Prima zi de lucru

As la naiba! S-a gatat cu leneveala. S-a gatat cu noptile petrecute in cele mai diverse moduri, mai putin cu activitatea specifica lor (adica noptilor) „dormitul”. Gata cu trezitul la pranz, gata cu promisiunile ca „de maine incep sa lucru la dizertatie”, gata cu lalaitul de-aiurea prin casa, gata cu caldura, gata cu… tot ceea ce a insemnat vacanta. Cea mai tare chestie a fost ca ieri in timp ce am avut o sedinta prelungita de bun venit, am observat-o pe Liviuta (o fetita dragalasa si isteata si incapatanata din grupa mea), undeva la 15 metri de mine, cu bratele deschise si sorbandu-ma din priviri. Racnesc: „Liviiiiiiiiiiiiiiiiiiiii!!!” si gata… it’s love time. Ma dragalesc cu Livi, ne pupam nevoie mare, ma mangaie pe fata, se uita admirativ la culoarea noului meu dermatograf (un soi de visiniu cu roz), imi prinde codite, o pup pe nasuc, fac abstractie ca are mucusori pe fata (asa e la valsta noastla), imi spune: „Ma duc sa ma spal pe manute ca sunt murdara”. „Sa te speli si pe fata Liviuta ca esti murdarici!” „Bine, Lebe!”. Doamne ce dor imi era de copii. Mi-au venit asa o caldura de fericire. Cat de mult pot sa-i iubesc pe copiii astia? Foarte mult! Si toate astea se intamplau in timpul sedintei. Imi pare rau ca timp de 10 minute nu am auzit nimic din ceea ce s-a discutat. Imi era prea dor de Livi… Am mai prins vreo 3 la dragaleala dar episodul cu Livi a fost exploatat la maxim. Si sa nu uit, era tunsa chelut, adica adio parut. O intreb de ce a chelit-o mami asa, se uita in ochii mei si zice: „Lasa Lebe, ca mi-i creste la loc.”

Cum sa nu te topesti cand vezi ca sufletelele astea au atata dragoste for-free in ei? Cum sa nu ma duc cu drag la copiii mei? Cum sa nu le spun „copiii mei”? Cum sa mai imi pese ca la lucru oamenii mari se inteapa cu ironii? Cum sa nu ma pun acum sa ma imbrac in conditiile in care e ora 11.15 si la 12 tre’ sa fiu la lucru?!

5 Comments on “Prima zi de lucru

  1. Nu degeaba ne-a zis Rebecca povestea cu virgula 😛

    Rebecca – daca pe vremea aia tot educatoare o sa fii, aia mici ai mei la tine ii dau la gradinita! 🙂

  2. @helenne: sper si eu! Sa stii ca eu sunt si foarte exigenta, de multe ori uit ca ei au trei ani si ii chinui cu tot felul de intrebari stupide (cine stie ce este in mintiuta lor) clar nepotrivite pentru varsta lor. De exemplu, anul trecut ii fredonam la melodie cu: „In ce anotimp suntem?” Ei saracii aveau 3 ani, stiau sa zica 3 vorbulite, ca de exemplu cum ii cheama, si asta cu dificultate, si abia isi tarau piciorusele dupa ei. Eu, avusesem grupa pregatitoare (6-7 ani) si nu ma obisnuisem ca noua generatie abia putea sa-mi tina minte numele (in niciun caz Rebe, ci Iebe si Lebe). Si tip si racnesc si transpir si icnesc si ma cuprinde o stare preinfarctica: „Da’ chiar nu stie nimeni? Da’ e simplu! Concentrati-va! In ce anotimp suntem? Cad frunze si e racoare? Dar faceti un efort! Chiar nimeni? Incercati macar, ziceti ceva, orice!” O tin asa vreo cateva minute, perechi de ochisori in lacrimi, priviri pierdute, fataieli pe scaunele, cand aud o voce: „Ia gadi!” (traducere: la gradi) Bietul, a raspuns cum a stiut mai bine… Dragul de el, cat curaj i-o fi trebuit sa zica ceva… Am realizat in momentul 2 cat de caraghioasa sunt! Ma mai ia valul, dar de asta dau banii pe tigari… aprind una si mai imi trece…

  3. @Ana Maria: Apuca-te de bebe ca eu il iau fara nicio problema la educat 🙂 Insa nu ti-am spus si riscurile. Parintilor din fosta mea generatie le-am spus in fata ca eu sunt constienta ca am creat o grupa in care copiii isi vor dori sa fumeze, sa bea Red-Bull, sa aiba cercel in buric, sa-si faca tatuaj (astea-s relele mele :-)) insa, la modul foarte serios, consider ca am dat tot ceea ce am putut ca respectivii copii sa fie pregatiti pentru viitor. Consider ca nu i-am indoctrinat, ca le-am deschis mintiutele cu informatii pe care eu mi-as fi dorit sa le am la 6-7 ani. Asa ca, pana cand vine bebele tau la mine, sper sa nu mai adun vicii pe care sa le ofer drept model si sa adun mai multa intelepcuine 😉