Schimb de carti-4

Nu-mi vine sa cred ca au trecut deja patru editii. Ne-am intalnit 20 de persoane. Asta inseamna ca treaba merge bine si din discutiile pe care le-am avut cu cateva dintre persoanele prezente am inteles ca multora le-a placut. Si chiar daca m-ar fi pacalit si nu le-ar fi placut, nasul meu a studiat mimicile rand pe rand. Erau toti interesati sa asculte „povestea cartii” si pentru ca au fost si carti a caror poveste n-a fost prezentata, replicile erau de genul „da’ n-a vorbit nimeni despre ea!” Doar spre final, cand toti aveau 3-4 carti luate, nimeni nu mai vroia sa ia vreuna. Totusi… deja citim prea mult… 🙂

Am dedus de aici ca ar fi cazul ca fiecare dintre noi sa aduca de-acum inainte doar o carte, pentru ca majoritatea a spus „n-am apucat sa le citesc pe toate de data trecuta”. Era si firesc sa se intample asa; daca fiecare dintre noi mai citeste si altceva pe langa cele aduse la schimb e clar ca intram in maratonul cititului, asa ca eu spun ca deja ne-a luat valul. Aducem toti 3-4 carti sa imprumutam, cred ca de drag, vrem sa impartasim cu cei care ne inteleg pasiunea tot ce am citit pe principiul „there is no tomorrow”… Plus, cartile ce ies din circuit sunt putin suparate ca nimeni nu le vrea. Si nimeni nu le vrea ca sunt altele multe luate, nu pentru ca n-ar fi ele carti bune. Sper ca am fost coerenta ca eu singura m-am ratacit in idei…

Mi-a placut foarte tare de Ioan Usca (dar imi place mai tare Vania). Avea atatea povesti interesante de spus: pe langa faptul ca este varsator (ca mine) mai e si rus. Un om care chiar avea ceva de spus si a carui franturi de viata le-am aflat. As fi vrut sa aflu mai multe dar mi-era drag sa-i mai ascult si pe ceilalti, nu stiam pe unde sa ma mai plimb, sa discut, sa socializez. Asta pentru ca dupa ce schimburile au avut loc am discutat care cu cine. Abia astept sa-mi aduca data viitoare „carti cu iz comunist” pentru ca v-am mai spus ca sunt in perioada in care ma familiarizez cu fenomenul.

Dintre clientii vechi, va povestesc pe scurt (in ordinea asezarii la masa): Cami care a tulit-o rapid si care a uitat sa-si ia cartile ce i-au fost aduse. Tot ea era pozitionata pe colt la masa si avea din start energii negative ce o impungeau- din punct de vedere feng-shuiesc dar mai ales posibilitatea nemaritisului- din punct de vedere popular. Urmeaza Tomata care evident era imbracata in rosu si a baut suc de rosii. Si tot ea a indurat stoiceste gluma cu „scufita” (hihi). Adeline, serioasa, pe care am terorizat-o cu aparatul sa-mi faca si mie poze si care oricum de fiecare data se suprapune in gusturi cu Carina (privind cartile), trec mai departe la Carina careia cred ca i-a lipsit teribil intalnirea trecuta pentru ca era tot cu gura la urechi (zic in mod popular, nu ironic). Se uita, zambea, se uita si careia i-am adus special 199.990 lei dar a promis ca o da mai departe Adelinei. Urmeaza Iulia care si-a invins tacerea de data trecuta si care a vorbit despre carti (cronometrat) foarte mult. Glumeam cu fetele si ziceam ca data viitoare ea o sa ia microfonul si o sa fie moderatorul schimbului. Acum serios, cu pasi marunti ajungi la succese. Trebe doar sa vrei!!!

