Cine-i seful?

Cred cu tarie in urmatoarea afirmatie: intr-o relatie (de orice natura) unul e seful! Nu cred in afirmatia asta dusa la extrem. Cred cu tarie ca unii sunt conducatori si altii condusi. Cred ca rolurile se pot inversa oricand, depinde cand viata hotaraste sa-ti dea o lectie. Cred ca cei cu adevarat puternici stiu tehnica manipularii atat de bine incat conduc lasandu-se condusi. Cred ca unii se lasa condusi pentru ca le este mai usor sa treaca prin viata. Cred ca adevaratii conducatori nu-si pierd vreodata capul lasandu-se atrasi in vreo capcana intinsa. Cred ca cei incercati prea putin de viata sunt condusi. Cred ca doi conducatori n-or sa se tolereze niciodata, doar or sa se respecte, de la distanta. Cred ca cei condusi n-ar face niciodata o pereche minunata. Cred ca cei care conduc n-or sa se impuna niciodata verbal. Cred ca supusilor le place sa creada ca sunt supusi, nu sa accepte. Cred ca invingatorii vor da mai multa socoteala pe lumea de apoi. Cred ca supusii vor primi fara preget o noua viata, fara prea multa analiza a vietii ce au avut-o de trait. Cred ca intr-o noua viata, fiecare isi va relua rolul: supus/ conducator. Cred ca doare sa fii in pielea unui condus. Cred ca doare si mai tare sa fii in pielea unui conducator. Cred ca nimeni nu vrea sa-si urle in gura mare statutul primit. Cred ca in orice relatie am avea cu cei din jurul nostru ne jucam inconstient rolul. Nu-l spunem, dar ne tradeaza. Cred ca cei ce conduc se prefac a fi supusi cu atata dexteritate incat conving. Cred ca asta fac si supusii incercand sa fie conducatori. Mai devreme sau mai tarziu, fiecare isi va asuma crucea. Asta sunt!!! Cred ca pentru inceput ajunge sa-ti iei povara in spate, in oglinda. Ajunge sa stii tu ca ai gandit si ai simtit in permanenta ca esti un condus/ conducator. Ideea nu asta e?! Sa treci drept altcineva?! Felicitari, ai reusit sa ma pacalesti… Esti doar un biet pion pe tabla mea de sah… Suna cumplit! Felicitari, ai reusit sa ma pacalesti din nou… Esti cel fara de care eu n-as fi fost nimic… Suna cumplit din nou! Eu mi-am acceptat statutul, dar tu? Nu-i graba, dar va trebui sa dai socoteala cuiva… ma devreme sau mai tarziu… mai mult sau mai putin…

2 Comments on “Cine-i seful?

  1. Din punctul meu de vedere, ce e scris mai sus nu e altceva decat o definitie mai larga a sensului de „comunicare”. In orice moment, comunicarea presupune un raport de forte, in care cineva preia conducerea iar celalalt i se supune. Rolurile se pot schimba in cateva secunde iar si iar, intr-o maniera imperceptibila sau intr-adevar zgomotoasa. Cam asta e.
    In ceea ce proveste statutul de „conducator” imi permit sa nu fiu de acord. Am cunoscut persoane care in aparenta indeplineau cu succes rolul de „condus”, fiind in acelasi timp conducatori adevarati, si ma refer aici la cei ce stiu intr-adevar sa-l faca pe cel de langa ei sa se simta conducatori, din diverse motive. Prin urmare nu exista conducatori si condusi.
    Aceste roluri trebuie folosite pentru obtinerea unui echilibru exterior cat si interior, pentru fluidizarea unei conversatii, pentru intretinerea unei relatii de orice natura, pentru obtinerea de performante, pentru obtinerea confortului intelectual spre care tindem, si in final … pentru simpla placere de a comunica. Si inca ceva … Orice conducator poate fi condus foarte usor, trebuie doar sa identifici caracterul acestuia …
    Vrei exemplu de preluare a puterii? Cineva a scris aici pe blog ca este „anti-fite” 🙂 (ghici ciuperca cine?), si apoi si-a argumentat „cazul”. De fapt, era vorba de procedeul numit „auto-ironizare” prin care se poate face cel mai rapid transfer de putere de acei potentiali atacatori ai adeptilor fitelor, catre cel vizat, reusindu-se astfel punerea in dificultate pana la penibil a acelor potentiali anti-fite … Sper ca nu am suparat pe nimeni … si ne mai vedem pe aici

  2. O iau sistematic pe paragrafe: cu primul sunt de acord, nu am obiectii, nu am nimic de adaugat. 🙂
    In al doilea, nu esti de acord cu mine dar eu de fapt am spus acelasi lucru ca si tine, citez „Cred ca cei ce conduc se prefac a fi supusi cu atata dexteritate incat conving” + „Cred ca cei care conduc n-or sa se impuna niciodata verbal” dar mai ales „Cred ca cei cu adevarat puternici stiu tehnica manipularii atat de bine incat conduc lasandu-se condusi”. Asadar, cred ca iar suntem de acord. 🙂
    Paragraf 3: din nou sincron de idei. 🙂
    Paragraf 4: zambesc, imi creste inima, zambesc, sunt foarte multumita… Imi plac oamenii destepti…