Uitasem cum e…

Oficial muncesc. Oficial bişniţăresc. Oficial manageriez. Oficial educ. Oficial bolesc.

Am intrat în colectivitate deci m-am îmbolnăvit. Duc o răceală aprigă pe picioare că nu am încotro. Nu-mi permit luxul de a sta acasă să mă refac, astea sunt riscurile meseriei. Ceea ce mă enervează este că răceala asta a sfidat tratamentul cu echinacee pe care îl urmam. Echinaceea ar fi trebuit să-mi confere imunitate, probabil că mă ajută acum doar să nu fac şi febră. E şi asta foarte bine, nu de alta dar eu obişnuiesc să fac febră foartă mare şi mai bag şi câte o convulsie. Aşa că tot e un câştig. Trebuie întotdeauna să văd binele din rău.

Birocraţia din învăţământ este infectă dar o fac şi pe asta, am învăţat de-a lungul timpului că libertatea de acţiune este direct proporţională cu teancul de acte cu care te acoperi. Ai acte, eşti liber. N-o să conteze niciodată pentru cei de sus calitatea învăţăturii desfăşurate ci cantitatea de foi scrise şi răsscrise. Nu-i nimic, mă adaptez.

Mă uitam în clasa mea cu atenţie ieri şi eram mândră, am reuşit să fac lucruri frumoase cu ea. De când sunt eu în ea, i-am schimbat aspectul radical. Cu ajutorul părinţilor, altfel nu aş fi reuşit. Dar sunt chiar încântată de cum arată.

Sunt incoerentă… până şi eu realizez… e răceala de vină… 🙁

7 Comments on “Uitasem cum e…

  1. SFAT:La primele semne de raceala, a se da pe talpi cu un unguent antiinflamator, se trag sosete pe picioare, se sta la pat cateva ore. Efect-100%.

  2. Mia: Acum cred că e prea târziu să mai aplic tratamentul că sunt în apogeul răcelii. De fapt, treaba cu răceala e clasică, cea tratată ţine 7 zile, cea netratată o săptămână. 🙂

    Sveti: Nu mă las că nu am cum. Am tone de chestii pe care trebuie să le fac, vreau nu vreau. Nu mă doboară pe mine aşa uşor o răceală doar că ocazional mi-e drag şi mie să mă mai vait! 😀

  3. HaHa! Vezi ca dragul de vaitat este la moda acum 😉 Aminteai de „libertatea de actiune…” Libertatea aceasta ma duce cu gandul la libertatea(din filmul Cum sa scapi de un tip in 10 zile) acordata in urma articolului reusit, din revista.

  4. Ştefan: Chiar, aş putea să scriu şi eu un articol de genul ăsta. Acum, eu sunt ieşită de pe piaţa ‘agăţatului’ de vreo trei ani dar nu cred că s-au schimbat multe de pe vremea mea. N-am priceput prea bine ce-i cu libertatea de care povesteşti tu?! Cine a fost pus pe liber, ăla de a scris articolul din revistă? Sau tipul care a urmat sfaturile? Hm… sunt în ceaţă, aştept lămuriri.

  5. Vaaaai,nu ai vazut filmul 😉 Incerc sa iti aduc lamuririle(legat de libertatea dupa birocratia facuta si…film):personajul din film primeste ca promisiune(daca reuseste articolul)LIBERTATEA DE A SCRIE DESPRE ORICE(tipa lucra la o revista).Reuseste[…]ii spune sefei ca ACUM vrea sa scrie despre(ia pe rand teme serioase)EVIDENT sefa respinge propunerea(rile). Ideea finala fiind de genul „ce vrei?: marul mic sau nimic?”
    Hmm,pe cand articolul 😉 ?

  6. Ştefan: Parcă l-am văzut, nu mai ştiu exact, oricum eu uit conţinutul filmelor în proporţie de 70 la sută. Articolul este în lucru… 😀