Pentru ca subiectul asta e foarte bogat si interpretabil, o sa prezint doar cateva dintre caracteristicile fiecarie culori. Puteti sa va folositi imaginatia dar mai ales intuitia in alegerea si combinarea culorilor.

“Culoarea este vid, vidul este culoare.”

In FS exista 6 culori adevarate: alb, rosu, galben, verde, albastru, negru.

ROSU- este yang; emotii puternice; stimuleaza dorinta si activitatile sexuale; se foloseste in zone pasive, care au nevoie de energizare; fericire; caldura; forta; faima; culoarea focului- alimentele rosii consumate vor influenta functionarea inimii si a intestinului subtire; rosu inchis- noblete, bogatie, putere, noroc.

GALBEN- bucurie; creativitate; indeparteaza anxietatea si depresia; poate provoca probleme celor hiperactivi; toleranta; rabdare; intelepciune; culoarea pamantului;

VERDE- transformare, crestere, vindecare, pace, armonie, abundenta; calmant pentru stress; folosit in exces, da senzatia de apasare; speranta, prospetime, regenerare; culoarea lemnului;

ALBASTRU- considerata a doua culoare a doliului; onestitate, adevar, intelepciune, inspiratie; are efect de sedativ; folosit in exces, duce la izolare, letargie; culoarea lemnului; verde- albastrui- prospetime;

TURCOAZ- liniste, relaxare; se foloseste in recuperari fizice si psihice;

VIOLET- spiritualitate, demnitate, echilibru; reduce sensibilitatea la durere;

ROZ- caldura, sensibilitate, dragoste, romantism; nu se potriveste persoanelor temperamentale; are capacitatea de a vindeca;

PORTOCALIU- fericire, forta, revitalizare, curaj, incredere; antidepresiv; se apropie foarte tare de rosu;

MARO- concentreaza atentia; stabilitate, eleganta; folosit in exces devine restrictiv si constrangator;

CAFENIU- simbolizeaza un nou inceput;

PIERSICA (culoarea pielii)- atractie, senzualitate; poate fi nociv pentru relatiile stabile;

NEGRU- profunzime; lipsa sperantei; negativism, putere, stabilitate, protectie; folosit in cantitati mici devine introspectiv, in cantitati mari deprimant; culoarea apei;

ALB- simbolizeza deopotriva viata si moartea; reprezinta totalitatea si spiritul; inspira curatenie si racoare; in Europa este asociat cu puritatea iar in China cu moartea; este culoarea metalului;

Evident toate culorile de mai sus suporta completari.

“Consider ca e o bazaconie insuportabila sa pui moartea in relatie cu demnitatea. Moartea nu este altceva decat amaraciune. Nu exista nici un gram de demnitate in faptul ca un om nu mai poate detine controlul, adaptandu-l la scara de valori care ii dicteaza hotararile. Natura este aceea care, prin intermediul a ceea ce se numeste biologie, avizeaza calitatea suferintei, fiecaruia dintre noi. Doar ca se poate pronunta in legatura cu modul in care murim. Sa murim, pur si simplu, fara exigente, fara calificative. In orice caz, consider, ca demnitatea este doar un atribut al vietii, si pe care, deci, moartea il neaga.”

“Atunci cand cineva se simte in largul sau in propria-i realitate, se iubeste.”

