Updated on martie 2, 2008
Noi si noi reclamatii… (partea intai)
Views: 50
De la coletul cu draci care a facut furori intre cititori, prieteni, cunoscuti am mai avut prilej de alte reclamatii. Tot ce vreau eu sa fac este nu sa caut scandal dar sa-si respecte fiecare indatoririle pentru ca in tara merg lucrurile prost din cauza oamenilor, macar atata lucru pot face si eu, sa reclam nelegiurile si nesimtirea. Sunt satula sa fiu calcata in picioare de nesimtiti, sa fiu pachet de nervi si sa ridic din umeri „Asta e!”. Ba nu, pentru ca…
1. In urma discutiilor aprinse cu cei de la editura Polirom, joi parca, am primit un telefon de la o domnisoara in care am fost anuntata ca cele doua carti care data trecuta nu erau pe scoc dar pe care eu le-am platit deja imi vor fi expediate, fara a mai plati taxele postale SI pe adresa corecta. Multumesc… deci se poate… si civilizat!
2. De ziua mea fac comanda la pizza 3 plus 1. Prietenii recomanda pizza Las Vegas. Sun si comand, intreb cam cat costa, mi se raspunde ca 30 si ceva. „Pentru 4 persoane” zic eu. „In regula, deci o pizza Las Vegas Family”. Ma rog, nu stiam de care pentru ca nu mai comandasem de la ei. Rog sa dea baiatul bip cand ajunge in fata casei sa coboram sa luam pizza pentru ca e destul de complicat sa ajunga el la noi. „In cat timp, va rog?” „In 40 de minute”. La un moment dat, dupa maxim 20 de minute, primesc un apel de pe un numar de Orange, apel destul de lung. Treaba era in jurul orei 19 deci putea fi oricine, ca de cand vand diverse chestii suna telefonul meu continuu. Apelul era lung, nu erau trecute cele 40 de minute deci putea fi sau nu, baiatul cu pizza. Cu telefonul in mana ies pe geam si studiez, nu vad nicio masina, stau cateva secunde, inchid geamul. Suna telefonul din nou, ies iar pe geam, raspund la telefon, il vad pe baiat. „A, scuze ca am raspuns, da, va vad ca ati ajuns, acum cobor.” „Na hai odata” replica el intr-un sictir si o sila profunda. POFTIM??? Cum vine asta??? Apucasem sa inchid telefonul. Coboara Mihai sa ia mancarea cu precizarea „adio bacsis”. Vine Mihai cu pizza… ghiciti cat a costat?! 51,5 roni. CAAAT??? Sun evident inapoi la pizzerie:
– Buna seara, tocmai am primit o comanda de la dumneavoastra si am doua probleme cu ea. Prima, legata de pret. Ce este topping 1 cu 8 lei, ce este topping 2 cu 6 lei si ce este topping 5 cu 6 lei? Dumneavoastra la telefon ati zis ca e in jur de 30 de lei, acum e 50 de lei. Daca stiam asa de la inceput, luam 4 pizza si sigur ne saturam toti.
– Pai, da, ca pizza Las Vegas costa 28 lei, adica blatul si cascavalul de deasupra si restul reprezinta continutul de la Family.
– Adica Las Vegas de fapt este doar blat??? Si atunci de ce am primit eu toppingul asta ca poate eu doream alte ingrediente pe ea, in schimbul a o tona de ceapa?
– Pai ca asa ati zis, Family.
– Nu, dumneavoastra ati zis Family, eu nu stiam ca sunt mai multe la alegere, am crezut ca pizza de patru persoane e standard si-i zice Family, eu nu am fost informata ca POT alege alt topping. In plus, atunci de ce cand eu v-am intrebat cat costa ati zis ca in jur de 30 de lei cand ea de fapt costa in jur de 50 de lei, ca daca eu stiam toate astea, sigur nu o comandam in varianta asta.
– Dar poate unii vor Las Vegas simpla.
– Sunt sigura ca multi dintre cei care comanda vor sa primeasca un blat cu cascaval la 28 de lei!!! Nu va dati seama ca-i absurd?! Daca vreunul prost ca mine zice vreau Las Vegas si atat, d-voastra nu le precizati toate detaliile astea, sa nu ramana ala idiot cand vede ca a dat 30 de lei pe un blat cu cascaval???
