La mulsi, mulsi ani!!!

Nu am dispărut, încă mai sunt! Şi vă urez tuturor celor care meritaţi o permanentă şi continuă sursă din tot ceea ce doriţi. Poate vreţi fericire, poate doriţi sex de calitate, poate bani, poate stabilitate, poate timp liber, poate libertate… care cum… Eu vreau pentru mine multă sănătate şi inteligenţă, vreau calm şi raţiune, vreau simţul umorului şi vreau ca pisica mea să rămână la fel de pufoasă, exact aşa cum este acum. Că vara îşi face păruţul de vară şi nu arată spectaculos, chiar dacă pentru noi rămâne de-o frumuseţe copleşitoare. 😀

Motivele dispariţiei mele (temporare) din aşa numită blogosferă vor fi probabil expuse în viitorul apropiat, întotdeauna am fost transparentă. E prea multă seriozitate şi profunzime încât să mă apuc acum să depănez… E totuşi un nou an, de unde putere de concentrare?! E vremea zăcutului, a migrenelor şi a stomacurilor ce stau să plesnească în aşteptarea ambulanţei! Ce?!?!?! De parcă eu nu văd (sau aud) de pe geamul meu cum fac ture ambulanţele înspre cei care nu au metoclopramid prin casă?! Slavă Domnului că am revenit, sincer, nu aveam nici măcar intenţia de a da cu piciorul la munca mea de atâta amar de vreme, doar că aveam nevoie să mă recreez. Din toate punctele de vedere.

Partea care va fi privită cu cea mai crescută suspiciune şi care va ridica multe sprâncene este că nu vor mai fi comentarii pe blog. Da… prea bruscă vestea?! E ziua mahmurelii, mulţi citesc, puţini pricep. Există şi o raţiune suficient de matură a asumării acestei decizii, o decizie trecută prin apă şi foc până a fi aplicată. Vor exista şi explicaţii, pe acelaşi principiu al transparenţei şi seriozităţii mele. Dar nu am exclus în totalitate feed-backul cu cititorii, există o căsuţă de contact pentru care cei care vor cu prisosinţă a-şi exprima părerea, cu evidenta precizare că ea va fi făcută pe privat şi că, funcţie de dorinţa muşchilor mâinilor mele va primi răspuns sau nu. Nu, nu e vorba de aroganţă sau sinonime, e vorba de a nu mai face compromisuri nejustificate. Sunt persoane cărora le port un imens respect pentru tot ceea ce au avut de spus pe aici şi îmi cer scuze faţă de ei pentru măsura draconică luată însă nu mai pot tolera impertinenţa, obrăznicia, indolenţa, gratuitatea etc celor care au înţeles nimic din toată tranparenţa şi sinceritatea mea. Situaţii strigente solicită măsuri stringente… sau ceva de genul ăsta, era o expresie… Încercaţi să zâmbiţi, vă rog! Dacă ajută pe cineva, n-a fost deloc o decizie uşoară! 🙂

Cu astea fiind zise, cu gânduri sincere şi curate, cu maturitate şi calm, încercând apelul la înţelepciune vă urez un an mai bun celor care meritaţi şi situaţii imposibil de înfruntat le urez celor nemernici, aşa, ca o lecţie dată de viaţă, ca o cotitură în care ar putea ajunge, s-ar putea pierde dar aleg să fie Oameni. Nu satani, aşa cum s-au obişnuit să fie! E mult prea multă răutate în sufletul multora… iar răutatea se ia, din păcate. Hai să nu aşteptăm schimbări divine sau potopuri ca să ne dovedim că bunătatea şi sinceritatea sunt valori care încep să se piardă.

Concluzie, aşa cum mie cel puţin îmi era dor: Un 2009 curat, fără compromisuri desuete şi multe, multe lacrimi de fericire!