„Despre mine”

Zilnic am cel putin o cautare „despre mine”. Deja zau ca nu mai stiam ce sa cred, noroc cu Mihai ca e mai istet ca mine. O probabila explicatie este ca oamenii isi fac bloguri si habar n-au ce sa scrie despre ei, si atunci cauta sa vada ce au scris altii mai inspirati decat ei. Va rog cu necesitate sa nu va inspirati din creatia mea proprie si personala. In plus, dupa cum zicea si Dali, un pictor mediocru se poate stradui sa picteze prost sau foarte prost, se va vedea oricum ca tot un pictor mediocru ramane. Valoarea nu se fura, dragii mei! De ce ar dori cineva sa-si faca un blog daca nu sa fie liber sa spuna ce are de spus? Atunci de ce ar vrea sa stie ce au scris altii despre ei, daca nu din cauza unei clare crize de idiotenie? Pai, voi copii, voi nu stiti sa scrieti despre voi ceva, tre’ sa cititi ce au scris altii despre ei? Cum va fi blogul vostru original daca si inceputul e copiat? Ma rog, inspirat… De ce anume ai vrea sa scrii ca altii daca asta e motivul principal pentru care vrei sa rupi randurile? Ma depaseste psihologia unora… si ma irita in acelasi timp. Nu-mi plac oamenii care nu au nimis de spus despre ei fara a se uita cu coada ochiului la ce a scris vecinul. La un interviu ce spui despre tine? Ca vrei sa faci un brainstorming cu ceilalti candidati? Sa vezi si tu ce zic ei si poate, poate iti vine si tie o idee? Refuz sa cred ca asta este explicatia cautarii mele constante… Tre’ sa fie alta explicatia. Nu se poate sa existe o atat de grava lipsa de inspiratie… Eu ii sfatuiesc pe cei care i-am nimerit cu explicatia sa petreaca niste zile in oglinda, sa se intrebe constant „cine dracu’ esti tu?” si poate, poate intr-o zi muza o sa-i sopteasca raspunsul „cauta DESPRE MINE pe google”, n-o sa afli neaparat raspunsul dar este una Rebecca Mohl ce se irita daca intri cu cautarea asta pe blogul ei…

3 Comments on “„Despre mine”

  1. Eu am alta problema. Am prea multe de spus, insa ma aprind repede, si din moment ce diversitatea lingvistica nu ma ajuta suficient, nu reusesc de multe ori sa afirm ce am de apus astfle incat sa inteleaga si ceilalti. Si in al doilea rand, nu am rabdare sa-mi duc argumentele pana la capat pe motiv ca, din punctul meu de vedere „e evident”.
    Oricum iti admir lectia de iesirea din conformitate, si afirmarea sinelui.

  2. De ce nu te ajuta limba romana ca e una din cele mai bogate si expresive limbi? Sa te faci inteles de ceilalti vorbind cat mai succint si precis, cu asta ma lupt si eu zi de zi, stai linistit. Dar argumentele trebuiesc duse intotdeauna pana la capat. Apoi iti ridici mainile in sus, inspiri, iti pocnesti oasele din toti rarunchii, iti pui pe fata un ranjet animalic si racnesti: QUOD ERAT DEMONSTRANDUM! 🙂

  3. Sincer, din clasa a 9-a (adica acum 12 ani :)) imi doream sa vad si eu cum se scrie corect ceea ce utilizam adesea sub prescurtarea de q.e.d. Recunosc ca nu m-am autodepasit cu cautarile si informarile, insa ma bucur de fiecare informatie pe care o obtin. POt spune astfel ca azi sunt putin mai detept decat ieri.
    In legatura cu limba romana, poate problema nu este atat la exprimare cat la capacitatea de empatie, caci frazele simple si concise nu prea conving pe oamenii obisnuiti, in timp ce frazele argumentate logic, exemplificate etc, au toate sansele sa rataceasca interlocutorii. Deci cred ca mai am de lucrat in a gasi calea de comunicare optima potrivita fiecarei persoane. Insa fara sa par ingamfat, tare sunt multi „limitati” pe lumea asta. …