– Paiiii, ba da…
– Si atunci eu de ce n-am fost informata si am primit Family ca si cand asta era singura pizza de patru persoane?
– Da, aveti dreptate…
– Da, am! Sigur ca am! Ca eu acum trebuie sa mananc ceapa si alte chestii care poate mie nu-mi plac sau la care poate sunt alergica, in conditiile in care puteam sa aleg. Puteam sa aleg si toppingurile sau alte trei pizza in loc de una proasta mare. Acum eu ce ar trebui sa fac?! Sa nu mai comand vreodata de la d-voastra si sa spun tututror ca sunteti neseriosi?!
– Da, aveti dreptate. Imi cer scuze si daca vreti o trimiteti inapoi. Ne cerem scuze…
– Macar atat! Sigur ca nu o trimit inapoi ca murim de foame dar nu a fost cinstit ce ati facut. Cu asta incheiata trecem la problema numarul doi. Baiatul care a adus pizza sa-si revizuiasca atitudinea ca el nu mi-a facut mie cinste cu pizza, nu m-a ajutat sa-mi leg sireturile si nici macar nu a servit vreodata pizza cu mine din aceesi farfurie sa-si permita sa-mi spuna „na, hai odata”. Nu „na hai odata” ca d-voastra ati spus ca in 40 de minute si el a venit in 20. V-am zis sa dea un bip, el a sunat de-a dreptul. Eu nu aveam de unde sa visez ca el este din moment ce in fata casei nu i-am vazut masina. Eu de unde sa fi visat ca el ajunge mult mai repede? Nu ca n-ar fi laudabil gestul insa asta nu-i permite lui sa-mi zica „na hai odata”. In plus, imi cer scuze ca l-am iritat raspunzandu-i pe telefonul de servici, care de aia e de servici ca-i platit de altcineva decat de el. Daca asta a fost motivul iritarii…
– Am notat ceea ce mi-ati spus d-voastra ca pe o reclamatie si maine dimineata o sa anunt pe seful. Da, nu este frumos ce a zis, o sa vada seful ce s-a intamplat.
Concluzie: A doua zi, o doamna m-a sunat si intr-o conversatie de cateva minute si-a cerut scuze in numele baiatului de patru ori. Ca baiatul a recunoscut ca a bombanit insa a facut-o mai mult pentru el. „Da, atunci trebuia sa inchida inainte telefonul si oricum il auzeam ca eram pe geam”. Ca era obosit si ca, da, nu era o scuza pentru a fi nepoliticos dar ca a recunoscut ca nu trebuia sa vorbeasca asa, ca pe viitor „in caz ca mai doriti sa comandati de la noi” o sa fie atent sa nu mai comenteze la nimeni pentru ca nu este frumos sa se comporte asa, indiferent cat de grabit sau obosit este.
Concluzie personala: As fi preferat ca baiatul sa-si ceara scuze personal pentru ca am o vaga banuiala ca el a mai adaugat si cateva injuraturi dupa ce a fost mustrat. Faptul ca cineva s-a obosit sa-si ceara scuze este un gest frumos si imi da mie incredere ca lucrurile pot merge inspre bine. Nici macar nu ma intereseaza daca baiatul a fost sau nu mustrat, ma intereseaza ca am fost luata in serios si ca mi s-a spus ceea ce as fi vrut sa aud. Deci se poate…
3. Incidentul de la Domo… soldat cu o reclamatie scrisa este pe departe mai savuros decat cel cu pizza… in partea doua.
Imi place la nebunie ce am citit aici.Asa sunt si eu! Niciodata nu m-am multumit cu „Asta e…” .Voi adauga link-ul pe blogul meu.Daca am fi toti asa,tara noastra va fi nevoita sa se schimbe,in bine.
@Lenoir: Ma bucur! Sper sa mai ai ce citi pe aici ca de la o vreme nu mai apuc nici sa-mi pun gandurile in ordine, darmite sa scriu ceva. 🙂