Marea nu e niciodata singura, Robert Saladrigas

Marea nu e niciodata singuraSunt foarte dezamagita. Am vrut sa fac putina cercetare pe google privind autorul cartii si din 61 de pagini studiate am gasit doar minime informatii. Ca e un scriitor catalan de mare succes si ca respectiva carte a fost premiata. La naiba! Catalana nu stiu, asa ca… raman cu nimic decat cu incantarea ca si el e varsator ca mine 🙂 De ce am facut asta? Pentru ca m-am indragostit de carte. Am savurat fiecare pagina, am zambit, am trait, am suferit, am inganat, la fiecare replica a personajului. Nu stiu cine face criticile de pe coperta cartii (ed. Humanitas) dar nu e prima carte pe care o citesc si nu e mai nimic din ceea ce e prezentat acolo. Sau eu nu vad logica… Sunt dezamagita ca nu se discuta pe nici unde despre ea (carte). Si cand ma gandesc ca eu am cumparat-o cu 5 lei. Ma bucura ideea ca ea costa 25 de lei de fapt, daca ar fi fost imprumutata si cu siguranta ca mi-as fi dorit-o dupa ce am citit-o, as fi dat si 50 de lei pe ea. A trecut mult timp de cand nu m-a mai impresionat o carte atat de tare. Merita sa o cititi dar mai ales sa o aveti in casa! Eu asa cred…
Jens Nysted este un romancier norvegian de succes, in anii 1950 (atat imi place din recenzia cartii de pe coperta). Este casatorit, insa flacara iubirii s-a stins si nu lupta cu inversunare sa o salveze. Nici nu are de ce (am aprobat eu). Viata ii da o lectie usturatoare (nu singura, dar cea mai apriga) si descopera ca e bolnav de sida. Tot romanul e povestea vietii sale, narata la persoana I, toate replicile sunt filtrate de el, nimeni nu are replici, doar el vorbeste. Inclusiv tehnica asta de a nara mi s-a parut geniala, cu atat mai mult ca e atat de savuroasa.
Jens nu stie sa faca altceva decat sa scrie. Si o face la 25 de ani cu primul sau roman, si o face bine. Criticii il primesc cu entuziasm, publicul il iubeste. Are pentru cateva clipe teama ca e norocul incepatorului si pentru scurt timp il macina chestiunea dar isi invinge demonii si mai scrie un roman. O nebunie, lumea il adora! Acum iesise invingator. Era sigur pe sine si pe talentul sau. Si totusi, de undeva dintr-o localitate de provincie, un cetatean se sesizeaza la pornografia romanului si ii intenteaza proces. Situatie rasturnata… asa cum se intampla intotdeauna in viata… criticii incep sa aiba dubii de calitatea cartii sale, publicul elibereaza hula. Gaseste de cuviinta sa se retraga intr-un satuc (la sfatul agentului sau) la matusa sa pana cand lucrurile aveau sa se limpezeasca. Financiar nu are nicio problema pentru ca respectiva matusa e doldora de bani, nu il are decat pe el drept urmas. Macar atat! (am rasuflat eu usurata). Si zaboveste prea mult timp pe aici. Aici afla ca marea nu e niciodata singura… Aici realizeaza ca sotia lui nu i-a fost alaturi asa cum el ar fi avut nevoie… Aici nu-l cunoaste nimeni si e liber… Aici incerca sa se regaseasca… Aici, desi incearca, nu reuseste sa mai scrie… Aici isi cunoaste iubirea vietii, Anna-Leena… Ea reuseste sa-i redea increderea in sine si il face Om. Pe partea de familie, lucrurile nu stau, evident, grozav. Cu atat mai mult cu cat Jens hotaraste sa plece intr-o croaziera mult prea lunga (un an) pentru sotia si fata lui, Karen. Niciuna dintre ele nu l-a iertat pentru ca le-a parasit. Niciuna dintre ele nu l-a inteles. Ebba, sotia lui, moare in urma unui atac cerebral. Ramas vaduv, considera ca e un nou inceput pentru el, Karen si Anna-Leena. Dar cum socoteala din targ… esec total. Karen refuza sa aiba o mama noua. Suferinta pe care i-a provocat-o intoleranta propriului copil e de neinteles pentru unii, chiar si pentru mine, insa nu m-am gandit niciodata la tot ceea ce simt cei de partea cealalta a baricadei ( a se citi scrisoarea lui din spital adresata fiicei sale, care e de un cinism de neingurgitat; si totusi… nu m-am gandit ca si tatii acuzati de fiice simt, la urma urmei). Se desparte de iubita vietii lui, decizie pe care avea sa o regrete pentru tot restul vietii (orgoliu asta afurisit). Iar finalul e ca… vi-l spun ca si asa e previzibil daca e bolnav de sida… porneste sa colinde lumea intreaga, iubeste femei, rupe legatura cu tot ceea ce tine de Norvegia sau fiica lui. Intre timp se solutioneaza si procesul din care iese castigator si cu mai multa notorietate. Dar e prea tarziu pentru el. De scris se apuca datorita unei revelatii pe care o are in Anglia, 20 de ani mai tarziu (mai scoate inca un roman si cateva nuvele, aclamate evident). Considera ca inspiratia lui a fost divina dar pretul platit pentru aceasta mult prea mare (afla ca are sida). Si nici o secunda nu iarta Norvegia pentru raul facut, si nici o secunda nu-si iarta fiica pentru raul facut, si nici o secunda nu inceteaza sa o iubeasca pe Anna-Leena.
Toate astea le povesteste pe patul de spital celor doua asistente care-l ingrijesc, vecinului sau, Artemi si doctorilor ce-l au in grija. Iar inainte sa inchida ochii, cere marii sa-l primeasca…
Personajul asta m-a fascinat de la prima pana la ultima pagina. Pe tot parcursul cartii nu l-am simtit o clipa nedemn, in ciuda bolii. N-am simtit resemnare, n-am simtit durere, n-am simtit umilinta. Demn! De la inceput pana la sfarsit! Mai impresionant mi s-a parut ca a considerat ca a iubit fiecare femeie din viata lui, asa ca boala lui ce poate fi daca nu tot o consecinta a iubirii…
Nu m-am plictisit la nicio pagina citita, am savurat la maxima intensitate fiecare cuvant. Si meritul e a lui Robert Saladrigas, dar l-am adorat pe Jens Nysted. In asta cred ca sta si calitatea scriiturii. Felicitari autorului pentru geniul sau!
Sper din tot sufletul sa va fi convins sa o cititi!

6 Comments on “Marea nu e niciodata singura, Robert Saladrigas

  1. Am facut-o pentru ca mi-a placut mult prea tare continutul si mi-era musai, musai sa spun tot, dar am receptionat mesajul, mersi 🙂

  2. Nu, de ce sa ma supar?! Eu accept pareri sustinute si stiam ca m-a luat valul. Stiam prea bine ca nu trebuia sa povestesc tot, insa mi-a placut prea tare sa ma pot opri…

  3. Marea nu e niciodata singura a devenit pentru mine una din cele mai rafinate lecturi. Nu am terminat-o inca de citit, pentru ca nu vreau sa sa termine.O sa imi lipseasca vocea tandra, calda, plina de firesc (ooo.. cit ducem lipsa de asa ceva in viata de zi cu zi!!), spuneam ca o sa imi fie atit de dor, ca nu vreau sa ajung la ultima pagina. De acord cu Rebecca.. pe care a luat-o „valul” , si mie mi-a fost greu sa cred ca o carte atit de speciala a costat doar 50 000 lei…

  4. Ma bucura nespus sa aflu ca si altora le-a placut cartea, intocmai ca si mie. Te inteleg perfect, nici eu nu am vrut sa ajung la final, insa raman cu multumirea ca pot sa o recitesc ori e cate ori mi se face dor…