Posted on iulie 24, 2008
Aşa da… aşa nu…
Visits: 73
Da, e parte din casa mea. Câteodată mă apucă sictirul de curăţenie şi atunci s-ar zice că a fost bombardament. Însă nu-i nicio chestie, dacă vine cineva la noi în vizită zicem clasicul ‘Scuze deranjul…’ Aşa ziceţi toţi, oricum… Deşi în general, aş putea spune că sunt maniacă… sau, nu chiar, sunt un fan al curăţeniei, ordinii şi disciplinei. Depinde… cum mă prinde şi pe mine. Cert este că nimeni, niciodată nu va face curăţenie aşa cum fac eu, deci, eu fac, eu stric… principiul echitaţiei!
Nu stiu ceilalti, dar eu nu mai vin in vizita daca iti mai lasi sosetele asa aruncate :p
Cred că treaba cu vărsătorii de februaria care deretică neîncetat este simplă legendă…
Richie: Nici măcar nu erau ale mele, erau ale Mihaiului. Eu aveam creionul în balerin… Şi uneori, le lasă aşa rotite, zice că-s turnudenuştiuunde…
Vania: Clar! Aş mai sta de poveşti dar tre să dau luciu la mobilă…
Glade? 🙂
@Radu S.: Aşa a îngânat şi Mihai. Cred că voi bărbaţii aveţi o problemă cu Glade-ul. Nu e de baie, să ne înţelegem, e antitabac deci de cameră. Şi în fine, aţi câştigat că nici măcar nu miroase… 🙁
Acest post al tau, referitor la ordine si dezordine, mi-a amintit de o vorba a barbatului meu care spune mereu “nu-mi deranja dezordinea”.
@Mia: Să ştii că şi eu pe vremea când locuiam la mami şi era o permanentă dezordine în casă ştiam unde e ficare chestie. Adevărul este că de când am mania asta cu ordinea, nu că le ştiu precis unde le-am aşezat, dar şi noaptea dacă mă trezeşti aş putea să-ţi spun. 🙂