Ajung la Tania, o noua Tania adusa de Iulia, care desi a stat cumintica tot timpul, stie ruseste si careia presupun ca Vania i-a impuiat capul (:-)) ca stateau alaturat. care a stat langa un batran plicticos. De Vania nu mai discut ca i se urca la cap de prea multe laude, el este om serios si matur, dar daca va intrebati de unde „familiaritismul” asta al meu cu el, nu e vina mea: el a spus sa nu mai vorbesc cu „dumneavoastra” (si fara scuze acum, ca-i de la prea multa bautura, ca bere dupa vin e-un chin Later edit bautura pe care eu am servit-o deoarece el a baut un ceai, maxim doua :-))iar eu nu ma cramponez prea tare in limbajul elegant. Pentru mine respectul nu in asta sta! Dar rusul asta chiar are ce povesti cu toate ca povesteste doar ce-l aranjeaza- asta nu-i ironie, sa ne intelegem, stie el Vania!

Alina a sosit cu intarziere dar foarte bine a facut ca a venit, in plus a facut furori cu cartea de 800 de pagini scrisa si in engleza (sic) pa care o priveam toti admirativ si… neimplicat! Ana, colega lui Dece cica a trait anii de liceu mult mai relaxat decat mine (vorbim de temnitele Pedagogicului, cu diferenta ca ea a fost in Caransebes). Si se pare ca o sa citeasca in original Domnilor copii sa ne lamurim daca este sau nu bine tradusa (nu de alta dar ea este traducator). Asteptam verdictul! Ajung si la Dan pe care il striga toti cu Deceblog. El avea niste usoare distorsionari de realitate ca data trecuta sustinea ca vrea Letopizdet si acu cand taman a aparut, zicea ca a citit-o. A uitat sa aduca ce a spus, a zis ca noi am cerut autori romani din ’80 dar eram prea multe fete care sustineam ca nu, ca mai mult, de editia trecuta ne „chinuie” cu autorii astia. El merge pe promovare! 🙂 Sau e indragostit! Sunt la Richie cu care am interactionat destul de putin (dar mai bine decat deloc) si care a vorbit destul de degajat pentru prima lui editie SCT. Dan n-o sa mai zic prietenul Amei ca deja cred ca e satul de descrierea asta (:-)), o sa zic ca s-a descurcat foarte bine, o sa-l laud ca si-a argumentat parerile, o sa zic ca l-ai cucerit pe Mihai cu cartea lui Raducanu, o sa zic… foarte tare pentru convingerea sustinerii propriilor pareri. Peste Ama sar ca n-are rost sa mai zic de ea si asa o linkuiesc toata ziua… 😀 Stiti deja, ea este cea cu organizarea, laptopul, cartea de 800 de pagini, culesul cartilor refuzate…

Avem si cuplul serios, Marius, pe care eu il stiu din vedere foarte bine, dar nici sa ma bati nu stiu de unde si Sneji careia am vrut sa-i sugerez sa ia cartea cu Marea dar n-am vrut sa fiu chiar asa bagareato- bagacioasa. Si pe final ajung la Timea care si-a aplicat o morala foarte serioasa privind „aducerea neinspirata a lui Rosu si negru”… Eu imi sustin teoria, sunt prea multe carti implicate in schimb deja. Fratele Marius cu care as fi vrut sa mai lamuresc proiectul cu 100 de carti dar care, destept fiind s-a dumirit el aseara cum a stat treaba. Gata, inchei cercul cu Nuzzu cu care am putut sa mai arunc o gluma, o rautate (nu el, eu), o barfa, o treaba… Nuzzu mi-a fost coleg de facultate asa ca mi-era destul de familiara treaba sa-i zic lui cate-o poanta, o maslina, el ce sa zica, ma tolera, chiar si la poze n-a avut de protestat. Nuzzu e linistit asa din fire… 🙂

Despre local ce sa spun, dragut, nu de lux, l-as numi cosy, nu te rupi in frappe si cocktail dar vinul fiert este senzatie. Am mutat cum am vrut mese/ scaune, am avut muzica buna/ foarte buna, am fost nestingheriti/ singuri (fara alti gura casca), totul s-a desfasurat mai mult decat civilizat. A, sa nu uit, foarte ieftin!

