit doar timp prea putin. Daca nu-mi aduc eu aminte, rog pe cineva mai relaxat si mai tinator de minte sa-mi dea claxon sa va povestesc intr-o zi despre noua strategie de predare pe care o dezvolt si care prinde de minune. Despre cum am evoluat eu ca si cadru didactic datorita lor. Nu in ultimul rand, as vrea sa fac un soi de jurnalul grupei, aici, pe net, sa vii prezint pe toti 22 campionii unul cate unul, cu moaca aferenta, evident, sa va lamuriti si voi ce copii frumosi si destepti am. Doar sa nu uit!!!