Schimbul Cărţilor

Dacă se numea în teorie ediţia numărul 13 deşi în practică era chiar 9, schimbarea de cărţi nu putea să stea decât sub semnul ‘fatalităţii’ aşa cum zicea un contemporan. Îmi luai cărţişoarele pe mâna dreaptă, într-o plasă suficient de mare şi plecai la drum. Fără aparatul meu de fotografiat (pentru că îl luase Mihai cu el într-o scurtă excursie) dar cu aparat împrumutat, care evident avea să nu mai aibă baterie. Cu soarele bătându-mi în spate până la iritare. Cu cărţi (cam prea multe) împrumutate data trecută. Cu mulţi absenţi justificaţi (next door era ceva cu filmul de scurt metraj) şi nejustificaţi (pe care îi rog pe această cale să returneze cărţile împrumutate). Cu foame mare, noroc cu sandviciurile de la Music Box. Cu promisiunea că voi lua maxim trei cărţi, promisiune încălcată cu nesimţire, luând în considerare faptul că am luat nici mai mult nici mai puţin decât… pregătiţi de mirare?!?!… decât treisprezece cărţi!

Nu le mai enumăr că e too much. Probabil o să le vină rândul la ‘recenziat’. Despre participanţi şi alte bârfe citiţi pe aici.

Orice aş povesti eu despre schimb nu poate decât păli, comparativ cu ‘expunerea obiectivă’ realizată de un maestru. Eu ce să mai spun?! Nu mai spun nimic, dau link către el şi m-am luat de-o grijă. Menţionez că nu am mai citit atât de distractiv de ceva vreme încoace, că am tropotit ca calu’ prin casă, că am citito-recitito sceneta până la epuizare, că personajul meu mă face mândră de mine. Felicitări sincere domnului Ioan Usca pentru fineţea redării detaliilor, pentru deţinerea tainei satirei, pentru talentul scriitoricesc, pentru 100 de alte lucruri pe care nu le mai înşirui aici că şi aşa o să se ia de mine că iar nu ştiu ce n-o să-i convină… Tipic rusesc! Nu ştiu ce cred alţii dar pe mine sceneta asta m-a impresionat teribil ‘e calitate dom’le, e calitate…’