Inceputuri de an!

Views: 43

Ramasesem la noaptea dintre ani. Bine ca ne-am salvat, vorba Vaniei. Despre 1 si 2 nu prea am multe amintiri, beata nu eram, pesemne ca le-am dormit. Ar avea sens pentru ca eu ma ghidez dupa principiul „o viata am si pe-aia o dorm”. Stiu ca in data de 2 am deportat-o pe mirifica pisica Tisa la bunica mea. Cu patru plase la pachet. „Aici e patutul, tre’ sa doarma langa calorifer. Aici e patura, preferabil pe calorifer. Astea sunt bobitele… astea-s de dinti, astea-s de draci, de laci. Aici e…”. O vedeam pe bunica-mea cum isi rotea capul in incercarea de a memora instructiunile. Intorsi acasa, ghiciti ce am facut.Cu-ra-te-nie! Nu de alta dar era impetuos sa gasesc casa curata la intoarcere. Si ce daca am dat cu aspiratorul la 3 dimineata?! N-am deranjat pe nimeni… Oricum plecarea era la ora 4 asa ca ce rost mai avea sa dormim?!

Problema a fost la bagaje, stiam ca mergem cu un alt cuplu care este expert in umplerea masinii cu propriile bagaje, asa ca a fost socant sa aflu ca doar doar un costum jumate de schi ocupa un geamantan. Am reusit performanta a doua bagaje mari, doua micute, doua plase plus clapari plus schiuri. Plus ghiozdan. Plus alte haine groase luate pe noi, tinute in mana. Idea principala este ca am impartit bagajele si pe la altii mai moderati ca altfel sigur vedeau hainele Italia, noi nu. Plecarea s-a intins undeva pe la 5 trecute cu mult, nu de alta, dar prietenul nostru este vestit prin punctualitatea-i. A zis 4 jumate, 5 a fost. Ca ceasurile elvetiene de precis! Purcedem la drum cu alte multe masini, oprire la benzinarie sa bea unul o cafea, oprire la benzinarie sa faca altul pisi, oprire sa se scobeasaca unul in ureche, oprire sa tragi aerul de dincolo de granita. Ne miscam rapid, ce-i drept. Si cel mai fain a fost cand ne-am oprit sa facem asigurarile. N-am stat o ora cel putin, nu, ca era important oricum, tanti trebuia sa faca niste caligrafie (daca unul ar fi suferit un accident si nu se distingea numele?!). Eu am insistat ca ne-a facut si astrograma pe 2008 (individualizata, evident) dar nimeni n-a gustat gluma. Erau de centru… Ei radeau intre ei, nu cu noi, astia scornitori de revolutie. No offence, n-am nimic cu capitala, am cu aroganta si parvenitismul. Am mai rasuflat niste glume (proaste, evident) si pe langa faptul ca nu mi-am facut cunostinte, am reusit performanata de a fi ignorata chiar in momentul vorbirii. Si asta nu-i putin lucru, ca eu mai si dau din aripi si folosesc o paleta larga de intonatii. Buuun, it should be fun! m-am incurajat, noroc cu mine ca rad singura la glumele mele, altfel… de altfel si acum mai zambesc la treaba cu astrograma. 🙂

Drumul a fost o relativa competitie, cine o calca, cine-i primul, cine face pisi cel mai lung, cine-i cine cel mai cel. Ne-am ratacit unii de altii, evident, la sapte masini nici nu ma asteptam la altceva. Am traversat Ungaria si Austria si finally Italia. Aici zapada, munti, urcat cu fugit de cur (de masina, ce v-ati gandit), hotarat pus lanturi pe roti. Am trecut printr-un oras, nu mai stiu cum il chema, ma rog, o statiune unde fiecare casuta/viluta/pensiune/ce-o fi/brad/copacel/arbust/lista deschisa erau impodobite. Dar impodobite, nu chiciozitatile afisate de primarii nostri amarati. Stateai cu gura deschisa si in afara de UAU nu iesea nimic. Acum stiu cum este in poveste! Exact ca intr-un basm… toate erau aurii, nu avea fiecare dupa bunul plac culori, totul era la fel iar in ferestre stateau craciunite si braduti impodobiti. Meritul arhitectului peisagist- citat din Mihai. Cu toate astea nu m-am indragostit de Italia. In Belgia cand am pus piciorul am simtit ca vibrez cu fiecare adiere, aici imi placea, admiram, cascam gura si ochii dar n-am rezonat… Ciudat, desi era feeric si n-am mai vazut asa ceva decat in desene animate. Un vis, insist…

Finalmente, am ajuns la hotel. Noi stiam ca suntem cazati la alt hotel decat ceilalti, nu era foarte ingrijorator pentru ca ni se spusese ca suntem doar la 2 km distanta de ei. Si cand am vazut cum sar sacalii (am generalizat, nu trebuia, unii dintre ei) sa-si ocupe camera, nu mai stiam daca or sa ne ucida sau nu. „Eu am zis ca o vreau pe aia, eu o iau”. Sfinte, si nu erau copiii… Era dezolant sa vezi maturi (cica) disperati sa-si ocupe locul pe undeva. Toti eram obositi, ca era vreo 10-11 seara, la toti ne trebuia la baie dar totusi… sa fim rezonabili. In fine, am ajuns la noi la hotel, tanti ne astepta. N-am putut sa adorm pana nu am desfacut bagajele si le-am aranjat frumos in dulapioare… Si de aici incepe distractia!

4 Comments on “Inceputuri de an!

  1. Stiu ca nu e prea inteligent ce am sa intreb eu acum, insa vreau sa stiu ce a stat la baza clasamentului din competitia „pisul cel mai lung”. S-a masurat la fiecare la propriu, ori s-a masurat timpul cat a durat activitatea in sine. Ma tem sa nu fi fost viciate rezultatele … 🙂

  2. @Carina: Ciudat, exact la asta m-am gandit cand am terminat de scris. Nu-i prima data cand ma ginesti…

    @Vania: Am citit exagerat, am gatat vreo 4 5 carti in excursie… Si pe masina am citit la lampa de miner, in editia de maine vor fi informatii.

    @Mihai: Pe baza de timp petrecut in interiorul veceului. La machiar/ retus/ admirat silueta am inteles insa la stat pe tron… Probabil schimbare de tara egal indigestii.