Updated on mai 8, 2008
Când n-ai de lucru îţi faci…
Visits: 59
Aseară, în mod curios, undeva în jurul orei 21 eram deja în pat. Cu cartea în mână (Băgău), pregătită să o fac praf, bucuroasă că până la 23 (da, mă culc devreme că eu sunt un om cu stress la servici, tre’ să fiu fresh a doua zi) când mă va plesnesni Moş Ene peste mutră, pot să mă culturalizez. Îmi aduc aminte de o melodie pe care o auzisem la salon (DIVA) şi nu mai pot citi. Tre’ să o găsesc că dacă nu o ascult acum şi mor!!! Mă ridic din patul încălzit deja şi intru pe youtube, pe mess să-i stresez pe alţii cu potenţial de ‘întrajutorare’, aiurea. După o jumătate de oră de căutări asidue, deja când yotubul mai avea puţin şi mă bana, plină de frustrări, nervi, draci îmi amintesc de cea care ştie tot ce e pe radio. Folosesc asul din mânecă, prietena mea care ‘trebuie’ să ştie!!! O sun, nu se răspunde, îi dau mesaj, o hăitui. În final, mă sună ea.
– Este o piesă, nu e house, e dance, o cântă un tip, pe strofă e aşa mai lent şi la refren e veselă. Şi în refren zice ‘rain in the desert’.
– Videoclipul îl ştii?
– Nu, că am auzit-o la radio.
– La ce radio?
– Nu ştiu dar era ceva comercial.
Dă şi ea search pe youtube, aiurea. Alte întrebări ajutătoare, niciun răspuns coerent.
– Na, în fine, las’ că o să ascult eu radiouri întruna şi tot o aflu pân’ la urmă!
– Acum e prea târziu! Stăm toată noaptea şi o găsim că acum nici eu nu mai pot dormi până nu o găsesc!
– Serios, lasă!
– NU LASĂ!
Trecem la varianta, ea-mi punea o melodie şi întreba:
– Asta e?
– Hmmm, nu prea pare!
– Presupun că dacă o auzi o recunoşti din prima.
– Teoretic…
– Asta e? Asta e? Asta e?…
Ne amintim că eu mai am stilul ăsta ciudat de a zice că ‘începe cu M’ şi când aflăm numele persoanei începe cu ‘P’ sau că în varianta mea ‘piesa e dance de fapt se traduce pop’ sau că dacă în lista mea de melodii zace DJ Bobo sau Nana ‘piesă nouă înseamnă că probabil ea rulează deja pe radiouri de un an’. Adică… acul în carul cu fân…
– Doar n-o fi asta ‘Raindrops in the desert’???
– Sună bine, să aud. ASTA E!!!!!
După ce am auzit-o, mi-am amintit detaliile pe care mă strofocasem să le ţin minte ca să o pot căuta mai târziu. Că-i Modern Talking înviat, că trupa e cu B şi O, că…
– Noapte bună şi ţie… mersi şi scuze pentru bătaia de cap!
– Nicio problemă, când mai ştii doar un cuvânt din cântec, şi ăla aiurea, sună-mă că nu-i mare chestie de aflat piesa! 😀
Poate mă ajuţi cu o carte. E vorba de-un tip care-şi cumpără un microscop…
Da’ las’că te-ntreb mai pe seară!
Raindrops in the desert. Dar cine o canta ca n-am gasit-o asa pe Youtube ?
@Vania: Deci m-ai binedispus de dimineata. Acum e seara si inca la fel de amuzata sunt. 😀
@Darius: Bodies Without Organs sau pur si simplu BWO.
desi iti sta in caracter sa explici in foarte multi termeni o anume situatie, de data aceasta ai facut o simpla relatare a faptelor, dar n-ai atins exact factorul emotional al povestii, caci acesta este ce plin de haz. ma refer la nenumaratii neuroni pe care mi i-ai tocit pana am ajuns la marele “Adevar”, supranumit in cazul de fata si “Piesa”
Vania, cred ca mai degraba ma intrebi tot pe mine despre cartea cu pricina, caci Rebecca, dupa cum ai citit mai sus, este un foarte bun derutant la fazele acestea, nicidecum nu face parte din tagma lamuritorilor.
Misha: Hai hai că nu e chiar aşa, eu am fost destul de esplicită. În plus, după ce ai găsit piesa o grămadă de detalii mi-au venit în minte, remember?!
Vania: Cartea era Călina roşie, am aflat şi eu într-un final. Deci eu de ce n-aş face parte din tagma lămuritorilor… măcar că nu ştiu ceva şi tot zic!