Memoriile unei dame de companie. Cam despre asta e vorba! Singura diferenta intre cartea asta si altele de acelasi gen este ca tipa e asistent universitar. Din aceeasi categorie eu personal am mai citit aventurile lui Belle de jour aia si belle de nuit aialalta. Interesant sa afli din perspectiva unei prostituate cum stau lucrurile. Cartea e buna sa o citesti asa de relax, insa nu ramai cu mare lucru. Dupa ce am citit cele 3 carti am ajuns la o concluzie revolutionara :-) Ca totul e pur marketing. Discutam de bani aici si de marea spalare a creierului. In nici un caz Call-girl nu a fost scrisa de un profesor universitar in opinia mea. Limbajul folosit de cucoana e unul super accesibil, neologisme sau expresii hentelectuale exclus. Nu ca as avea prejudecati, insa o anumita pregatire intelectuala cere si un limbaj pe masura. Nu cred ca stimata “prostituata” cu studii post-universitare s-a gandit ca foloseasca un limbaj accesibil, ca cititorii de orice clasa sa o priceapa. E pentru masa larga, e un subiect controversat si cu siguranta ca merge din gura in gura vestea ca “vezi, chiar si curvele sunt cu pregatire”, si iaca, are cartea cumparatori. In plus, sunt o serie de neconcordante intre intamplari, ani… Cei care stau in spatele produsului puteau macar sa puna la punct un personaj cu respectiva viata romantata, astfel incat sa stii ca e fictiune si nu pura vrajeala. Nu suntem chiar toti prosti. Un exemplu este ca individa se apuca de preacurvie contra-cost pentru ca nu castiga destui bani la facultate. Si nu reuseste sa-si plateasca ratele. Ok, totul clar pana aici. O ora cu un client ii rotunjeste veniturile cu 200 de dolari, uneori are 2-3 clienti pe noapte, de 3 ori pe saptamana. Bani pe droguri nu da (consuma ocazional de la clienti), haine isi cumpara dar nu in exces, alte vicii nu are. Si are un moment de slabiciune in care ar vrea sa se lase de ingrata meserie, dar iar isi aduce aminte ca salarul de asistent nu-i ajunge. Pai ce dracu facea cu atatia bani? Pe ce ii cheltuia? Ca ratele tot alea erau, ba mai mult primeste o norma intreaga la faculta (deci ii creste salariul) si ea bani tot nu are. O prostie, dupa parerea mea. Si multe altele care “nu pusca”.

Ideea e ca e ok daca vrei sa citesti o semi-pornografie, o carte light, te relaxeaza (mai putin daca nu faci ca mine si te enervezi ca “nu pusca”), afli ce mai vor barbatii in materie de sex si… cam atat! In nici un caz nu revolutioneaza perceptia generala asupra curvelor. Nu ma intelegeti gresit, eu admir curvele, dar alea destepte… :-)

Ieri ne suna niste prieteni, daca nu avem chef sa iesim la un suc. Clar, dar nu la noi, la sarbi… Si mai bine! Purcedem la drum la exact ora 17.30 (ca ei sunt foarte punctuali :-) ). Ajungem in vama, intindem zambitori pasapoartele… “Unde mergeti?” “La plimbare!” Se incrunta vamesul, wrong answer. Sfat: niciodata sa nu glumiti cu vamesii pentru ca astia sunt atat de constipati (unii) incat te intorc relaxat din drum, asta daca nu au chef sa-ti demonteze masina. Se intoarce suspicios cu pasapoartele. “Mohl Rebecca cine e?” “Eu!” mandra de mine raspund. Urmeaza tirada de intrebari, data nasterii, anul, seria de pasaport, data eliberarii si cea mai tare intrebare “unde te-ai nascut?”. Ma roade sa-i zic “la/in spital” dar ma abtin. “Timisoara”, raspund suav. Cu aceeasi suspiciune, ne facem semn sa trecem. De ce numai cu mine avea o problema? Pentru ca eu cand am fost la Bruxelles in vizita la Comisia Europeana am primit un permis de trecere pentru presa si eu intr-un acces de snobism l-am lipit pe pasaport. Ce-mi place! Acum cred ca au crezut ca sunt vreun spion sau ceva… Ce-mi place!

Intram in Vrsac si evident in alta lume. De la vama sunt doar cativa km pana in orasel. Peisajul e foarte frumos, muntos, cu case asezate pe coline, foarte frumoase casele si ingrijite, parca suntem intr-o statiune din Austria. Am urcat si pana la o bisericuta (greu a fost sa urci)… misto, rau. Nu mai e nevoie sa spun ca peste tot era o curatenie exemplara. Ne paleste foamea, aflam unde e centrul orasului, ne mosmondim in fata bancomatului sa scoatem bani (dar cati, ca nu am calculat paritatea inainte sa venim), reusim pana la urma sa calculam. Scoatem 800 de dinari si dupa cum facem de fiecare data cand avem bani straini in mana ii fluturam in mana ca “suntem bogati”…. Pentru ca nivelul lor de trai e mai scazut decat la noi, evident ca totul ni s-a parut forte ieftin. Am mancat un sanvici gigantic, o bucata de pizza, doua sucuri mari cu 7,6 ron. Incredibil! Si in centrul orasului! Si stand pe terasa si incercand sa surprind tainele sarbilor, iata impresiile mele de-a lungul a 30 de minute:

- cea mai populara masina e Yugo;
- foarte multe Dacii berline sau logan;
- un austriac intr-o masina sport galbena (dar galbena) isi cauta sufletul pereche (sau macar un substitut pentru noaptea ce avea sa vina) pe strazi, pentru ca a facut 3 ture cat am stat noi la terasa;
- toti- fete, baieti, batrani- umbla doar in echipa de minim 2;
- fetele se cam tin de mana unele cu altele;
- nu prea sunt adulti, ori sunt tineri, ori batrani (Mihai zice ca restul au murit in razboi :) );
- fetele au tate mari sau medii, excus fara;
- fetele sunt foarte bune;
- baietii sunt foarte buni (de admirat, ca citeste si Mihai asta…);
- unii tineri cred ca mai au arme la ei, cel putin asa arata baiatul ala cu o salopeta ciudata rau, plin de tatuaje si scrutand cu privirea tot ce parea suspect (evident ca nu i-am facut poza, doar nu era sa ne punem vietile in pericol inutil);
- tatii isi cara copiii bebe sau pana in 3 ani cu motoreta, pe locul din fata (asta e caruciorul lor cred);
- baietii conduc motoreta fara maini;
- femeile pun frana la bicicleta cu piciorul;
- unul mergea cu doua biciclete;
- o pisica avea o tumoare la burta;

Cam cu astea am ramas eu in urma plimbarii pe la sarbi. Foarte frumos, intr-un cuvant, o sa mai mergem si alta data.

In timp ce eu imi storceam creierii cu comentariul cartii Marea nu e singura, in creierii noptii, iaca cine ma deranjeaza. Tisa, evident, ca Mihai ma lasa in pace sa creez. “Iar ne-a adus Tisa o ganganie”. “E mare”, tipa Mihai. Ma deranjez de la lucru sa vad ce tampenii de gongi mananca iar Printesa. Ghici, surpriza… O a doua piatra filosofala! Dubla, comparativ cu prima! Din pacate, acumulatorii de la aparat erau goi (ca intotdeauna cand ai nevoie de ei) asa ca nu am putut imortaliza fata plina de satisfactie a Tisutei privindu-si piatra. “Bravo, bravo mama. Cine-i cea mai desteapta pisica? Mama-o tuca pe pisica ei! Ce bucurie ne-a facut dragostea de pisica!” (aici urmeaza toate alintarile prezentate in postul Poreclele Tisei)… Timp de 10 minute nu am facut altceva decat sa ne matzaim (ca de aia ii si zice matza)… Concluziile sunt in numar de 10:
1. ca Tisa e o inteligenta care stie ce cadouri tre’ sa ne aduca sa ne faca fericiti
2. ca pe mine m-a lovit si mai tare inspiratia
3. ca pe Mihai l-a emotionat atat de tare momentul ca l-a luat somnul in sufragerie (unde a avut loc actiunea)
4. ca suntem fericitii posesori a doua pietre filosofale
5. ca ce tare e Matza noastra
6. ca Tisa nu mai lucreaza bodyguard ci vanator (de mai multe, o sa insist cu asta pe un alt post in curand)
7. ca ce desteapta e Tisa
8. ca ce destepti suntem noi ca am luat-o pe Tisa
9. ca ce bine ca ne-am prins ca sunt pietre filosofale si nu le-am tratat cu indiferenta
10.ca ce dusi cu pluta suntem toti amintitii (a se citi smintitii) de mai sus