A fost admonestata de „raritul tigarilor” cand mi-am aprins tigara si cred ca Iulia chiar a strans consistent pumnii incepand de azi-dimineata ca azi am fumat si mi s-a facut un rau groaznic! Inca sunt nehotarata daca sa ma sperii sau sa ma bucur. Am primit niste complimente grozave de la Carina… nu le impartasesc ca mi se urca la cap!

Cam asta avusei de spus, mai sunt multe de povestit dar deja cred ca m-am intins mai mult decat era necesar. Nu puteam sa fiu si eu succinta?! Oh, ce-mi mai place vorba lunga! Nici macar n-am zis ce carti am luat, las’ le anunt pe parcurs.

Poze… ca de obicei in galerie!

Apropo, ca eu incepusem articolul dimineata si abia acum l-am finalizat… n-am prins faza cu ironia papirusului si as vrea sa nu incepem sa cream tensiuni. Suficient a fost ca la masa, de fata cu toti prezenti, unii sa puna mana la ureche si sa susoteasca (asta din categoria „ce nu mi-a placut”). In codul bunelor maniere e clara treaba cu secretul… Nu vreau tensiuni sau ironii doar asa… din orgoliu!

19 Comments on “Schimb de carti-4

  1. @Vania: Fii bland! 😀 Deja imi place, a, sa nu uit, si doamna ta este Varsator…

    @Carina: Daca era cineva fericit ca se afla pe acolo, crede-ma ca tu ai fost cea mai expresiva!

  2. Si eu eram fericit ca am venit doar ca nu am o figura asa de expresiva ca sa te prinzi. Mai degraba tin in mine si rad apoi pe strada…ups, nu trebuia sa spun asta!

  3. Doamna e o tip? gen… Nicolae Ceau?escu, n?scut? pe 26 ianuarie.
    Eu sunt un tip gen Cervantes, n?scut pe 27 ianuarie.

  4. Trebe sa ma asortez cu blogul nu? Data viitoare nu ma mai imbrac in rosu ca ies prea tipatoare in poze. :-s Si mie mi-a placut si sper ca data viitoare sa fim si mai multi.

  5. Eu cred ca am luat-o pe ulei! Cred ca Vania a intuit ceva acolo :))
    Nu stiu cum m-am invartit ca numai la tine nu am comentat, chit ca articolul tau a fost cel citit cu voce tare, sa-l asculte si Dan.

    Asa sa stiti, in avans, daca reusesc si luna asta sa citesc cartile adunate, sunt o eroina! 🙂

  6. Rautate, care rautate? 🙂
    E, Vania de ce n-ai spus ce aveai de gand? Daca stiam iti dadeam o mana de ajutor 🙂

  7. @Richie: Se vedea si pe tine ca-ti place dar Carina radia. Data viitoare o sa facem topul celor mai incantati, hihi!

    @Tomata: Tu tre’ sa vii in rosu ca ai inceput, asa ca acum e prea tarziu sa dai inapoi 🙂

    @Misha: Am priceput aluzia si am hohotit pe masura! Inca ma mai buseste rasul!

    @Ama: Pai, in cazul asta, eu sunt in aceeasi barca, nu cred ca am comentat pe blogul tau. Las’ ca remediez mintenas. Daca o citesti si pe babana aia de 800 de pagini si-n engleza, chiar ca te vei numi eroina! Si Dan strica peisajul?! De ce nu comenteaza?!

    @Vania: Eu oare ce gen sunt?! Sunt oricum cu influente ceausiste, poa’ sa confirme apropiatii, de fapt, mai bine sa nu stie ca dupa aia pregatesc detronarea! Trebuie sa gati si varianta asta inceputa ca in postul tau ai fost chiar leger.

    @Nuzzu: Care rautate?! Ironie? Femeile sunt mai sensibile (sic), nu vreau sa dezvolt subiectul.