Visits: 66
Lectura frumoasa si isteata. Cei doi autori, Ilia Arnoldovici Ilf si Evgheni Petrovici Petrov au o serie de lucrari scrise impreuna, toate cu caracter satiric. Romanul de fata surprinde realitatea sovietica a anilor 1920-1930, ironizand “lumea noua” cu toate emanciparile aduse de aceasta.
Actiunea se invarte in jurul a douasprezece scaune si a doua personaje, Ippolit Matveevici, un functionar ce presteaza servicii in cadrul pompelor funebre si Ostap Bender, un sarlatan profesionist. Tema principala este descoperire averii lasate de soacra lui Ippolit, madame Petuhova, avere dosita cu iscusinta in tapiteria unuia dintre cele douasprezece scaune. Personajul Ostap Bender este un caracter care amprenteaza puternic fiecare actiune. Este istet, usor adaptabil, are intotdeauna solutii, are intotdeauna un plan de rezerva, face dovada cinstei in ciuda faptului ca este hot. Este un bun afacerist si negociator.
Aventurile celor doi se muta cu usurinta dintr-un oras in altul, cei doi joaca roluri diferite ca niste adevarati profesionisti, par sa dezvolte o adevarata relatie pentru ca interesul lor este comun: vor averea si singuri nu sunt in stare sa o gaseasca. Traiam cu impresia ca tradarea nu are ce sa caute intre ei si totusi ei sunt rusi, deci imprevizibili. Important aspect pe care eu l-am ignorat, ca urmare am fost mai mult decat dezamagita de final. Dar totusi cartea are continuare… Vitelul de aur, daca asta ar fi vreo consolare pentru cititori.
Un alt personaj prezent ca o umbra, mereu in urma lor, este parintele Feodor, cel care sfideaza spiritualitatea si imaterialul si care vrea cu prisosinta sa aduca averea la stapanul sau de drept, adica el, Inalta fata bisericeasca, Binefacatorul omenirii. Este un caraghios care in permanenta “o pateste” si care intotdeauna este cu o miscare in urma.
Intreaga inlantuire de evenimente garantez ca va aduce zambete, pe alocuri frustrare si mila. Este un roman rafinat, subtil si plin de sarcasm. Nu este usor de citit, mai ales pentru ca personajele rusesti au cate trei nume, deloc usor de retinut plus porecle sau alte nume alintate. E foarte usor sa pierzi firul, sa te intorci in urma cu paginile si sa te intrebi “Asta cine mai e? A, este tot el dar se numeste altfel…” Devine frustrant la un moment dat insa iata inca un motiv sa-i iubesti pe rusi.
Pavel Sergheevici Vihlenev a apreciat cronica ta! 😉
@Vania: Sunt convinsa! Dar Maruska nu mi-a trimis salutari?!
Un roman exceptional ! Apreciez comentariul cărţii.
@Dan: Multumesc frumos! 🙂
Plm , pare a fi o carte pe care numai taranii ahtiati dupa bani ar citi-o
@Hlizea: Pana mea, pari a fi un idiot care jinduieşte la scandal. Pari genul care nici măcar nu citeşte, pe motiv că-şi strică ochii! Ia vezi de ale tale că or să te bântuie fantomele ruşilor, se ştie că-s oameni aprigi dar tu de unde naibii să ştii dacă nu citeşti?! :evil_wp:
Dar ce te-ai aprins asa draga ? =)) te simti?
@Hlizea: Băi băiete, ia vezi tu de Counterstrike-ul tău şi slăbeşte-mă cu prezenţa ta pe aici! Fii Dumnezeu pe forumul tău nu pe blogul meu! Ai intrat, ai înjurat, ai comentat întocmai ca un ignorant, ai emis o sentinţă fară a avea habar de subiect! Te invit politicos să-ţi vezi de ale tale pentru că blogul meu are alergie la imbecili ce vorbesc doar de dragul de a se băga în seamă. Fă un efort şi abţine-te; aici nu vine lumea să refuleze, aici citeşti pur şi simplu, ai ceva în plus de spus- spui, orice alte comentarii ţi le găsesc inutile! 😡