Visits: 89

Constat cu indignare de la o vreme fenomenul pe care eu l-am numit generic ‘femeile măritate’. Acestea par a deveni alte fiinţe, o dată cu aşezarea pirostriilor pe căpăţână. Unele dintre ele par a sfida orice limită a decenţei, a bunului simţ, a moderatului, a respectului de sine dar mai ales a respectului pe care, în fond, au jurat în faţa preotului să-l confere partenerului de viaţă. O dată devenite ‘soţii’ par a se manifesta altfel, sunt… aici nu găsesc termenul potrivit. Dintr-o dată au alte priorităţi, au alte discuţii, replica preferată devine ‘sunt femeie măritată’.

Dar nu asta face tema postului meu. Azi voi discuta despre ceea ce înţeleg prin curăţenie unele femei măritate. Se dă o familie cu doi membri, soţ şi soţie. Exclud copiii pentru a nu da un ton dramatic postului. Ea, clasica simpatică ce rupea inimile băieţilor de cartier, devenită acum soţie. Nu mai permite glumele proaste ale vecinului de la 3, că e măritată. Nu mai păstrează nimic din supleţea din ziua nunţii, că acum balotează gogoşi cu dulceaţă doar spre orele dimineţii, că oricum e măritată. Nu mai are nimic de-a face cu fineţea de care dădea dovadă, că e măritată. Nu mai e necesar nici măcar să se epileze, să-şi radă mustaţa, să se penseze, să se piaptăne, să râdă delicat la un film… că e măritată. Ba chiar râgăie şi bese cu cea mai mare naturaleţe, doar e măritată. Îşi permite luxul de a face pe nebuna oricând şi oriunde, că e măritată. Tratează cu superioritate persoanele care nu sunt căsătorite, nu fac parte din lumea ei, doar ea e măritată. Totul se învârte în jurul cuvântului ‘Căsnicie’. Până şi curăţenia…

Curăţenia de zi cu zi. Luni, început de săptămână. Zi de servici, ea apare acasă la ora x şi tulbură liniştea căminului. ‘Uite ce mizerie e pe aici! Cum poţi să trăieşti ca un împuţit?!’ Se apucă să trebăluie. Spală vasele, trânteşte cu precizie fiecare obiect de veselă, astfel încât soţul să se sesizeze. ‘Te ajut cu ceva?’ ‘Da, să le ştergi!’ Niciodată n-am înţeles care-i scopul ştersului vaselor. Dacă ceva pe lumea asta am urât, a fost să le şterg. De aia s-a inventat scurgătorul de vase, să le speli şi să le laşi acolo până când se usucă. Bineînţeles că dacă le aduni zile de-a rândul, vei depăşi capacitatea scurgătorului, ele vor cădea şi nervii tot pe soţ se vor revărsa. Nu costă mult un scurgător din ăsta şi e mult prea util. Nu ocupă mult loc, în plus chiveta este astfel construită să permită locuirea lui. A terminat cu vasele, trece la rufele aruncate de ‘nesimţit’ prin casă. Ciorapi murdari, chiloţi, cămăşi, pantaloni… ‘Mi-e şi ruşine să aduc pe cineva acasă la noi, ce-o să zică colegele mele, că trăiesc cu un împuţit?!’ Situaţia asta presupune întreruperea curăţeniei pe o perioadă de minim 30 de minute, timp de reproşuri şi cicăleală. N-ar fi mai simplă o discuţie cu calm… eventual o listă cu sancţiuni. ‘Ciorapii aruncaţi la întâmplare prin casă şi găsiţi de mine vor avea calea gunoiului.’ Probabil că primele 3 perechi aruncate nu vor crea mare panică dar când consortul va constata cu stupoare într-o dimineaţă că nu are ce să ia în adidaşi bară pantofi bară orice tip de încălţare, cu siguranţă că ziua aşezării hainelor murdare la coşul de rufe a venit. Plus, nu e prea comod să iei pe tine pantalonii fără chiloţi. Urmează telenovela. Acum este pauză în activitatea gospodărească a gospodinei. Nu-i timp de deranj. La pauză continuă şicana ‘nu ştiu cum nu te mănâncă viermii, dacă n-aş fi eu ar colcăi casa de gunoaie.’ După telenovelă, urmează vizita făcută vecinei. În cazul în care există mâncare, pentru că mâncarea se face obişnuit duminica pentru restul săptămânii, se găsesc alte activităţi casnice, de genul dus gunoiul, spălat frigiderul, aspirat covorul, activităţi pe care oricum le face soţul, că sunt mult prea solicitante pentru o femeie. Restul săptămânii implică şi cumpărături, curăţat zarzavaturi pentru ciorbă, aranjat mulineul pe vitrine, pus tură la maşina de spălat, scos rufele din maşina de spălat, la toate astea participând şi soţul, evident. Momentul propice pentru a-i da o lecţie acestuia este la începutul celor 10 minute de ştiri sportive, de ce nu?! Să ştie cine-i şeful în casă, doar pentru asta a sărit să-l calce pe picior în ziua căsătoriei la biserică. Curăţenia asta durează până sâmbăta când oficial e zi de curăţenie. Atunci soţul trebuie să se implice activ, să facă, să dreagă, nu contează că el apare super înjosit cu cârpa de praf scuturând-o pe geam… contează să facă. În general, femeia stă cu indicaţiile şi dacă la sfârşit contorizezi ce a făcut unul şi celălalt, gospodina nu va ieşi în câştig. Important este să folosească un ton cât mai agresiv, doar găina cotcodăceşte în casa voastră.

