Cu ce-mi pierd eu timpul…

Visits: 97

De la o vreme am niste placeri sadice… de a-i chinui pe cei din jurul meu. Asta o fac doar spre propriul meu amuzament, pentru exersarea simtului umorului (de-o agresivitate excentrica, recunosc). Ma distrez de minune insa…

Intru intr-o alimentara, in incercarea de a achizitiona un suc. Patru frigidere mari, pline cu cola si fanta la doi litri, niste apa plata si apa minerala. Atat. Ma uit uimita, doamna intr-o acreala si-un sictir suprem:
– Ce va dau?
– Nu stiu, ca nu ma pot hotari din paleta diversificata de sucuri pe care o aveti.
Doamna ridica spranceana si-si inteteste privirea de bufnita impuscata in aripa. Aleg cu greu… un cola la doi litri. Evident costa 4 lei si 50 de bani. Ii dau 10 lei si astept restul. Arunc priviri prin magazin. In timpul asta un domn revoltat, de-al casei insa, dupa cum mi-am dat seama din familiaritatea discutiei, ca de ce nu are finetti si are doar ciocolata no name. Ma hotarasc sa dau replica fatala cand o vad pe stimata ca incepe sa zangane marunti, adica restul meu, de 5 bani, de 50 de bani. Cu cea mai mare seriozitate replic tare, apasat si afectat:
– Da’ va cam paste falimentul!!!
Dupa care, am zambit delicat si suav. Evident ca de maruntii ce mi i-a dat, mi-am cumparat niste chipsuri, doar nu era sa-i adun si sa-i dau satisfactie. Macar sa ajut si eu sa faca abc-ul vanzare.
In concluzie, fata nu a zambit, ori ea nu avea simtul umorului ori eu fac glume proaste rau… Eu m-am amuzat, si acum mai rad. 😀

In taxi, din statia lu’ baiatu’ se auzeau sunete oribile. Tanti receptionista (da, stiu termenul corect) racnea ca vrea masina nu stiu unde naiba, colegu’ nu stiu ce nu vrea, aparatul bruia, taraia, muzica tipa. Eu sunt satula de galagie de la lucru, numa’ sa mai imi paraie statia lu’ baiatu’ in creieri nu aveam chef. Nici macar nu am apucat sa ma instalez:
– Te rog din suflet da magaoaia aia mai incet.
– Mai incet? dupa ce i-a redus volumul nesemnificativ.
– Te rog. Mai incet!
Dupa trei din astea cu mai incet, mai incet…
– Da’ pe tine nu te deranjeaza?! N-auzi cum racneste?
– Vrei sa dau si muzica mai incet?
– Sa ne intelegem, nu sunt absurda. Oi fi eu dusa cu capul si nu mai suport galagia dar nu sunt absurda. Da’ tu nu realizezi ca porcaria aia racneste de-a dreptul?!
– De fapt, o tin asa tare ca ma ia somnul si cand primim comenzi, sunt atent, ma mai trezesc si eu.
– Pai zii asa, ca ajung eu acasa acum si cer niste masini la variate locatii. Nu de alta, sa nu adormi. Sa fi atent sa auzi comanda mea. Sau, daca vrei, chem 5-6 masini la aceeasi locatie, va intalniti, poate beti si voi o cafa, tu te trezesti, nu mai tre’ sa tii statia asta racnita. Doar sa nu te enervezi, sa stii ca-s eu si fac o fapta buna de fapt.
Baiatul a ras… 🙂

Clasica mea gluma de dupa-masa de la gradi: Vin parintii sa-si ia copiii. Sa zicem sa vine tata celor doi gemeni din grupa mea:
– Unde-s?
– Cine?
– Hahaha, rade tata. Serios. Unde sunt?
– I-am vandut! si stau serioasa. Trec secundele si nimeni nu zice nimic. Tata, la fel de serios intreaba:
– Macar ati luat bani buni pe ei?
– Aiurea, nici macar, ca ei sunt la promotie. Doi intr-unul…

In fata la un hipermarket, eu si Mihai asteptam taxi. O individa vine alergand inspre noi, ajunge langa Mihai, se opreste brusc.
– Pai, ziceti acum, daca tot ati alergat pana aici.
– Aaaa, nu, l-am confundat pe baiat cu baiatul de la paza.
– Da, el pare facut, asta ca-i place sa manance… mai ales seara…
Doamna da sa plece, eu insist:
– Serios, va ajutam cu ceva?
– Nu, hehehe, rade doamna, am vrut doar sa intreb dca pot intra aici cu masina.
– Sigur doamna, intrati linistita ca va dam noi voie. Doar vedeti cat e baiatul de facut. Cine-o sa se puna cu el???
Evident ca tanti a intrat cu masina in parcare, ne-am fluturat mainile in semn de prietenie. Am uitat sa facem schimb de numere de telefoane.

In petshop, cautam un anumit tip de plic, la mata deja cunoscuta, razgaiata. Cautam, nu gasim.
– Va ajut cu ceva?
– Nu, mersi. Ne descurcam.
Cautam, cautam, nu gasim.
– Scuze, acum poti sa ne ajuti. In cutia asta, mancarea este sos sau pate?
Sta baiatul, mai mult decat am stat noi, o roteste, o rasuceste, o analizeaza.
– Pai… nu scrie, ea tre’ sa fie… ca, na, nu scrie da’ e…
In momente de genul asta ma pierd cu firea.
– Si n-ar fi mai simplu sa zici “habar n-am”?!
– Pai, nu… ca nu scrie, ca… teoretic…
– Bun, sa fie clar ca n-ai nici tu habar.

La coada la supermarket. Ajungem la casa:
– Buna seara, bine ati venit la…
Ne bipaie toate produsele. Total de plata…
– Platim cu card.
– In regula, o seara placuta in continuare si mai poftiti pe la noi.
– Buna seara, bine ati venit la… Aaaa, tot d-voastra sunteti?
– Da, zambesc sadic.
Bipaie produsele.
– Platiti cu cardul?
– Nu, cu cash.
– Va multumim frumos, va urez o seara placuta in continuare si mai poftiti pe la noi.
– Buna seara, bine ati… hahaha, tot d-voastra sunteti? Hehe… radea domnita fara a fi rasul ei.
– Ce interesant, nu-i asa?
Bipaie produsele. Total de plata…
– Platesc cu cardul.
– La revedere, va multumim si va mai asteptam pe la noi.
– Buna… Nu pot sa cred, tot ale d-voastra sunt astea?
– Devine din ce in ce mai interesant, nu-i asa???
– Da, hehe, foarte interesant, domnita deja exasperata.
Gata. Asta a fost ultimul “La revedere si va mai asteptam cu drag”! Dar ce distractiv este sa-i vezi fata lu’ tanti. Oare de ce-si separa nebuna asta produsele… si pe bonuri diferite. Ca teoretic marfa de pe ele se cam repeta… I guess we’ll never know!