Un an de activitate…

Un AnAm împlinit un an de blogosferă. C-a fost greu, c-a fost uşor, nu mai contează. A fost un an de scris, mai timid la început, curajos şi agresiv apoi, relaxat şi răruţ mai pe urmă. Am învăţat multe alături de mine, mi-am depăşit limite, m-am întrecut pe mine, am învăţat să fiu mai temperată. Mi-am cizelat stilul, asta cred cu toată fiinţa mea. Nu m-am vândut ieftin, am început necomercial, am continuat la fel. Niciunul din posturi nu l-am scris ‘pentru trafic’, niciodată nu m-a interesat că am 170 sau 3 cititori; nu am postat mediocrităţi doar pentru a face pe plac cuiva; nu am menajat pe nimeni cu posturile mele, ceea ce nu am putut face public nu am făcut, însă nu am făcut niciun compromis. Am făcut totul aşa cum mi-a plăcut mie. Blogul este despre mine, cu mine.

Am invitat de-a lungul timpului două persoane să scrie pe aici, nu din dorinţe ascunse, ci pentru a-i încuraja şi pentru a le dovedi că mie îmi plac… poate un soi de susţinere, poate o dorinţă egoistă de a fi prezenţi în casa mea. Că una dintre persoane (probabil) nu va mai scrie vreodată aici, este pentru că, o dată cu încercarea de a ne cunoaşte, s-au născut prea multe divergenţe între noi. Nu sunt absurdă, pot accepta că alţii au principii total opuse cu ale mele dar nu pot accepta ca cineva să mă acuze de ceva fără argumente. Indiferent care ar fi motivele! Indiferent care ar fi acuzaţiile aduse! Cât despre cealaltă persoană, eu încă aştept să posteze…

Sunt la fel ca în prima zi de bloguit, citesc acelaşi număr limitat de alte bloguri, mă preocupă scandalurile şi traficul aproape deloc. Scandalurile mele, atât contează pentru mine. Mi-am creat propriile categorii, destul de multe, de unele am uitat complet, pe altele m-am făcut că le uit. Am strâns de-a lungul unui an calendaristic 244 de posturi. Adica am scris ceva… c-a fost bun, c-a fost rău… nici măcar nu mai contează. Sunt debitările mele, aşa cum am ştiut, aşa cum am putut…

Din punct de vedere statistic, am strâns o mulţime de cititori, le mulţumesc pentru răbdarea de care au dat dovadă şi le mulţumesc pentru cuvintele frumoase pe care mi le-au adresat de-a lungul timpului, indiferent că au rămas pe aici sau nu. Le mulţumesc mai ales celor care au ales să fie anonimi şi să nu mă complimenteze în niciun fel; pe lângă ridicata doză de mister, mai există provocarea. Scriu, nu ştu cine mă citeşte dar ştiu că o face, cel puţin aşa o spun statisticile. Sigur că aş vrea să aflu mai multe despre fiecare, însă formatul blogului meu este ăsta, cu mine despre mine, probabil egoist… dar e al meu! Revenind la cititori, am stâns aproape 30.000 de oameni cărora le-am permis să intre pe teritoriul meu, jumătate din ei m-au vizitat o dată, în terminologia de specialitate i-am numi vizitatori unici dar jumătatea cealaltă a rămas. Nu mi se pare puţin lucru ca 15.000 de oameni să fie parte a existenţei mele. Cu voia mea, bineînţes. Aici mi-am deschis sufletul şi am pus pe foaie tot ceea ce am simţit, am trecut prin bune, am trecut prin rele. Întotdeauna am fost jignitor de sinceră, niciodată nu mi-a păsat ce cred alţii. Nu mă interesează judecata cuiva, eu simt că am fost exact aşa cum sunt. Nimic mai mult, nimic mai puţin. Am spus multe lucruri care poate n-ar fi trebuit să fie spuse, puţin îmi pasă, dacă fiecare dintre noi ar apela măcar ocazional la sinceritate, poate sloganul reclamei n-ar mai fi doar un slogan ci un mod de viaţă ‘România va creşte prin bun-simţ şi responsabilitate’. Probabil mi-am făcut duşmani, probabil că am câştigat prieteni. Probabil…

Ceea ce nu am vrut să fac este să-i fac vulnerabili pe cei din jur. De aceea am făcut referire la cei apropiaţi mie fără a le da numele sau a oferi insinuări. Nu am profitat de latura publică a blogului pentru a-mi face dreptate, pentru a-i bălăcări pe alţii pentru că aş fi fost impotentă în faţa lor. Toţi cei care au fost bălăcăriţi şi luaţi în derâdere aici, au simţit asta şi pe pielea lor. Nu am inventat nimic, nu am ‘picanterit’ cu nimic realitatea, au fost situaţii pe care eu doar le-am trăit şi apoi le-am povestit. Am avut şi încă mai am lângă mine oameni care chiar se bucură pentru mine că scriu şi că blogul meu, aşa cum e el, place. Dar am strâns şi o mulţime de dinţi care scârţâie ‘ai grijă să scrii pe blog ce vorbim noi acum’ sau şi mai distractiv, sunt cei care nu recunosc că mă citesc şi totuşi o fac… Am un simţ al penibilului foarte acutizat şi ştiu cu precizie ce se poate şi ce nu, am o intuiţie foarte bine dezvoltată şi ştiu precis care din apropiaţii mei sunt prefăcuţi şi care nu, să nu se îngrijoreze nimeni că dacă mă înconjor cu inutili, nu ştiu precis ce interes am. Doar fiecare dintre noi serveşte scopului altcuiva.

Aşadar, să tragem concluzia, aşa cum îmi place mie. N-aş fi crezut că pot rezista în blogosferă rămânând la fel, am crezut că lumea internautică te schimbă, dar iată că nu. Mă văd la fel ca acum un an, la fel de neştiutoare în ale internetului, calculatoarelor and Co. Nci măcar nu îmi vine să cred că a trecut un an… un an în care parcă nu mi s-a întâmplat mai nimic… deşi dacă mă uit în arhiva blogului… s-au strâns ceva amintiri…

© copyright imagine: theRACE

18 Comments on “Un an de activitate…

  1. (si) eu gasesc blogul tau foarte interesant. Iti doresc mult succes in continuare, ca de inspiratie as spune ca nu duci lipsa…

  2. La multi ani…chesti destepte iau viata in iulie…blogul tau si..hm,eu,,ha,ha…

  3. @Kmi, Richie, Svetlana: Mulţumim, mulţumim!

    Kmi: Mulsumim pentru adaugarea la blogroll. 🙂

    Richie: Chiar că, uite că nici nu mi-a trecut prin cap asta. Ah, iar ai avut ceva de spus mai interesant decât mine… Hmmm… Nu-i prima dată, nu-i prima dată. Ştii ce? Mai lasă-mi pe mail chestii fani ce-ţi trec prin minte şi eu le dau drept ale mele, k? 😉

    Svetlana: Când e ziua ta? Să ne dai de veste să returnăm urări de bine, plus partea cu cinstea… 😀

  4. La mulţi ani blogului, de la unul (una, de fapt) din cei 15000 care revin să citească ce ai mai scris:)

  5. Am descoperit blogu’ asta prin aprilie anu’ asta. Mi-a placut de la inceput, ca drept dovada imediat mi-am si conceput unul al meu. Citesc aproape zilnic din el iar cand nu sunt posturi noi, citesc din arhive. N-as vrea sa fiu un aplaudac insa m-am obisnuit cu el si de la el am luat si link-uri catre alte bloguri, unele foarte sobre dar si unele extrem de vesele. De altfel nici nu prea stiam ce naiba ii blogu’ si de ce naiba ar scrie cineva in el, pana la asta. Acu’ inteleg si ce e, si de ce scrie propretaru’ in el si ma gandesc cat de sarac eram cand nu stiam lucrurile astea. Well done !

  6. @Vania: Sigur că-l udăm, sigur, că doar vreau să intru la sfârşitul lunii în mult râvnitul top!

    @Onyx: Mă bucur mult pentru alegerea făcută. Despre restul 14.999 habar nu am. 😀 Chiar credeam la un moment dat că nu mai eşti pe aici, că nu prea ai mai zis nimica, deci bucuria este dublă. 🙂

    @Bogdan: Eh, ce mai complement! Las’ că n-o fi baş aşa… n-oi fi eu revoluţionaru’ din viaţa ta, blogosferică, bineînţeles. Mă bucur că te-am impulsionat şi pe tine dar cel mai tare e că eşti mai bogat acum… 😀

    @Radu S.: Mulţumim, abia aştept, abia aştept. Uneori mă gândesc că pentru asta trăiesc… Hmmm…

    @Oceanograful: Simplu şi la obiect. Tipic oceanografic. Mulţumim! 🙂

    @Misha: MMDT! SNACB! TP! MDDT! Ia testează dacă mai suntem ce-am fost, ce declaraţii siropoase ţi-am făcut?!

  7. varianta soft: Multzam Mult De Tot! Sa Ne Auzim Cu Bine! Te Pup! Mai Da Dracului un Telefon!
    varianta hard (sa ma ierte pudibondicii): Mortzii Ma-tii De T*rfa! Sa Ne Apuci De C*aie, Boule! Tugi P*la! Mai Da-te Dracului, Taratura!
    cate puncte am facut?

  8. un an … si la multi in continuare . ma uimeste cum tine lumea minte in ce zi a pornit ceva , cind eu nu mai stiu ce-am facut deddimineata … ar trebui sa-mi fac si eu un d-asta , cum ii zice , blug , da sint varza si prea lenes … anyway , tu tine-o tot asa !

  9. @Miha: Nu, că e senzaţional, chiar şi azi, după o rerererercitire mi se pare hilarious. Maxim de puncte, cât naibii să faci?! Doamne, Ce Dor Mi-i De Tine! 🙂
    P.S. Tocmai l-am văzut pe taică-tău la tv!

    @Andi Vate: Asta era şi şmecheria. Nu era un an în cap, că anul se face undeva prin 27 iulie dar nu mai aveam răbdare. Plus, data o ştiam de la statistici, din arhivă, de unde să ţin minte altfel?! Stai liniştit că în afară de ziua mea de naştere, nu ţin minte nici Crăciunul când trebe celebrat, ştiu aşa… că-i între 24 şi 25. În rest, sper să mai am ceva de zis încă 25 de ani de-acu ‘nainte! Îţi mulţumesc pentru urări! Şi-s chiar serioase, venind de la tine! 🙂

  10. Era e a Vărsătorului, dar în Zodiacul Blogului, asemenea celui Chinezesc, par exemple, e Anul Rebeccăi! Un an de blog! Primul pas e mai dificil mereu, se spune. Primul pas după mersul de-a buşilea, primul pas pe Lună (unul mic pentru tine, dar important pentru Blogosferă!), primul pas în toate! Primul sărut, prima dragoste, primul război…eh, multe-ar fi de înşirat! Primul milion de dolari şi prima dată când ar fi mai multe de spus, dar ne oprim aici, cuminţi, aşteptând încă un an! Unul la fel de bun, cu bune, rele, speranţe şi dezamăgiri! Unul uman, condimentat! La mulţi ani cu tine şi despre tine!

  11. in ce calitate mai apare taica-meu la tv? ca m-ai facut curioasa … nu tre sa raspunzi neparat pe blog, sa afle toata lumea. pentru curiosi: sigur nu in rubrica talharii in amiaza mare, violuri, accidente auto grave. si atunci …? sport? politica? unde?

  12. Mac-Mac: Mişto zis… Păi aşa comentatori să tot ai, nici nu mi se urcă la cap aşa… o stare de vedetism. Mulţumesc frumos de urări!

  13. Misha: N-am prins decât finalul, era ceva ECO în orice caz, cred că vrea să salveze planeta or something, pe Tvr, parcă Timişoara. Şi de ce să nu mai apară?! Întotdeauna l-au iubit camerele… 😀