Curăţenia generală! Este cea mai gogonată minciună lansată de femei puturoase. Nu există aşa ceva, există o manipulare a bărbaţilor. De ce ai nevoie de curăţenie generală dacă tu zilnic faci curat? Cum ajungi să ai păienjeni dacă tu oricum aspiri cel puţin săptămânal? Cum ajungi să ai praf de centimetri sub pat dacă tu oricum aspiri peste tot? Cum ajungi la curăţenie generală dacă tu eşti o doamnă a curăţeniei? De unde se va aduna mizerie dacă tu eşti atentă la fiecare colţişor, aşa cum te lauzi între vecinele tale care încearcă să te imite? De ce trebuie curăţirea aragazului să dureze ore dacă tu ai grijă să-l ştergi după fiecare folosire? Nu pot concepe termenul de curăţenie generală. Ori faci curat, ori nu faci. Măcar recunoaşte că două luni nu faci nimic şi apoi bagi o generală. Nu-i mai cinstit aşa?! Apel: Stimate puturoase, nu mai minţiţi cu neruşinare că termenul de curăţenie generală ar exista. Există a face sau a nu face curăţenie!

Curăţenia generală implică şi aruncarea obiectelor vechi. Cum ajungi să strângi căcaturi, de ce nu le arunci imediat ce ai constatat inutilitatea lor? De ce le strângi cu anii??? De ce la precedenta curăţenie generală nu le-ai aruncat? Ce curăţenia păcii generală ai făcut la Crăciun că te-a prins Paştele tot cu debaraua tictisă? De ce adunaţi obiecte inutile şi cea mai mare problemă a balconului sau a şpaisului devine trusa soţului cu ustensile? Cumpăraţi o cutie mare şi lăsaţi-l să strângă acolo piuliţe şi cabluri şi sârmuliţe. Nu e ca şi când chiar şi el le-ar folosi vreodată dar măcar el ocupă un spaţiu limitat, nu o casă întreagă.

Mă deranjează teribil că femeile au ajuns la un nivel în care consideră că multe li se cuvin. Ele ce dau înapoi? Nu consider că o dată măritată, femeii ar trebui să i se permită atâtea. Bărbaţii încep să accepte mizerii doar pentru că li se inoculează greşit că ‘a dat norocul peste tine’. Bărbaţii încep să-şi piardă din masculinitate pentru că trebuie să cureţe ceapa. Femeia să facă supa şi bărbatul să desfunde instalaţiile. Nu văd de ce mi-aş inversa rolurile. Eu nu văd de ce ar trebui să-mi agasez partenerul cu spălatul wc-ului. Oricum nu-l spală aşa cum l-aş spăla eu! De ce silim bărbaţii să facă treburi de mântuială? Atunci când chiar vom avea nevoie de ajutorul lor, aceştia vor dispărea subit din peisaj. Nu mai bine facem noi tot ce trebuie făcut şi atunci când chiar n-o să mai avem timp pentru asta, vor fi şi ei drăguţi şi ne vor ajuta? Sunt convinsă că şi bărbaţilor le place curaţenie, o respectă şi o întreţin dar nu în condiţii de stress şi ameninţări permanente. Sunt convinsă că tot ceea ce nu este impus devine dorinţă. De ce să forţăm limite cu mediocritatea mea? A, da, ca seara când vine vecina pe la mine să-mi ceară, sanchi, un pahar cu zahăr să pot să-i spun ‘nu mai pot, toată ziua tot lucru şi nimic nu se vede. Şi de ăsta sunt sătulă până peste cap…’ Iar el, umil, coboară umerii, aduce sucul şi-l pune în pahare. ‘Pot să plec, mami?’ ‘Fă ce vrei, că şi aşa faci numai ce vrei tu…’

©Copyright imagine: i make design