Azi n-am semnal. Stau cu Bunicii

BuniciiGândeam zilele trecute despre bunicii noștri. Pentru cei care încă îi avem, cu siguranță nu suntem toți la fel de norocoși. Alții poate nu au apucat să îi cunoască vreodată. Alții poate nu s-au putut bucura de ei. Dar vă spun cu mâna pe inima, cine are bunici, să-i prețuiască. Mă uit la copilul meu cum se luminează când se întâlnește cu bunicii ei și cât de fericiți sunt ei să o aibă în preajmă.

Bunicii sunt oameni speciali. Sunt oamenii ăia care nu se grăbesc niciodată. Care oricât de ocupați ar fi, tu n-ai să simți. Pentru că își vor face timp să te asculte. Vor asculta orice prostie vei spune, vor da din cap, vor zâmbi, te vor încuraja și la sfârșit, fără a-ți da seama măcar, aprobându-te, vor strecura un sfat, o povață atât de liniștitoare și înțeleaptă, încât vei pune capul în jos și vei simți rușinea. Ei vor fi mândri de tine indiferent de ceea ce vei alege să faci în viață. Îți vor povesti greșelile lor și te vor încuraja să faci mai mult. Vor spune că au încredere în tine. Vor fi supărați când tu vei alege nefericirea dar vor fi acolo pentru tine. Sunt oamenii ăia simpli, legende pe picioare, care au atâtea de povestit dar o vor face doar atunci când vor fi urechi să-i asculte. Vor găsi mereu câțiva leuți în buzunare pentru nepoții lor. Tu vei știi că ei n-au și îi vei refuza, gândind că ei au mai multă nevoie de ei. Dar nu e deloc așa. Bănuții ăia sunt parte din sufletul lor. O să primești pe-ascuns și de la bunica și de la bunicu și fiecare o să te roage să păstrezi secretul.

Bunicii noștri par nemuritori. Dar nu-i așa. Am realizat că petrecem prea puțin timp cu ei. Și chiar puținul ce-l petrecem, îl folosim să-i repezim. Că, noi acum, nu mai avem răbdare pentru ei. N-avem timp să le mai ascultăm povața pentru că știm noi că știm mai bine. Noi suntem grăbiți. Banii lor sunt prea puțini pentru noi.

Când te vei duce la bunicii tăi în vizită, roagă mintea ta să-și oprească gândurile. Așează-te cu timp de-a dreapta lor și întreabă-i cum mai e viața lor. Ce mai fac ei? Ce bucurii mai au? O să-ți răspundă că vizita ta e cea mai mare bucurie pe care o trăiesc acum. Mănâncă cu poftă mâncarea pe care bunica ta a gătit-o cu cel mai prețios ingredient- dragostea. Lasă pe bărbie să-ți curgă sosul, asta o să fie dovada că ți-a plăcut. Bunica ta nu trebuie să știe despre principiile dukanului care nu permit carbohidrați sau habar n-am ce fel de reguli ți-ai impus în alimentație. Bunica ta o să știe doar că laptele cu pâine și puțin zahar obișnuia să fie cea mai gustoasă mâncare pe care tu o plescăiai la 5 ani. Bunicii noștri poate sunt bolnavi și pentru că dragostea noastră pentru ei e mai puțină. Bunicii noștri nu dau doi bani pe ultimul telefon cu touch pe care i-l ducem în dar de Crăciun. Pentru că, telefonul nu va suna. Pentru ei, fixul e minunat. E aparatul ăla de trezește întreaga casă, care aduce vești, care îi pune în contact cu-o voce familiară. Bunicii noștri nu vor daruri, ne vor pe noi.

Cât de cool e să devină viral check in-ul: „Azi n-am semnal. Stau cu bunicii.” Iar la sfârșit, o să primești cei mai prețioși 10 lei din viața ta. O să îi iei, o să dai la schimb cea mai strânsă îmbrățișare din viața ta, o să ieși plângând cu ei în pumn și mai apoi o să-ți iei de ei cea mai mare înghețată mare! Și-un popcorn de la aparatul pe roți din centru. E suficient cât să trăiești una din cele mai frumoase zile din viața ta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *