Schimbări majore…

S-au schimbat multe… Cu vrerea sau mai degrabă fără vrerea mea; pentru că n-aş fi crezut vreodată că cineva, în speţă eu, poate suferi schimbări majore. De formă şi de conţinut. Esenţa (sper şi cred) că a rămas aceeaşi deşi sunt prea implicată emoţional acum în transformare ca să mă pot privi cu ochiul obiectivităţii; privesc cu detaşare tot ceea ce mă înconjoară şi-mi mângâi instinctual burta. Sunt mama cuiva de-acum, un suflet locuieşte în mine!

Imediat ce am aflat că sunt însărcinată am făcut un pact rapid cu mine- că nu mă voi schimba sau mai precis că nu voi lăsa nimic din ceea ce înseamnă sarcina să mă schimbe.  6 luni mai târziu mă uit la mine şi nu mă recunosc, fizic sunt imensă iar psihic par a mă confunda deseori cu altcineva. Spuneam cuiva deunăzi ‘m-am educat 27 de ani să mă accept dar mai ales să mă iubesc aşa cum sunt iar astăzi nu mai sunt nimic din ceea ce ştiam bară iubeam că sunt.’ Mi-e frică să recunosc că mi-e dor de mine… mi-e teamă că fetiţa mea va citi cele de mai sus într-o zi şi se va supăra pe mine dar cui să-i spun toate ce le simt? Să le scriu în jurnal, un jurnal deschis tuturor celor care vor să-l citească şi care nu au nicio obligaţie- nici măcar aceea de a fi sau nu de acord cu mine… pentru asta redeschid un nou capitol al vieţii mele cu voia şi permisiunea celor care le-a fost dor şi care au întrebat permanent ce mai face Rebe.

Credeam că va fi ciudat să scriu după atâta timp dar iată că nu. Spun sincer şi deschis că mi-a fost dor să aud păcănelile tastelor, să scriu paragrafe întregi pe care să le recitesc ca mai apoi să le şterg, să stau în poziţia preferată a lotusului cu laptopul sprijinit pe picioare, să rostesc pe un ton afurisit şi afectat: ‘Puselul, scrrrrriiiiuuuuu’. Poate doar burta incomodează oarecum dar nu-i nimic, fie voi face pauze mai multe fie pur şi simplu voi scrie mai scurt şi la obiect. Voi face mai multe pauze… pe cine păcălesc aici?!

După cum se vede s-au schimbat multe şi în ceea ce priveşte designul blogului, era firesc. Cu toţii dorim schimbări pozitive pentru a putea evolua. Mulţumirile merg spre Mihai doar el a fost şi va rămâne geniul din spatele întregii creaţii. E un design original, a se reţine! Se mai lucrează la el pentru că totul este perfectibil. Cât despre conţinut o să descoperim împreună despre ce e vorba, ştiu doar un singur lucru, că l-am gândit drept ‘Rebe cu bebe’ pentru că priorităţile s-au mai schimbat… Aş vrea să pot lăsa amintiri celei care va fi prima noastră fiică, amintiri ce nu vreau să poată fi vreodată şterse, arse sau pierdute. Şi pentru că memoria se estompează şi devine selectivă, sper că cele scrise aici nu. Plus că odată ce am pornit pe-un drum e cam greu să-l las baltă, mai ales când m-am simţit atât de bine pe aici; începeam undeva în 2007 timid şi deveneam stăpânul unui mic imperiu doi ani mai târziu. Am investit prea mult din mine să pot renunţa, în ciuda tuturor celor ce s-au petrecut, mai bune sau mai puţin bune. Chiar voi permite comentariile din nou, poate doar călite în procesul moderării- motivaţiile sunt un subiect prea complex pentru a-l dezvolta acum, să zicem într-un cuvânt că m-a rugat Mihai să o fac, a spus că de-aia-i blog să fie interactiv.

Acest post s-a vrut a fi un intro. Am să reiau de acolo de unde am abandonat sau cel puţin voi încerca. Pentru că, aşa cum am spus, memoria devine selectivă în timp. Aşadar… pe 6 iunie am aflat că sunt însărcinată… lucrurile aveau să se schimbe major…

7 Comments on “Schimbări majore…

  1. Rebe, mi se pare un fapt incredibil de comic dar si de fericit faptul ca esti insarcinata. Iti citesc vorbele cu o curiozitate de nu-ti imaginezi! 🙂

    Si abia astept sa povestesti cum e, oricat de ciudat ar suna asta…

    Sincer, unul dintre cele mai fericite momente din viata unui om mi se pare cel in care afla ca are un copil (atunci cand si si-l doreste) 😛

    Multa bucurie iti doresc deci 🙂

  2. @Cami: Comic nu prea e… azi noapte m-a tinut trează de la 5 la 8 cu lovituri… orice ar fi fost din afară de comic… poate din exterior ar părea comic deşi nici Tisa nu părea să se amuze prea tare că nici ea nu putea să doarmă dacă eu n-o făceam. 😀 Mulţumim de urări!

    @Klari B.: Şi eu…

  3. Abia astept sa postezi dupa ce iti vei tine copilasul prima data in brate….Sa-mi zici ce ai simtit atunci…Draga mea,din tot sufletul felicitari….si cele mai bune urari…Pluuuuus…Incerca sa dormi totusi :)))…acum…ca mai tirziu nu se stie…:(( ha….
    …Mie mi-a fost dor de tine,ma bucur ptr. tine…..Va pup pe toti trei ….si pe Tisa….

  4. de mult nu m-am (mai)bucurat asa de un maill
    stiam eu
    sa fiti sanatoase si harnicute
    MihaRebe:) mi-au lipsit scrisele tale
    mult!

  5. Pingback: M-am decis: aleg MIRACOLELE! :D(miraculum, miracolo, miracle) « lenesrau's Blog

  6. @Sveti: Simt că nu mai am răbdare adeseori, aş vrea să iasă cât mai repede să o strâng de nas pentru tot ce-mi face şi eu nu mă pot apăra. Sigur că mă tem de actul naşterii în sine dar tanti doctorul a zis că e prea departe momentul să mă stresez atâta aşa că nu-mi mai bat capul. Te pup cu mult drag şi mă bucur că încă mai stai pe aici să citeşti, îţi mulţumesc! 🙂

    @Cella: Şi eu mă bucur să găsesc după atâta timp aceiaşi oameni frumoşi pe care i-am lăsat undeva în vară. Te pup şi te îmbrăţişez cu sinceritate! 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *